3,329 matches
-
înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu tine. Birmaq știu că nu poate verifica cele spuse de locotenet-gardian atâta timp cât placa-misivă nu-i era adresată lui. Dar nu asta era important. Acum aflase de unde vin informațiile lui Kaan. Preaonorabilul Poha... Povestea asta cu Poha e cusută cu ață albă. Puteau să găsească ceva mai inteligent. Poha e prea puternic pentru ca cineva să-i poată face probleme. Și oricum ceva nu se leagă. Ori Angir este un rebel așa cum zice Kaan și atunci și preonorabilul Poha este implicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă. Părinții ei nici măcar n-avu seseră bani să-i cumpere o matri colă imprimată cu vopsea galbenă, cum aveam toți: mama ei îi cususe numă rul cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei fiindcă era colorată, cu toate că nu ieșise bine, și ne-au silit s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu Dumnezeu. Și fluierând a coborât Încet pe strada Cuza Vodă, cu mâinile În buzunare, oprindu-se din când În când În fața câte unei vitrine, care i se părea lui mai interesantă. A contemplat, de pildă, stofele și sulurile de ață colorată care se zăreau prin geamul prăfuit al merceriei numită „Borangicul“, apoi a urmărit Îndelung meșteșugul unui frizer cu mâini de halterofil, care tundea plictisit un bărbat, iar bărbatul l-a remarcat și s-a uitat urât la el, așa că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Simțion a tăgăduit aceasta. Cine pierde rămășagul plătește două sticle de Johannisberger cari se vor bea împreună de cei doi subsemnați... la Rusciuc. București 25 iunie 1883 M. Eminescu Const. Simțion {EminescuOpXV 405} ["26 IUNIE... "] 2257 26 iunie dim[ine]ața Izirescu Paliță * Fermecarea* ochilor și sufletului lîngă* N 76 Convenția cu ea, scrisoarea pe care am să i-o scriu. Leda, sunt fiu de boier din Moldova, sunt moșier, vreau să te auz *, să te văz*, să te crez *. Cabala
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își dădea ea oare seama că sângele ce-mi acoperea fața și pieptul era al soțului ei? Mașinile noastre erau înconjurate de un cerc de spectatori cu chipuri tăcute, care ne priveau cu extremă seriozitate. După această scurtă pauză, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
putem trage concluzia că întregul popor o luase razna și voia să scape viața unui tâlhar, a unui ucigaș cu sânge rece care instiga lumea la terorism politic. Dar oare ce a fost în realitate? Fiindcă prea pare cusută cu ață albă rezolvarea problemei în felul acesta. Deci, pentru a afla de ce l-au preferat pe Baraba, să vedem ce a făcut fiecare pentru poporul în mijlocul căruia s-a născut. Baraba a condus o răscoală a iudeilor împotriva stăpânirii romane și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pasă lor, că de drept Curtea Constituțională, nu are de ce să decidă în chestiuni care țin de bucătăria domeniului economic, (cum ar fi de exemplu, cuantumul salariului minim, valoarea punctului de pensie sau vârsta de pensionare). Nici „argumentele” cusute cu ață albă, invocate în cazul legii educației - o lege extrem de importantă, dacă ar fi cum trebuie, dar care va ieși foarte probabil șifonată groaznic din Parlament, mai ales în zona ceea dureroasă care privește limba română - nu prea stau în picioare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
umană. Numai așa te poți întoarce într-un loc în care lumea nu este dușmanul tău de moarte, zice, continuând să deseneze în cartea ei. Într-un loc unde să nu fii absolut singur. — Un pește, un ac și o ață, zice Helen. Iar eu nu sunt singur. O am pe Helen. Poate că ăsta e motivul pentru care criminalii în serie lucrează câte doi. Este bine atunci când nu te simți singur într-o lume plină de victime sau de dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
artă! Restul e experiență de viață, nici perfectă, nici imperfectă... Este bine să cântărim manifestările celor răi, să știm de ce să ne ferim! La multe fructe gustul, savoarea se regăsesc în coajă, în învelișul miezului... Intrigile, uneltirile, „misterele” cusute cu ață albă sunt urzite pentru ascunderea adevărului adevărat. Ordinea, disciplina, punctualitatea, bunul simț, respectul, recunoștința, înțelepciunea, generozitatea; sunt tot atâtea sălașuri ale ideii de frumos. Suntem singuri în tristețile noastre. Să nu ne iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Cernat, Gellu Dorian, Adrian Botez, Andrei Velea, Teo Cabel. </biography> akedia plouă peștii dipnoi ies din cărămizile nearse se târăsc spre ochiuri de apă în ele demonul plictiselii rânjește aranjându-și gulerul înalt scrobit ai gura cusută când încerci să țipi ațele se întind ca un acordaj corpul devine o cutie de rezonanță sângele se coagulează în semințele fructelor apa urcă prin capilaritate o dungă neagră se mișcă pe trup trădând-o încă nu te hotărăști să te întorci e plăcut acolo
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la masă. Lucrurile, începu ea să-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub pretextul cusut cu ață albă al unor restructurări de personal, Sever fusese scos din serviciul lui bun de la radio, serviciu pe care-l câștigase cu greu, prin concurs, și fusese mutat la dracu-n praznic, chipurile cu titlu de transfer, într-un serviciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o viață pe cont propriu... N-ai făcut politică la tinerețe și-o să te-apuci să faci acum?!... Adică ce politică mai poți să faci acum, când nu mai ai de ales!... Și dacă nu te-a tras pe matale ața să intri-n politică pe vremuri, când te chemau liberalii să te duci la ei, și-ai fi putut să te alegi cu un post mare în vreun guvern, la ce ți-ar folosi la bătrânețe să porți un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în prăpastie. Ce folos deatâtea idei strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce le iese în cale și când reușești să închizi cutia îți dai seama că ai închis acolo cel mai valoros lucru: speranța... Visul meu Deasupra visului meu Era o prăpastie plină de nereușite, Am închis-o cu ac și ață, dar era așa de greu, Mă cuprindea disperarea la ideea că nu aș reuși să termin acele ațe nesfârșite. Era prea grea povara de a repara totul cu speranța, Era așa de greu că am renunțat... Priveam cum visul meu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mai valoros lucru: speranța... Visul meu Deasupra visului meu Era o prăpastie plină de nereușite, Am închis-o cu ac și ață, dar era așa de greu, Mă cuprindea disperarea la ideea că nu aș reuși să termin acele ațe nesfârșite. Era prea grea povara de a repara totul cu speranța, Era așa de greu că am renunțat... Priveam cum visul meu ceda și nu-mi păsa de multitudinea acelor idei pe care le refuzam, Dar am acceptat gândul De
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult prea cald și somnul mă toropise. Ajung, prin urmare, la râu. O fată frumoasă ca o nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins. Apoi iese din apă, se îmbracă lent în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici în coșul de haine nu era. Nasturele are două găuri. Una pe care se intră și alta pe care se iese. Intrările și ieșirile sunt legate cu ață câtă vreme nasturele este prins. Nasturele este ca o cheie votivă, o poartă de acces. Odată desprins, legăturile se pierd... Destul! Chiar dacă ți-am luat un nasture, nu am să accept vreodată. Ai făcut bine că te-ai întors aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-o. — Sigur că da. Femeia a clătinat din cap și s-a grăbit să-mi aducă rochia, în vreme ce eu m-am așezat în zona de probă cu mama. — Cum te simți? m-a întrebat ea. — Atârn de un fir de ață. De croitorie. De fapt, e foarte plăcut să mă pot relaxa aici un minut... Mamă! știu că înseamnă zece mii de dolari, dar asta e cea mai importantă zi din toată viața mea! s-a smiorcăit o fată în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai departe la croitul propriu-zis și la peticeală. Mă simt ca naiba, Tușico, ceva nu merge bine, n-am uns-o cît trebuia, sau poate că am uitat s-o periez, s-o curăț de scame și de capetele de ață, chestie de mecanică, de la un timp mă cam lasă memoria. Vorbește-i, ia-o cu binișorul, e mai vie decît o ființă în carne și oase, Delfinașule, care te minte întruna sau te folosește ca să-și atingă un interes personal
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]