5,899 matches
-
de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie și cerneală! ARTUR: Hârtie și cerneală! GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Iese.) Hârtie și cerneală! ACTUL II (ARTUR și CĂLĂUL au rămas singuri; primul este relaxat, entuziasmat; al doilea este abătut și soarbe des din sticla pe care a păstrat-o.). CĂLĂUL: Nu e bine să începeți cu plângeri... Nu e bine... Mai aveți atât de puțin de trăit și începeți cu plângeri... ARTUR (Tandru.): Grubi, zău... Înțelege-mă... Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus să ascuțiți securea. V-a dus cu vorba, și-a bătut joc de dumneavoastră... Nu vă amintiți nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Las-o baltă... Na, uite... (Îi arată un purice.) Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? PARASCHIV (În transă.): N-are nici un rost să te omor pe tine. Tu și așa nu pricepi nimic... MACABEUS: Da, da... Încercând să-l abată de la firul logic al gândului.) N-are nici un rost... PARASCHIV: Dar, dacă mă omor pe mine, se schimbă treaba... (Iluminare pe ultimul cuvânt.) MACABEUS: Nu se schimbă nimic... PARASCHIV: Se schimbă... Nu mai aduc apă, nu mai curăț cartofi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușor pe dârele săpate de picătura de apă și vom intră și noi până în adâncul acela alb, ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa picături de apă... ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și dacă uită, că poporul mai uită, atunci deschidem dosarul și-i reamintim. Ca la ceaslovul pe care îl citești matale părinte la popor. De ce-l citești, nu ca să nu uite poporu cum și ce-a fost? Părintele Macovei clătină abătut din cap. Oftă. Goncea nu-l lăsă să deschidă gura: - Mai e și chestia aia mistică..., zâmbi el lung, parcă neîncrezător. Cu Chiru ăla de l-ai făcut scăpat sau ce io-i fi făcut, de se zice c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
responsabili, de nu simte morți și sângerete, urlete și lacrimi, foc și disperare, tragedia optimistă cum ar fi, ce mai, nu crede că a venit schimbarea?! Știi care a fost norocul nostru, ăl mare, la revoluție părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase un bulgăraș de tămâie albă. Îl mirosi îngândurat, de parcă ar fi vrut să-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Județeană, din boscheții aceia de la fântâna arteziană. Într-o vreme, știți cum se dădea peste tot, la ziare, la televizor, la radio, numa’ de ei. Dar eu, una, nu prea le-am luat în serios. Cred că-i propagandă, să abată atenția populației de la problemele adevărate. Se zice că-s de-ai Chirului. Povești. Asta cu Chiru e o intocsicare. Să compromită chiar tot ce s-a făcut constructiv atunci, cum era Balta, barajul, irigațiile de-au furat mai pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
li s-a părut că i-au recunoscut și televizor, când a început revoluțiaîn direct. Orice ar fi fost atunci, Burtăncureanu nu mai era bine văzut în târg. Mai ales pensionarii îl acuzau, pe față chiar, că nenorocirile care se abătuseră pe capul lor după evenimente li se trăgeau mai mult ca sigur de la Burtăncureanu. El, cu talentul lui, făcuse planul revoluției la ei în Județ, așa cum odinioară organiza marile spectacole de pe stadion pentru finala județeană a „Cântării României“ sau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ioan Ursu, Ion Anton, Cristofor Simionescu, Ștefan Pascu, Emilian Dobrescu, Mihai Florescu, Nicolae Teodorescu, Alexandru Balaci, Mircea Malița, Virgil Teodorescu. Avea întinse în față cărțile de Tarot și cum pleca unul de la tribună întorcea o carte, o privea lung, clătina abătută din cap și apoi o ascundea la sân. Burtăncureanu dădu s-o întrebe ce vedea bosorcoaia în cărțile acele, dar își spuse că mai bine să tacă, să nu afle cine știe ce nenorociri din gura ei nedescântată, să-l bage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș fi scârbit. Dar trenulețul groazei era bine fixat pe șine, și oricâte răsuciri, monștri sau dușuri de adrenalină s-ar fi abătut asupra mea, la final urma să ies doar cu o experiență. O experiență. Ce mare lucru? Nu aveam nimic de suferit în proprii mei ochi. Ea acceptase această întâlnire ca pretext pentru a-mi returna niște cărți. Avea să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat la foc, obosit după călătoria pe care o făcuse pe jos. Tăcea. Gongku s-a cam tras la față și i-a dat târcoale până când o privire mustrătoare l-a convins să ia loc. Ceilalți se uniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele râului Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și să vă abateți din drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe gura din stânga... — O săptămână pierdută! se văicări negrul, numitul Rafalo. O săptămână! Și ploile sunt aici, după colț... Cristo, cârmaciul, privi laguna cu un ochi critic. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de persoane. O lansară în apă și, de acolo, avându-l pe José Correcaminos drept interpret, ascultară ultimele instrucțiuni. Războinicii cerură să le fie repetate de trei ori, fără să înțeleagă ce ciudat fel de război era acela care se abătea de la toate regulile pe care le practicaseră yubani-i de la începutul istoriei lor. Insistă încă o dată: — Nu vom omorî pe nimeni. Moartea nu rezolvă problema și, în tabăra aia, sunt muncitori nevinovați. Dar dacă reușim să luăm ostatici, vom putea negocia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pusese să-i fie urmărit telefonul sau dacă nu se păstra o listă a convorbirilor sale și știa cumva că Încă mai păstra legătura cu baza americană. Chiar și această nouă informație despre toxine, știa Brunetti, nu l-ar fi abătut pe Patta din Încercarea de-a păstra tăcerea asupra lucrurilor. Și-n clipa când a aflat că Brunetti suspecta că o instituție atât de Înaltă Încât să fie Înnobilată cu numele de „companie“ ar putea fi implicată, era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei, a momentelor triste, de pesimism când orice copil e abătut asemenea ploilor reci și ursuze de toamnă. E clipa apatiilor, a nemulțumirilor pentru fiece fapt minor, cel puțin în ochii adulților, a regretelor pentru orice lucru mărunt care în copilărie pare o catastrofă de proporții. Inevitabil va veni și iarna
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
o seară caldă de vară mergeam pe o străduța pavata. Într-o mână îmi țineam plasa cu mâncare și, în cealaltă, o plosca cu apă. Mergând, am văzut un strat cu trandafiri. Nu m-am putut abține, așa că m-am abătut de la drum și m-am aplecat să îi miros și chiar atunci cineva mi-a furat plasa cu merinde. M-am speriat, dar am alergat să îl prind și, când aproape l-am atins, am căzut. Nu m-a ajutat
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
remarcabil cu ocazia definiției dogmatice a Adormirii Maicii Domnului (Pius XII - 1950). Existau multe studii care examinau în mod direct sensus fidelium, cu referire la problematica dezvoltării dogmei, dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vede în Magdalena pe noua Evă și în Petru pe noul Adam. Reflecția pe care am propus-o ne conduce spre o întrebare semnificativă: a reușit Biserica primitivă să preia din atitudinea lui Isus (față de femei) o învățătură capabilă să abată toate barierele sociale și să acorde femeii în comunitate poziția care îi corespunde? R. Schnackenburg afirmă că „dacă privim la botez, care face ca toți creștinii, fără distincție, să fie membrele lui Cristos și îi integrează în comunitate, trebuie să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu plapuma trasă peste cap și cu ochii închiși, trăia în lumea lui de minuni. Se gândea la Dumnezeu: El e mare și bun, El le poate pe toate și le știe pe toate!”... În ceasurile acelea din noapte, se abăteau asupra lui tot felul de gânduri. În suflet i se adunau toate grijile, toate suferințele care se înșiraseră încet-încet în umbra vieții lui, și pe care le purta în el, ca pe niște germeni ai unei boli ascunse. ... Seara în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Soarele a început din nou să lucească pe cer. Se simți singur și cu sufletul pustiit... niciodată, parcă, nu s-a simțit atât de singur. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată năpasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș, mă duc după Vasilica, Fata mea... Fata mea!... murmură el și, gândul îl purtă cu ani și ani în urmă, când ea îi spunea: ”- Huhu... Huhule, băiatul meu!” - Vasilica a iubit o dată în viață și atunci cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui. Uneori i se părea că tavanul se lasă peste el, si pereții îl strâng din toate părțile, se apropie să-l înnăbuse. În ceasurile acelea din noapte, se abăteau asupra lui, tot felul de gânduri, pe care le păstra întrînsul, în singurătatea lui. În sufletul său se adunau toate suferințele care se născuseră încet-încet, în umbra vieții lui, si pe care le purta într-ânsul ca pe niste germeni ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
metabolizare ale alimentelor. Omul poate accepta fapta lui Hristos, chiar dacă nu înțelege cum operează ea, dar, sigur, el nu poate afla cum operează decât după ce L-a acceptat... Visele sunt taine... enigme... .... Oricât ar fi încercat si prin meditație săsi abată atenția de la cosmar, totusi cosmarul îi revenea mereu în minte. - De ce mă las târât în visul ăsta îngrozitorL.se revoltă Iorgu. Știa doar că, coșmarul este caracterizat de emoții de o mare intensitate, si că la trezire simți un sentiment
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
avea frigiderul plin. Frusina gătise mai multă mâncare fiindcă avusese oameni la cules de porumb. Adormi pe masă. Când se trezi, simți nevoia să fumeze. Plecă în sat să cumpere țigări. Se apucă din nou de fumat. La întoarcere se abătu pe la femeia tânără cu copil mic. - Ce cauți, Petre, la mine? Du-te la nevastă-ta, că știe de noi, ne-a văzut în porumb, m-a întrebat și eu i-am spus adevărul. - M-a părăsit de tot, a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nevoie de ceva, vă ajut cu cea mai mare plăcere. Ea a fost foarte expeditivă și când se întoarse doctorul veterinar, toate actele erau gata, astfel că acesta putu să meargă să își continuie treburile. “Doamne, ce nenorocire s-a abătut asupra lui, se gândi Frusina”. Soția doctorului i-a fost colegă la școala generală, era la B, Frusina, la A. Reușiseră amândouă la liceul pedagogic. Dar, cum ea nu a putut să înceapă cursurile pentru că tocmai i se îmbolnăvise tatăl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]