3,167 matches
-
strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întâmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se prăbușească; rămași fără reținerile de care și râseseră uneori, dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un an“ - și Soarta Îl ținuse În așteptare până la ultima clipă, Îl ținuse agățat, plin de speranță, de scara de frânghie care ducea către succes, Înainte de a i-o tăia de sub picioare cu o singură lovitură răutăcioasă, azvârlindu-l În abis. Spectacolul era o cădere - acesta era un adevăr de care nu se putea ascunde. Referirile lui Alexander la o cabală și telegrama misterioasă, răuvoitoare, Îi dăduseră pentru o clipă speranța că a intrat fără voie Într-o vendetta organizată Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Gorful se relaxă și se pregăti să se delecteze cu încercările lui Vultur-în-Zbor de a o rezolva. Iată elementele ghicitorii: Un loc numit Abisinia. Caracteristicile lui veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care plutește ca fumul printre porțelanurile japoneze din mansarda lor din Clerkenwell. Când mergem În vizită la familia Bing, Îmi petrec mult timp strigând la Ben, care se târăște În sus pe scara fără balustradă, privind curios și vesel În abis. Există o tensiune mută Între cei care nu au copii și aceia dintre noi care suntem cocoșați de odrasle. Înainte ca Emily să se nască, am Închiriat o vilă lângă Siena cu Kirsty și Simon, iar relația noastră care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sân Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut - O îngere căzut! Și două stele negre luciră-n negru foc Pe cerul vieței mele; - iar geniul-noroc Mă lasă-n lume singur, dispare în abis De nour și de vis. O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit, Din sânul meu speranța divină a fugit; Norocul și-a stins steaua... De m-ai iubi măcar - O înger de amar! Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași mira Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se pierde în abis. {EminescuOpIV 39} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată De pe frunte o aruncă în abisul văi adânci; Palid, adâncit ca moartea ca o umbră stă în lună, Părul lui de vânt se îmflă, iară vorbele-i răsună Și blestemu-i se repetă repezit din stânci în stînci! {EminescuOpIV 141} Și uimit stetea Cesarul... "Cugeți tu pămînt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și-n ceruri se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rază diamantă cu-albeața ei de nea. "Și raza mă iubește, mângâie a mea frunte Cu-a ei lumină blândă - o muzică de vis Din aer și din mare cântului meu răspunde, Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis. "La mijlocul de aer, în sfera de lumină, Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal, Ea prinde chip și formă, o formă diafanină, Înger cu aripi albe, ca marmura de pal. "Și se coboară palid pe drumul razei sale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulci și-mprăștiete? Și să discos dar inima femeii Suspinsă-n nopți albastre, plin-de-amor? Ah, a ei patimi au firea scânteii; În clipa ce le naște, ele mor; Închideți ochii, căci păzească zeii L-a lor lucire să te uiți cu dor: Abisuri sunt în suflet. Pe o clipă Pasiunea li lumin-a lor risipă. La ce escursiuni? - Ce nu sunt oare Unde v-au dus, în sala cea de bal, Pe înflorite, dulci și moi covoare, Unde mii flori mirosul lor esal-; Sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
schițele-n treaptă Care trebui s-o cobori De ar fi-n stele, de-ar fi nori Căci cu soarta-ți mînă-n mână Îți fac ziua săptămână Eu ordon și tu alergi Dacă acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... poporul doarme! O clipă... două clipe Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a satului) ... legea mea e moarte... gîndirile-mi pustii! Din secolii din carii auzi națiuni cum plâng Eșit-am eu ca astăzi națiunea ta să sting! Privește-n noaptea lumei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urăște un gând de Dumnezeu? Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată, tu suflet! tu, un vis! Au vrei să-mparți cu mine, al spațiului abis? Un gest îmi trebue mie, să fac din lume-un nor... Și ce-mi trebue oare ca visu-ți să-l omor? {EminescuOpIV 472} MUREȘANU (cu putere) Strimt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu-i scapă decât pe jumătate, el căuta emoția acestei alte vieți, pe care o poți găsi pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare. Dar chiar și atunci, prins În vârtejul abisului beției, el rămânea același maestru al glumei fine, al eleganței, ca Sheridan, despre care se vorbește mereu, pentru că e prezent oricând se invocă măreția. Tocmai prin acest stil, Brummell a reușit să supună. Pastorii metodiști (așa cum nu există decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tatăl său în acel mesaj video? Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Desigur, își spuse Uri, hotărât să rămână pe firul acestor gânduri și să nu cadă în abisurile iadului de jos. Desigur. Tatăl său nu vorbise despre un frate real. Mai curând se referise la fratele fictiv dintr-o poveste pe care presupunea că fiul său și-o va aminti imediat. Și aceasta era menită să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simț de discernământ, fie și numai pentru că Pe fereastra acelui index Se cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5 ianuarie 1966 Montreux fig Vorbește, memorie Capitolul 1 1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură de lumină Între două entități de Întuneric. Deși cele două sunt gemene, identice, omul, de regulă, privește cu mai mult calm abisul prenatal decât cel spre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură de lumină Între două entități de Întuneric. Deși cele două sunt gemene, identice, omul, de regulă, privește cu mai mult calm abisul prenatal decât cel spre care se Îndreaptă (cu o viteză de circa 4500 de bătăi de inimă pe oră). Am aflat totuși că un tânăr cronofob a intrat Într-un fel de panică vizionând pentru prima oară niște filme făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ani; Îmi petreceam cea mai mare parte a timpului liber cu legături amoroase și scriind versuri; problemele materiale mă lăsau indiferent și, În orice caz, pe fundalul prosperității noastre, nici o moștenire nu părea ceva deosebit; și totuși, privind Înapoi peste abisul transparent al anilor, mi se pare bizar și uneori neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spre celelalte, ocheau și trăgeau cu pistolul - la ivirea zorilor, În poienile umede ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Întortocheat ocupa primele patru sau cinci silabe din ultimele trei picioare ale versului. Un bun exemplu de tetrametru ar fi ter-pi bes-cis-len-nî-ie mu-ki (en-dure in-cal-cu-la-ble tour-ments). Poetul rus tânăr aluneca În mod obligatoriu, cu o fatală ușurință, În acest ademenitor abis de silabe, pentru a cărui ilustrare am ales cuvântul bescislennîie numai pentru că se poate traduce bine; adevăratele favorite erau elemente tipice elegiei, precum zadumcvîie (gânditor), utracennîie (pierdut), mucitelinîie (Îndurerat) și așa mai departe, toate cu accentul pe a doua silabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]