18,836 matches
-
contemporană arta care trăiește prezentul (valorile prezentului)". Totul mi s-a părut limpede până când am văzut La cité radieuse, moment în care am înțeles că mai există încă o coordonată care intră în discuție: cum și cu ce mijloace sunt abordate valorile prezentului de către o piesă de artă contemporană. De ce s-a ivit această a treia problemă? Pentru că, deși Frédéric Flamand și Dominique Perrault sunt contemporanii noștri și deși ei abordează în creația lor comună o problematică de strictă actualitate, din
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
care intră în discuție: cum și cu ce mijloace sunt abordate valorile prezentului de către o piesă de artă contemporană. De ce s-a ivit această a treia problemă? Pentru că, deși Frédéric Flamand și Dominique Perrault sunt contemporanii noștri și deși ei abordează în creația lor comună o problematică de strictă actualitate, din punct de vedere al dansului ei o fac cu mijloace neadecvate: cu un amestec nesudat de dans clasic, neoclasic și contemporan. Și, în plus, așa cum spuneam în rândurile de mai
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
Se traduce prin "nu am dreptul să-i fac rău altcuiva, dar îl am în privința fiicei mele, pentru că e parte integrantă din mine". Acum că fiicele intră pe piață deja tarate, care mai e rolul bărbaților? Dacă e să îl abordezi din perspectiva protagonistei, perspectivă care pare că se va repeta prin pianista pe care ea tocmai o formează, bărbații trebuie să furnizeze cealaltă jumătate a cruzimii, adică aceea fizică, în timp ce mamele o furnizează pe cea psihologică. Ajung acum la primul
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
scrii! Trecând pragul dincolo de acest înțelept aforism, din loc în loc, am mai înseilat și observații despre biografia câte unuia sau altuia dintre participanții la acest minunat simpozion, având ca moderator pe inspiratul (fost) Gabriel Stănescu. în intervențiile noastre anterioare, am abordat când problema înțelegerii, când a obiectiv-subiec tivității, când a cunoașterii, când problema discursului etc. pentru a contura cumva, din mai multe perspective, comunicarea, evitând a defini. Adică, evitând, cu bună știință, ideea scoasă din pluralitate, întrucât comunicarea, deși tinde spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care “schema cursului naturii este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de transițiune”. înlăturând unele formulări impuse în literatura de specialitate (pesimism de inspirație schopenhau riană, optimist, romantism thanatologic și elegiac, tradiționalist etc.), Mihai Cimpoi abordează universul eminescian printr-un studiu comparatist și interdisciplinar, în care interpretările sunt pe deplin justificate. „Am căutat totuși să demonstrăm prioritar unitatea ei [lumii eminesciene] și să aplicăm o grilă ontologică”, căci el este poetul „la care identificăm o rostire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de jumătate de an, s-a concretizat într-o antologie de versuri (aproape toate inedite), o ediție bilingvă, Dumitru Ichim, The Ideogram of My Soul / Ideograma Sufletului meu, Editura Gracious Light, New York, 2013, 127 pp. Dar încercările mele de a aborda, din punct de vedere literar, Canada, această țară cât un continent nu s-au oprit doar aici. Cam prin august 2011 aveam să-i cunosc pe Dan Ghițescu și pe soția dumnealui, Dna Veve Ghițescu. Aveam ulterior să-l descopăr
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
făcută de mine la romanul lui, Omul care vine din Est (cartea va apărea spre finele anului 2013 sau în primul trimestru al anului 2014 la Paris, la prestigioasa Editură Descartes). în fine, un al treilea motiv pentru care am abordat Canada a fost acela că, aveam să-i cunosc (prin intermediul poetului Theodor Damian de la New York, care a mijlocit întâlnirea noastră pe internet) pe Dl Dumitru Puiu Popescu, Director al ziarului Observatorul din Toronto, precum și pe Dl Alex Cetățeanu (pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Participanții, personalități ale culturii române, veniți nu doar din Canada, ci și din alte colțuri ale lumii, s-au pregătit în a ține conferințe diverse și extrem de interesante legate, în special, de istoria neamului nostru, literatură, dar și în a aborda rea unele probleme de imagine ale României și românilor, precum și a fraților noștri de peste Prut. Ideea generală a fost una extrem de actuală și de permanentă și anume aceea de integrare a românilor în general, din România sau din Republica Moldova, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din Oradea, înființată la începutul anilor ’90 cu scopul de-a edita manuscrisele tatălui sau. Am făcut această digresiune, poate puțin cam lungă, pentru a vă prezenta un cercetător român de valoare excepționala, specializat în subiectul pe care l-am abordat împreună în aceasta corespondență, adică acela de analiză a etnonimului „BLACH”. Posibil ca unele enunțuri și cercetări referitoare la aceasta temă le cunoașteți, dar pentru subsemnatul este benefic pentru a mi le reîmprospăta în memorie. Am să mă opresc deci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1979). Părintele Iustin Pârvu spunea că “sufletul pe cruce câștigă adevărata libertate” și că “meto dele de reeducare ale comuniștilor au făcut mai mulți sfinți decât robi”. Vintilă Horia în Persecutați-l pe Boețius (cu subtitlul Salvarea de ostrogoți) a abordat și el problema închisorilor comuniste cu care mercenarii ocupantului sovie tic au împânzit țara: 230 închisori politice (fără sediile de anchetă ale Securității înființate în 1948 de Ana Pauker) si peste 15 azile psihia trice folosite în represiunea politică (v.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lingvistici și poetici. După părerea altor specialiști, N. Stănescu, continuând calea unor înaitași ai lui, precum G. Bacovia, T. Arghezi, L. Blaga, a schimbat profilul literaturii românești. Printre altele, amorul este una din temele poeziei lui N. Stănescu. Altă temă abordată în repetate rânduri de poet este poezia sub diferite forme ale ei. Ca și la Ion Alexandru, întâlnim și la N. Stănescu un vers torențial, « dedalic », rotativ, întins. Dar în câte meandre și aventuri ale cuvântului ne poartă versurile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nespecialiști ca mine, mai puțin îmbietoare. M-am înșelat. Peripețiile cuvintelor care migrează dintr-o limbă în alta, reciclarea sensurilor, procesele care se petrec în zonele de confluență dintre limbi sunt subiecte de dezbatere deloc plictisitoare, deloc aride, când sunt abordate fără pedanterie și cu har. Mefient față de ele la început, am ascultat cu mare interes și pe alocuri captivat expuneri de specializare strictă precum aceea a prof. Jiři Felix, de la Universitatea Carolină, decanul de vârstă și de prestigiu al româniștilor
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
a eului auctorial cu lumea fenomenală, care, pentru a fi apt a emite imagini, trebuie să asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Țurcanu face o discretă reverență în fața umorilor de stînga ale intelectualilor francezi, ajungînd să dea cercetării sale o tentă ideologică de care un istoric ca dînsul ar fi trebuit să se ferească. Cu alte cuvinte, istoricul Florin Țurcanu, atunci cînd abordează tema angajării lui Eliade în Mișcarea Legionară, uită să fie istoric, devenind purtătorul unui spirit ideologic ce culminează în verdicte politice și sentințe morale. Căci, atunci cînd scrii că Legiunea Arhanghelului Mihail a fost ,prima mișcare cu adevărat fascistă din
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
lui Dumnezeu și voință națiunii", se încheia în mod simbolic proiectul radicalilor în Italia și se semna victoria definitivă a proiectului moderat 20. Politică pragmatică dusă de Cavour nu a fost totuși îmbrățișată de toți actorii sociali. D. M. Smith abordează politică cavouriană în spiritul pe care așa-numiții jurnaliști democratici (Palamenghi Crispi, Giovanni Amendola și Giacomo Emilio Curatulo) l-au considerat a fi reprezentativ pentru primul prim-ministru al Italiei. Teza acestora era: Cavour i-a eliminat pe Garibaldi și
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
puterii după fugă lui Ceaușescu 7? Trebuie menționat că dialogul dintre Mircea Mureșan și Sorin Bocancea nu se oprește în mod exclusivist doar la rememorarea sau comentarea evenimentelor petrecute între 17 și 31 decembrie 1989. O primă parte a cărții abordează viața dintr-o unitate militară comunistă, precum și ascensiunea unui militar de carieră în condiții de control politic și politizare deplină a Armatei 8. Sunt secvențe suficient de evocatoare - mai ales că subsemnatul eram pe atunci, de asemenea, militar în termen
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
informații pe cale ierahică sau că respectă orbește ordinele superiorilor. Or, prin stilul său, generalul Mircea Mureșan reușește performanță de a lăsa să se înțeleagă că știe mult mai multe decât le poate deocamdată 18 spune. În prezentarea de față nu abordez toate aspectele aduse în atenție de către interlocutorii dialogului. Am adus în prim-plan ceea ce pe noi înșine ne-a incitat cu gândul că poate astfel vor fi provocați și eventualii cititori. Note 1 Sorin Bocancea & Mircea Mureșan, Așa ne-am
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
în a cărui responsabilitate cade toată sutura. Echipa aferentă se constituie din sud-africanul Steve (Daniel Craig), neamțul Jew Hans (Hanns Zischler), belgianul Robert (Mathieu Kassovitz) și nu-mai-știu de-ce-naționalitate-e Carl (Ciaran Hinds), despre care însă nu ai prea multe detalii. Pelicula abordează legea Talionului după regula ,ontogenia repetă filogenia". Cu alte cuvinte, arată circuitul violenței în lumea geopolitică printr-un studiu de caz, adică Avner. Începe cu convingerea că faci lucrul corect, după care devine o rutină care dă dependență. Abia apoi
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
a găsit probabil tiparul cel mai adecvat în jurnal și în scrisori. Epistolele lui I. D. Sîrbu pe care ne propunem a le adnota în prezentele rînduri posedă o îndoită față. Adresîndu-se cîtorva prieteni și cunoștințe, nutrindu-se din substanța proximității abordată cu o ironie suculentă, ele ilustrează o tendință de transcendere a acesteia, un recurs la instanța supremă, cea divină. Conștient că scrisorile nu i s-ar putea sustrage "cuțitului cenzurii", semnatarul le orientează către un orizont absolut: "acum e datoria
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
clape să apese și ce efecte să urmărească în discuția cu excepționalul său partener. În deplin fair-play, acesta nu ezită să facă reverențe atunci când Sorin Antohi propune ipoteze cu adevărat noi, privitoare, de pildă, la felul în care Mircea Eliade abordează problema creștinismului cosmic. Nu e singura, dar mi s-a părut relevantă, într-un moment când obtuzitatea, fanatismul politic și "terorismul metodologic" au scos la suprafață un set de resentimen-te care-l reduc pe unul dintre cei mai mari istorici
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
pe o aspirație spre absolut: "ceea ce putea să mă modifice întrucâtva nu era apariția în sine a cărții, ci scrierea, gândirea, facerea ei" (p. 258). Un bun spirit investigativ, relativizant în sens superior, l-a inspirat pe Nicolae Coande să abordeze și doi oameni de cultură străini: teatrologul John Elsom și scriitorul-universitar Marco Luchesi (primul englez, al doilea brazilian), ale căror idei nuanțează, printr-un fericit contrapunct, exclusivismul unor trend-uri cu care ne-am obișnuit. Sunt, acestea, crâmpeie dintr-un
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
reușit, în timp record, să falsifice semnificația și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și spaimei
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu sară la beregată, să nu rămîi fără hemoglobină". Clipurile publicitare surprind de fapt un comportament reflectat în limbaj: o anume iritare, nerăbdarea
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
reluate de la generația boierului Dinicu Golescu încoace: limba română e una de circulație restrînsă, cultura noastră e pentru totdeauna periferică, nu putem ieși din "complexul provinciei" (numit chiar "al lui Golescu" de Adrian Marino și Mircea Iorgulescu) etc. Elena Loghinovschi abordează cu o ironie subțire, foarte tăioasă, însă, toată această glazură și aduce argumente serioase în sprijinul reîntoarcerii între contraforții cercetării temeinice, cei ai științei de carte și - de ce nu? - ai bunului simț. Pornind de la o afirmație a lui Goethe - "Orice
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
de speranțe. Și de dureri. Pe acest pod a venit și Grigore Vieru la Timișoara. Eu l-am Întâlnit la una dintre manifestările organizate de Universitatea Tibiscus, patronate de Anca Augusta și de criticul literar Adrian Dinu Rachieru. L-am abordat În viteză (doar lucrăm pentru „Actualități”), iar el mi-a răspuns cu stilul lui blajin, molcom și... atât de profund. “Dacă Îi vom mai vota pe comuniști, atunci tot ce am câștigat În anii aceștia, În Basarabia, se va risipi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]