6,323 matches
-
respingeri. Căci unei persoane absurde nu i se poate demonstra propriuzis nimic, orice argument ar fi zadarnic.“ Se poate demonstra ceva doar celui care, cu ajutorul inteligenței sale, va ține cont de sensul și puterea unei demonstrații. Nu însă și omului absurd, pentru care „dez văluirea absurdității (deductio ad absurdum) nu mai este necesară“. O concluzie definitivă și oarecum tristă, gravă, cel puțin în acest loc. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 77 61. 62. Concluzia de mai sus pare logică. Numai că unele detalii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în privința „omului absurd“. Să fie într adevăr orice argument zadarnic în cazul acestui om? Dar există un asemenea om? Ne dăm seama că nimeni nu poate fi considerat absurd prin natura sa. Și nimeni nu e străin întru totul celor absurde. În acest caz, e curios că filozoful nu spune altceva în legătură cu situația de mai sus. Bunăoară, nu spune că ar trebui încercat de mai multe ori - eventual ori de câte ori e cazul - să dovedești celui cu care discuți aparența adevărului. Nici că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
inteligență și agerime a minții“, spune Kant însuși)<ref id="64">Ibidem, p. 81.</ref>? Și auzi deodată, de pildă, că o săgeată aflată în mișcare stă în orice clipă pe loc? Ce faci atunci când 78 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 63. 64. constați că el persistă în această idee? Să spui doar că este „nedemn de alte corectări și respingeri“? Firesc ar fi, probabil, să te întrebi dacă nu cumva nonsensul afirmațiilor sale are o justificare, dacă nu cumva este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nonsensul afirmațiilor sale are o justificare, dacă nu cumva este mai elocvent decât sensul oferit în aceeași chestiune de simțul comun. Mai târziu, când va distinge cu destulă rigoare între a gândi și a cunoaște, atitudinea lui Kant față de cele absurde se clarifică în alte privințe. Faptul este vizibil, de exemplu, în paginile din „Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur l-ar putea inspira, pe de altă parte. Readuce în atenție două situații absurde în care gândirea se poate vedea atrasă. Mai întâi, ideea că ar fi posibilă cunoașterea lucrului în sine, a ceea ce depășește limitele oricărei experiențe. Multă vreme s-a crezut acest lucru, afirmă Kant, însă la mijloc se află o gravă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că această contradicție dispare“<ref id="66">Ibidem, p. 26.</ref>. Am obține astfel o idee justă cu privire la lucrul în sine și la fe nomen. Experimentul făcut astfel („un experiment al rațiunii pure“, cum este numit) conduce la reducția celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, într-o paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
limită, când se spune că ceva anume nu poate fi spus. Probabil că numai tăcerea ne poate elibera - într-o măsură totuși indecisă - de asemenea paradoxuri. Dar poți întâlni, din punctul de vedere al lui Kant, o a doua situație absurdă. Ea intervine atunci când lucrul în sine ar fi socotit inexistent și de negândit ca atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se manifestă și nu se arată în nici un fel, el nu există în nici un fel. Cum va răspunde Kant
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Kant acestui scepticism radical? Este adevărat, nu putem cunoaște ceva decât ca fenomen, obiect al intuiției sensibile. „Cu toate acestea, [...] trebuie cel puțin să putem gândi aceleași obiecte și ca lucruri în sine. Căci, altfel, s-ar ajunge la judecata absurdă că fenomenul ar fi fără ceva care să apară.“<ref id="68">Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, ed. cit., pp. 25-29.</ref> Dacă fenomenul ar fi fără ceva care să apară, atunci nu ar mai fi fenomen, ci lucru în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pure, ed. cit., pp. 25-29.</ref> Dacă fenomenul ar fi fără ceva care să apară, atunci nu ar mai fi fenomen, ci lucru în sine, iar gândirea s-ar vedea din nou aruncată în cea 80 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 67. . 68. dintâi absurditate. În același timp, nu se poate ignora nevoia ei de a se orienta către cele necondiționate, libere, de a depăși limitele experienței sensibile și ale celei formale. Prin urmare, trebuie admis că lucrul în sine nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prin rațiune“. Privind logic lucrurile, Kant are dreptate. Ceva absurd se contrazice în chiar conceptul său și, astfel, contrazice gândirea însăși. Iar cel care se contrazice în ceea ce concepe nu ar trebui să pretindă atunci că gândește. Cele două situații absurde atrag după sine multe altele, încât poți vedea cum întregi viziuni metafizice sunt lipsite de sens, cel puțin în unele privințe. Filozofi orgolioși, de toate orientările posibile, duc între ei războaie nesfârșite. În felul acesta, metafizica însăși „se prăbușește în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
271.</ref> La fel, să consideri spațiul și timpul ca însușiri ale lucrului în sine.<ref id="73">Ibidem, p. 88.</ref> Sau ideea de „spațiu vid în afara lumii“, „timp vid înaintea lumii“.<ref id="74">Ibidem, p. 381.</ref> Absurdă este și dorința de a realiza sensibil ceva ideal, ca și cum ai vrea să întâlnești pe stradă figura unui înțelept dintr-un roman.<ref id="75">Ibidem, p. 462.</ref> Și, firește, multe altele, legate mai ales de ideile rațiunii pure
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acesta este considerat simplu, indivizibil. E absurd să cauți într-o experiență de felul celor din științele naturii ceva care să corespundă ideii de lume, câtă vreme lumea se referă la ceva necondiționat. Și e 82 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 71. 72. 73. 74. 75. absurd să cauți într-o experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
72. 73. 74. 75. absurd să cauți într-o experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative sunt absurde, ne consolează aici Kant. Nu este absurdă ideea lui Zenon din Elea că „Dumnezeu nu este nici finit, nici infinit, nici în mișcare, nici în repaus, nici asemănător, nici neasemănător unui alt lucru“.<ref id="76">Ibidem, p. 424.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
într-o experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative sunt absurde, ne consolează aici Kant. Nu este absurdă ideea lui Zenon din Elea că „Dumnezeu nu este nici finit, nici infinit, nici în mișcare, nici în repaus, nici asemănător, nici neasemănător unui alt lucru“.<ref id="76">Ibidem, p. 424.</ref> Cei care îl ascultau altădată au crezut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune experienței comune, Kant urmează fără nici o abatere logica noncontradicției. 84 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 11. Conștiința teoretică: „absurd de rațională“ (Nietzsche) Este de luat în seamă un anume fapt, că omul se contrazice și altfel decât așa cum ne învață logica celor patru principii. Se contrazice pe sine mai ales la nivelul unor intenții și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să fie: «împlinirea» unui canon moral major în întreaga lume reală, ordinea morală a lumii; sau creșterea iubirii și a armoniei în raportul dintre ființe; sau apropierea de o stare generală de fericire; sau chiar 86 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 78. avântul spre un neant deplin - un țel înseamnă totuși un sens.“ Or, a fixa un sens în virtutea voinței ce domină, acest lucru descoperă imediat nonsensul celor care se voiesc raționale. Când nu caută cu orice preț teorii sigure, atemporale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L’absurde, c’est l’autre Aș observa în această chestiune și un alt lucru. Cu fiecare nouă etapă în percepția de sine și a propriei lumi, devin active, după cum știm, alte imagini și credințe. Iar unele dintre credințele vechi - și ideile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceea ce se petrece de obicei când lumea celuilalt, a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Lucru im portant, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 89 80. . 81. aceste credințe nu sunt niciodată simple sentințe sau răspunsuri la anumite întrebări. În consecință, nu se supun distincției adevărat/fals. Mai mult chiar, nu sunt prin ele în sele logice sau absurde. Acest fapt nu ne împiedică totuși să socotim adesea absurde ideile și credințele celorlalți. În loc să vedem cum s-au născut și ce întrebări susțin, cum sunt ele însele active, ne întrebăm imediat cu privire la adevărul lor și la sensul lor logic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credințe nu sunt niciodată simple sentințe sau răspunsuri la anumite întrebări. În consecință, nu se supun distincției adevărat/fals. Mai mult chiar, nu sunt prin ele în sele logice sau absurde. Acest fapt nu ne împiedică totuși să socotim adesea absurde ideile și credințele celorlalți. În loc să vedem cum s-au născut și ce întrebări susțin, cum sunt ele însele active, ne întrebăm imediat cu privire la adevărul lor și la sensul lor logic. Și constatăm atunci, în grabă, că unele nu pot fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ce întrebări susțin, cum sunt ele însele active, ne întrebăm imediat cu privire la adevărul lor și la sensul lor logic. Și constatăm atunci, în grabă, că unele nu pot fi socotite nici măcar rezonabile. Iar dacă dorim să dăm exemple de idei absurde, ne orientăm imediat către zona de viață a celuilalt, a celui străin, convinși fiind că acolo vom găsi destule absurdități elocvente, strălucitoare. s-a impus deja un reflex vechi, ce constă în a identifica absurdul ca atare în lumea mentală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adâncul echivoc al voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi sesizată atât sub forma unei moșteniri active, deși estompate, cât și în reactivarea unor criterii după care nonsensul este identificat și proscris. De regulă, destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința într-un progres tehnologic sigur și fără limite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și proscris. De regulă, destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința într-un progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]