11,260 matches
-
dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă. Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care primul revoluționar îi zdrobise capul ultimului reacționar. Expresiile astea le auzisem la ora de istorie, acolo unde notele mele n-aveau nevoie de nici o lamă de ras. Am aflat însă că ultimul reacționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fii cu băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon înspre gară, puteai să vezi trenurile sosind. Le auzeai cum frânează, pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat, hohotind. Poate i-a fost destul să se șteargă la ochi cu colțul șorțului. Când vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a masat picioarele și le-a acoperit cu o pătură. Unchiul a repetat ce ne povestise nouă la început. Pe măsură ce trecea timpul, în subsol se făcea tot mai cald. În aer pluteau doar sunete ieșite din aparatul de radio și aburi. Uneori vocea de la radio părea să se depărteze, alteori se auzeau numai șuierături și scârțâituri. Era ca acasă, noaptea la ora unsprezece, când se transmitea la radio emisiunea politică și urechea tatei stătea lipită de difuzor. „Tăcerea asta încremenită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de tălpile pantofilor noștri. Căldura ne mocnea și în trupuri, odată am văzut o roșeață pe pielea ei, în capul pieptului. Nu era de la soare. De câte ori intra pe stradă la noi, Ariana era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se ștersese într-o singură clipă. Și liniștea aceasta pe care o aud vine oare din interior sau din exterior, cum se face că nici o mașină nu trece pe stradă, mă gândesc la liniștea aceea îngrozitoare din peșteră, numai zumzetul aburilor, la fel ca fumul unui furnal ridicându-se din pământul înfrânt, văd cadavrele ruinelor, orașele fumegând, grădina lui Dumnezeu distrusă, iar atunci el spune, știi, când m-am întors din expediție, în drum spre casă, am urcat muntele Sodoma, știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și să merg împreună cu ea la școală, să stăm în aceeași bancă, să îi fiu cea mai bună prietenă, să îi ascult toate secretele, să îi spun că este cea mai drăguță fată din clasă. Din baie vin nori de aburi parfumați, intru și îl văd lungit în cadă, trupul său tânăr este acoperit de apa transparentă, părul îi este dat pe spate, dezvelind pielea aurie a scalpului și fața cu trăsături bine și precis conturate, mă hotărăsc să nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
formează dinspre mare și sunt împinși către munte, urcă și urcă, devenind din ce în ce mai denși, până ce ajung pe creste în împărăția cerurilor, unde aerul devine foarte rece și totul se preschimbă cu o viteză uriașă, apa se transformă din nou în aburi, foarte repede, iar aburii se transformă în gaze, și eu întreb, iar dacă cine știe ce nor nu se nimerește să-și verse ploaia înainte de a ajunge la Ierusalim, se va usca pur și simplu, Udi aprobă printr-o clătinare a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt împinși către munte, urcă și urcă, devenind din ce în ce mai denși, până ce ajung pe creste în împărăția cerurilor, unde aerul devine foarte rece și totul se preschimbă cu o viteză uriașă, apa se transformă din nou în aburi, foarte repede, iar aburii se transformă în gaze, și eu întreb, iar dacă cine știe ce nor nu se nimerește să-și verse ploaia înainte de a ajunge la Ierusalim, se va usca pur și simplu, Udi aprobă printr-o clătinare a capului, da, norul se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ierusalim, s-a evaporat deodată, înainte de a apuca să își termine picăturile de ploaie și toate plantele din deșert și-au ridicat privirile spre el și l-au văzut risipindu-se în cer, intențiile sale bune s-au transformat în aburi fierbinți, inutili. Ar fi trebuit să îl oblig pe Udi să schimbe sfârșitul poveștii, să plouă în ultima clipă, ar fi trebuit să îl rog să mântuiască deșertul, cum este posibil să fie acesta rezultatul atâtor bune intenții, eu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să acumulez tot mai multe dezamăgiri, să îmi înfig unghiile gălbui în ochi, să stau la soare și să-mi înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă pe aproape toată lumea, mă învârt prin magazin ca o somnambulă, vorbesc singură printre rafturi și fiecare femeie care trece prin fața ochilor mei mi se pare a fi o fiică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung și plin de aburi al sirenei, neștiind cât de periculoasă va fi călătoria. Acum mă întind sub pomul de zi de naștere, frunzele lui taie soarele în bucăți mici, legănându-se ca algele, schimbându-și forma încontinuu. Cât de mult îmi plăcea să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni apropiindu-se de mine, ca și când ar fi crescut înăuntrul lor mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să rămână alături de tine, nu mai plânge și nu îl mai jeli, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu va mai vedea țara în care s-a născut. Noga murmură ceva, iar eu mă ridic, îi ating fruntea, înghit aburii respirației sale fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și înfricoșătoare, dimineață nu voi mai avea de ales, o ambulanță albă va opri lângă casa noastră, ușile ei se vor deschide larg, bărbați îmbrăcați în veste strălucitoare o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici nu îmi dădusem seama că plâng, iar în clipa aceea se aude un urlet din inima casei, un urlet mai întunecat decât negreala aripilor din jurul meu, tati? Nu e tati, îi spun eu și mă grăbesc spre camera ei, aburii unei boli rele ies dinăuntru, dar ea șade în fund și arată cu degetul către ușă cu un zâmbet strâmb, ochii îi sunt holbați și inexpresivi ca ai unei păpuși, s-a întors tati, strigă ea, dar imediat se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
hotel se strînsese o grămadă de lume. Se puseseră discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Juma păreau foarte siguri pe ei, iar drumul era atît de lejer, Încît Juma Îi dădu carabina s-o țină În timp ce mergeau prin lumina rarefiată a pădurii. Apoi pierdură urma, din cauza unor mormane proaspete de bălegar din care ieșeau aburi. Pe lîngă asta, mai erau și urmele unei turme de elefanți care venise din pădurea deasă din stînga cărĂrii. Juma Îi luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sosind - la Început era curbat și părea foarte mic, grăbit și decupat În mai multe secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum, tot mai aproape și tot mai mare. M-am Îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum, tot mai aproape și tot mai mare. M-am Îndepărtat de șine și m-am uitat la lac, la cele două magazine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de gând s-o sun pe Daisy, însă mă trezesc formând numărul lui Jake. Capitolul XII În Palm House aerul este foarte dens și umed, ca într-un club de noapte de lângă gara Waterloo. Din țevile de apă caldă țâșnește abur la fiecare câteva minute. Îmi amintește de unele romane polițiste din anii ’40, unde, la un moment dat, protagonistul este prins și dus într-un subsol, în care răufăcătorul vrea să dea drumul la gaz. De obicei, eroul este înlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frumusețea lui înnebunitoare. Nu e de mirare că-mi trebuie ceva timp să mă apropii de el. N-am discutat nimic important până acum. A vrut să vină direct în Palm House și acum înțeleg de ce. Aici totul e liniștit: aburul, palmierii cu frunze enorme, înalți până la acoperișul de sticlă. Sub razele soarelui, acesta capătă reflexe verzi. În ciuda aglomerației de duminică după-amiază, devin din ce în ce mai relaxată. Când ajungemîn partea cealaltă și ne îndreptăm spre scara circulară ce duce la ieșire, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În parohia prioratului originar. Intri și rămâi orbit de această conspirație care pune alături universul superior al ogivelor cerești și lumea htoniană a devoratorilor de uleiuri minerale. Jos se Întinde un cortegiu de vehicule automobilistice, de bicicluri și trăsuri cu abur, de sus năvălesc avioanele primilor inventatori; În unele cazuri obiectele sunt Întregi, chiar dacă sunt scorojite, roase de timp, și toate la un loc apar, sub lumina ambiguă, În parte naturală și În parte electrică, acoperite de o patină, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oscilațiile Pendulului sunt Încoronate de halucinațiile unui entomolog bolnav - clești, mandibule, antene, fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o eșarfă lungă În jurul unui gât filiform, cu o pălărioară cloș peste o tunsoare băiețească. Un Citroën C6G din 1931 se prezenta doar În secțiune, bun ca model didactic, dar ridicol ca ascunzătoare. Să nu mai vorbim de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi, pe dreapta, unde stăteau puse la perete velocipedele cu roți mari, florale, draisienne-le cu cadru plat, gen trotinetă, evocare a celor gentilomi cu joben care țopăie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]