3,948 matches
-
edificiu construit sistematic, unitate cu unitate, omogen în sinteza sa. Cu profesorul Ion Enescu, ales membru Academiei Române, Școala de clinică medicală de la Iași se conturează sub aspectul specializării stricte, al cercetării obiectivate pe o temă predominantă, în parametrii moderni ai accepțiunii, de cercetare intensivă, aprofundată. Clinician de subtilitate, a creat o școală prestigiu, care-și onorează maestrul. VLADIMIR BUȚUREANU (1898-1973) În prima jumătate a secolului XX, la Iași, chirurgia era cea mai prestigioasă școală a facultății de medicină. Profesorul Tănăsescu, șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prof. Tîrcoveanu (un distins elev al marelui său profesor), prezența lui Buțureanu este încă vie. El a persistat și prin activitatea unei pleiade de elevi deveniți profesori: Lazăr, Chifan, Dolinescu, Strat, Floareș, îndeplinindu-se soarta hărăzită marilor medici care, în accepțiune hipocratică, sunt "părintele familiei". GHEORGHE CHIPAIL Încă foarte prezent în memoria multor generații de ieșeni, profesorul Gheorghe Chipail reprezintă o adevărată emblemă a chirurgiei românești. El este inseparabil legat de destinul medicinii ieșene, pe care a onorat-o ca profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
36. După virtù, cel mai frecvent discutat cuvânt din vocabularul machiavellian este stato. Unei vechi dispute dacă sensul în care Machiavelli a folosit cuvântul corespunde cu semnificația modernă impersonala a cuvântului "stat"37 i s-a răspuns negativ, întrucât în accepțiunea în care Machiavelli folosește stato, cuvantul poate fi demonstrat că stând pentru stato statul cuiva al unei persoane sau al unui grup de oameni 38. Înțelegerea juridică modernă a "statului" a atins maturitatea doar în deceniile de după moartea lui Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
În această perspectivă, în mod fundamental antropologica, riscul este acela al unei definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea pot fi distribuite în mod schematic în două familii de semnificații: aceea care desemnează operele și gesturile care, într-o societate dată, se sustrag urgentelor cotidianului și sunt supuse unei judecați estetice sau intelectuale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a ființei umane trebuie să urmeze cerințele sociale diferite de la o epocă la alta, Foerster avea în vedere nu morala societății schimbătoare, ci valorile umane perene, sau, după expresia sa, "idealurile eterne ale sufletului". Aspectul esențial al educației morale în accepțiunea foersteriană îl constituia caracterul, iar voința considerată ca avînd de zece ori mai multă valoare decît știința era socotită ca elementul fundamental al acestuia. "A avea caracter" scria acest pedagog "înseamnă a-ți concentra și a-ți întări energia voluntară
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui din exterior; existența însă a unui scop extrinsec, impus de societate, contrazice ideea de democrație. Scopurile exterioare, fiind rigide, limitează manifestarea inteligenței, obligînd-o la o alegere mecanică a mijloacelor. Din punctul de vedere al lui J. Dewey o singură accepțiune a scopului educației poate fi admisă: "să-i facă pe indivizi capabili să-și continue educația" sau, cu alți termeni, să asigure o continuă creștere. O astfel de formulare nu poate să nu stîrnească cel puțin o întrebare: ce direcție
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un temei științific. Or, afirmă Găvănescul, psihologia și etica sînt științe, pentru că au domenii proprii de cercetare și au propriile lor legi. Punctul de plecare al acestui pedagog ne amintește de acela al lui J. Fr. Herbart. Deosebirea constă în accepțiunea mai largă dată eticii; aceasta e luată uneori și în sens de sociologie. Așa după cum pedagogia își extrage substanța teoretică din psihologie și etică (sociologie), tot așa educația trebuie să facă față unei duble exigențe: individuale și sociale. Preponderent este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
însă, în perioada de care ne ocupăm, la autentice cercetări de pedagogie experimentală. Așa au fost GRIGORE TĂBĂCARU (1883-1939) și VLADIMIR GHIDIONESCU (1878-1948). Aceștia din urmă pot fi socotiți drept cei mai frecvenți susținători ai pedagogiei experimentale din România, în accepțiunea de atunci a termenului de întemeiere a educației pe cercetarea copilului prin metoda experimentală. Așa se și explică confuzia care apare uneori la Tăbăcaru între pedologie și pedagogie experimentală. Acest tînăr și entuziast pedagog își manifesta adeziunea la pedagogia experimentală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și posibilitatea unor cercetări experimentale în domeniul pedagogiei, domeniu care are nu numai un caracter normativ, ci și explicativ. Articolele, studiile și dezbaterile ce s-au purtat pe tema pedagogiei experimentale nu au fost lipsite de roade. Deși nu în accepțiunea strictă a pedagogiei experimentale a unor măsurători meticuloase privind dezvoltarea fizică și activitatea psihică a copiilor în România antebelică au fost efectuate unele experimente menite să contribuie la perfecționarea învățămîntului. Așa au fost experimentele (organizate în cadrul Seminarului pedagogic al Universității
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al șefilor de detașamente) aceștia erau considerați ca exprimînd cel mai fidel "exigențele colective" (4). Este adevărat, Makarenko se folosește undeva de o expresie apropiată de aceea a educației noi: a educa înseamnă a organiza experiența de viață a copilului; accepțiunea dată termenului de organizare nu exclude participarea continuă a educatorului care, organizînd, nu se retrage așteptînd solicitarea copiilor. Colectivului aprecia Makarenko, formulînd una din ideile sale valoroase îi este proprie legea mișcării, adică necesitatea de a năzui în permanență spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
românești, a experienței și cercetărilor întreprinse în școala românească. Acestei teorii, întemeiate pe cercetarea realităților obiective, profesorul Gabrea îi spune pedagogia obiectivă; ea se opune creației speculative, desprinsă de realitate (pedagogie subiectivă). Termenul de pedagogie obiectivă este utilizat aici în accepțiunea de știință a educației știință a unor fapte obiective apropiată de modul în care o concepea Émile Durkheim. Valabilitatea pedagogiei obiective aprecia Gabrea se circumscrie realităților de la care pornește și pe care s-a construit. În consecință, cu cît pedagogia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care se observă într-un grup restrîns, fie o tehnică de terapie sau de formare a relațiilor de grup, fie, în sfîrșit, ansamblul cercetărilor de psihologie socială destinate grupurilor mici. Dintre acestea, reținem pentru prezentarea pe care o întreprindem prima accepțiune. Potrivit teoriei cîmpului psihologic, o schimbare la nivelul comportamentului individual este cu putință numai prin schimbări intervenite la nivelul mediului, respectiv, al grupului și prin crearea unui nou sistem de relații, în care cel în cauză se simte sprijinit și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o modalitate de măsurare cît mai riguroasă a microproceselor sociale. Așa s-a ajuns la sociometrie. Deși termenul a fost utilizat încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (20, p. 5), J. L. Moreno este considerat drept părintele sociometriei în accepțiunea de știință a măsurătorilor sociale (socius metrum). Sociometria se ocupă, așadar, numai cu unele elemente de natură socială cu relațiile preferențiale ce se stabilesc în cadrul unei comunități date, într-un spațiu determinat și într-o perioadă de timp limitată. Aceste
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
parte, își propune să schimbe instituțiile de educație existente, ,,să elibereze (în măsura posibilului) pe elevi de povara instituțională" (31, p. 124). Deși uneori între pedagogia instituțională și nondirectivitate se pune semnul egalității, ele nu se identifică. Nondirectivitatea are o accepțiune mai largă, există mai multe pedagogii nondirective, dar dintre toate variantele de nondirectivism, cea mai bine conturată, cea care a dat și cei mai remarcabili reprezentanți ai nondirectivismului este pedagogia instituțională (există și aici orientări variate). Care sînt condițiile care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
genetice ale educației morale", în vol. ANDREI DANCSULY, DUMITRU SALADE (sub red.), Educație și contemporaneitate, Editura Dacia, Cluj, 1972. 28. MARIN C. CĂLIN, Datoria morală și procesul educației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 29. Adoptăm termenul de colectiv în accepțiunea de grup social, în care pe baza unei activități comune s-a instituit un sistem de interrelații care facilitează cooperarea între membrii grupului, fiecare dintre aceștia păstrîndu-și propria personalitate. 30. PANTELIMON GOLU, Psihologia socială, E.D.P., București, 1974; IOAN NICOLA, Microsociologia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o sporire a interesului public și al presei privind standardele în viața publică (sau, mai precis, privind atotcuprinzătoarea sintagmă de ,,caracter sordid"), iar în 1994, Registrul intereselor membrilor Parlamentului a obținut în cele din urmă, nu fără ,,vărsare de sânge", accepțiunea bipartizană de parte necesară a acelui proces. Astfel că, de la o situație în care membrii au pus la cale în mod deschis și uneori amuzați ascunderea intereselor ambigue sau exploatarea mijloacelor de scăpare sau a omisiunilor accidentale, eșecul de a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
să converseze? (am putea noi spune, parafrazând versurile lui La Fontaine: "un lièvre en son gîte songeait, car que faire en un gîte, à moins que l'on ne songe?"). Bădărău era ceea ce se poate numi, în cea mai precisă accepțiune a cuvântului, o inteligență vie. El poseda, în cel mai înalt grad, de asemenea, simțul realităței. Spiritul său, lipsit de strălucire, avea uneori o mare putere de atracție. Se pare că, de data aceasta, "răzășul", cum îi spuneau partizanii, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unui mistic și viceversa. Iar cazul lui Ignațiu apare în acest sens cu atât mai problematic, cu cât scrierile sale cu greu se lasă clasificate în genuri literare iar exprimarea lapidară și frustă a autorului nu pare nicidecum compatibilă cu accepțiunea curentă a unor formulări „literare”. Într-adevăr, Ignațiu nu a scris mult, dacă lăsăm deoparte corespondența sa impresionantă 1: în afara celor trei texte prezentate în volumul de față, fondatorului ordinului iezuiților i se mai recunoaște paternitatea literară a Constituțiilor Societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
realiste nu mă interesează. Vreau să spun că nu le pot privi ca pe produse artistice, ci doar, eventual, ca pe niște documente (nu documentare) și încă prefer cărțile care sunt, cred, mai puțin manipulatoare. Altfel, ce e realist, în accepțiunea pe care bănuiesc că ai dat-o cuvântului, în filmele lui Antonioni ? Iarba vopsită din Deșertul roșu ? Cam la fel mă gândesc și la teatru. Nu mă interesează teatrul angajat, care atacă probleme contemporane, nu mă interesează teatrul care-mi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
accepta pe străini ca egali cu autohtonii În fața legii Își face loc cu greu În conștiința tuturor straturilor sociale, inclusiv a celor intelectuale” <endnote id="(67, p. 197)"/>. De fapt, este vorba de diverse niveluri de toleranță și de diferite accepțiuni (unele cu conotații negative) ale termenului „a tolera” : „a suferi”, „a suporta”, „a Îngădui” etc. În astfel de cazuri, toleranța este percepută ca un act paternalist, un act de favoare față de o comunitate care se abate de la normă și este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rănilor lui Cristos), atributele externe ale maladiei și handicapului, sigiliul indelebil al justiției pe corpul marilor delincvenți, semnul oprobriului public la adresa persoanei ieșite din «normalitatea» specifică a unei comunități”. Evident, În capitolul de față, eu mă refer la această ultimă accepțiune a termenului. Vezi Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie În cultura română, Editura Litera, București, 1994, p. 211. 375. Moshe Carmilly-Weinberger, „Art as a Source for Jewish Historiography”, În Studia Judaica, vol. VII, Sincron, University of Cluj-Napoca, 1998. 376
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
data de 13 octombrie 1942, fiind în legătură cu schimbarea situației de pe front. Pe de altă parte a fost și rezultatul înțelegerii că, deportarea evreilor ca soluție pentru rezolvarea „problemei evreiești” a fost un eșec, marcat de jertfe inutile, abuzuri, inumană în accepțiunea de azi și moderată pentru timpul de atunci. 1122 Idem, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, ds.37/1944, f.127. 1123 DJANB, Fond Prefectura județului Dorohoi, ds.4/1944, f.29. 1124 Ibidem, f.80. 314 CONCLUZII Interesul nostru pentru
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
găsiseră o hibă În sensul Înlocuirii din Întreaga piesă „...a expresiei <<principatele romîne>> cu <<țările romîne>> și respectiv utilizarea expresiei <<Unirea țărilor romîne>> În loc de <<Unirea principatelor romîne>>”. Prin urmare, staliniștii refuzau chiar și să audă substantivul „principe” ce Însemna, În accepțiunea lor bolnavă, reîntoarcerea poporului cu fața la monarhie! Ultima lucrare luată bine la purecat ideologic a fost cea scrisă de viitorul transfug În Statele Unite ale Americii, Constantin Teodoru (1915-1991) care Înainte de a face pasul vieții lui spre Lumea Liberă, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un viitor recrut În lupta noastră>>”. Cu plăcintele din text nu aveau nimic Împotrivă bolșevicii dar cu „prețul scăzut” care Înseamnă concurență pe baza economiei de piață, aveau, desigur, pentru că aceste sintagme emanau un miros fetid de putred capitalism, În accepțiunea lor extrem de primitivă, unilaterală și subiectivă. Ce vor fi având cu ultima frază, cea cu recruții mâncători de plăcinte, nu ne putem da seama. i. „A țicnit cu recordurile sale!” Harcea-parcea au făcut și din piesa tovarășului sovietic Anatol Korneiciuk
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se poate spune orice, dar nu și că nu-l interesează suferința. îl interesează situațiile și epocile în care umanitatea poate fi regăsită la un pas de animalitate de ceva mai rău, de fapt, pentru că-l interesează și Răul (în accepțiunea religioasă cea mai încărcată a termenului). îl interesează calvarurile, testele de anduranță (de fapt, cred că în termenii ăștia vede și regia de film : junglă, deșert, limbi moarte condiții cît mai grele) și miracolele învierea, înălțarea care se pot petrece
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]