220,173 matches
-
el mai mult se mâhnește Sub tăcerea plecată în lacrimi de pește. Ochirea norilor mulți Ochirea norilor mulți făcută în jos spre fluid, forțarea apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
povara strânsă-n culege. Floarea crescuse tiptil Anul Nou în cavou, a urat infidelul pistil. Râse bobul de rou, floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse din drum. Trebuie treptat strecurat Anul Nou, în flori și Acum. Mă culc senin Mă culc senin pe umbra stearpă a cheii, lumina aduce și îmi lasă chemarea umbrind oblâncul șeii. Deci numai dorul e o plasă, în care curge floarea : zeii. Și nici nu știu gerul ideii ce pleacă spre
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Spuma tuturor mărilor din lume, strînsă aici, pentru tine. Îmi și închipui acțiunea aia înceată. Depilarea. În toate modurile în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîșierea. Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și sar. O plachez ca la rugby. Îmi arunc trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se zice, dar asta nu mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i cum vreți, spuneți-i oricum. Și o ating. Aproape s-o scap. Dar nu, nu, îmi reușește, pînă la urmă - și o plachez, o agăț de mijlocul ei subțire - și cădem amîndoi odată
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
dintre știuleți chiar așa arată, albi, de parcă ar fi nefirești. De parcă ar fi artificiali. Parcă ar fi din marmoră. Sculptați. Din piatră sau din gips. Ne-am noroit amîndoi. Nici nu se putea altfel. Pămîntul se lipește de noi. De pe acum, pămîntul se lipește de noi. Pămîntul e gras. Pămîntul e bun. Pămîntu-i mîntuitor. Pămîntul ne acaparează. Se comportă ca un rac. Ce a apucat în clești, nu mai dă drumul. Sîntem bunuri ale pămîntului. Sîntem bun-apucați de pămînt. Și gata
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Ori noi parte din părinți. Opera, mai întîi, opera. Si opera părinților noștri sîntem noi. Noi, mai întîi. Sîntem rebuturi ale operei. Pămîntul e și împăciuitor. Stinge toate querelele. Toate dihoniile. Toate dizidențele. Toate nebunelele. Oalele. Și ulcelele. Și eu, acum, sînt aplecat asupra ei. O sărut. Îi simt buzele umede. Pe bună dreptate, căci se face de ploaie. Se aud, deasupra noastră, bubuituri. Tunetele. Bubuie lumea. Cerul. Orașele. Bubuie gura noastră. Se aud. Se aud tunetele. Se aude lumea, aruncîndu-și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
spitale, în ziua de azi, slabă nădejde. - Ba nu, cucoană. Să ierte cinstita fața a dumneavoastră, ce frumos machiată este, dar aista-i un leneș fără pereche și-l ducem la spînzurătoare să curățim societatea de un trîndav. Uitați, și acum, că îl spînzurăm, zace nemișcat și citește reviste dintre acelea de nici nu le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana zise, pipăind mijlocul leneșului: - Să te văd acum, leneșule, cum ți-ai plăti cei posmagi muieți! Dar leneșul era tare de virtute, de, ca omul nemuncit. Încît cucoana, ce era și ea dintre cele tîrtoșe, zise șoferului: - Mînă înainte și să nu te uiți îndărăt. Și cum e
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
înainte și să nu te uiți îndărăt. Și cum e Mercedesul lat în spate, își făcu loc cucoana pe lîngă leneș, așa ca o păsărică în cuibul ei. Și merseră înainte zile după zile și poate că mai merg și acum dacă nu s-o fi terminat benzina. Nașterea unei națiuni Într-o dimineață însorită de toamnă, prefectul de Napoca, Tiberius Agillus, se trezi bine dispus și plin de energie. Mulțumi zeilor că l-au trimis pe pămîntul Daciei, mănos și
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
împreună cu ocupantul. Agillus îl mîngîie pe creștet numindu-l cu tandrețe "viezure". Cuvîntul ăsta i se întipărise în minte, nu se știe de ce, și-l folosea totdeauna ca să-și alinte favoriții. Apoi se îndreptară împreună spre un fost sanctuar dacic, acum abandonat. Hunarus reușise să-i explice lui Tiberius Agillus că locul fusese părăsit pentru că, fiind conceput după calcule astrale, se constatase că muncitorii, beți, plasaseră megaliții geșit. Solstițiile și eclipsele nu mai cădeau în zilele prevăzute. Regele timpului se mîniase
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
vedeam lumea de pe o parte tu pe cealaltă din când în când ne făceam semne 4. adorm trag întunericul peste mine exercițiu al morții 5. liniște se aude ceva ce nu se vede moartea ne moare și ne naște chiar acum 6. urcam cu muntele înspre al nouălea cer din lumea care freamătă sub negură un soare rece de aer neorbitor tăia respirația 7. între noi noapte sexul pândește de aproape un veac omul trăind între lumea de jos și lumea
Între ceruri by Ioan Matiuț () [Corola-journal/Imaginative/6784_a_8109]
-
nimic nu se mai poate. Desigur, unul din zei e fals. Dar care? Sau zeii de azi sunt simple carcase? La fel cum, după moarte, Măduva se retrage din oase. Visez la femeile din reviste, Sau la tine, cum erai acum 10 ani, Acum 20 de ani? Ele sînt hîrtie strălucitoare, Tu carne și sînge, respirație fierbinte. Ele sînt contur și culoare, Tu senzor și feromon. Ele există în milioane de exemplare, Tu... În seara asta am vrut să mă bag
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
mai poate. Desigur, unul din zei e fals. Dar care? Sau zeii de azi sunt simple carcase? La fel cum, după moarte, Măduva se retrage din oase. Visez la femeile din reviste, Sau la tine, cum erai acum 10 ani, Acum 20 de ani? Ele sînt hîrtie strălucitoare, Tu carne și sînge, respirație fierbinte. Ele sînt contur și culoare, Tu senzor și feromon. Ele există în milioane de exemplare, Tu... În seara asta am vrut să mă bag Sub pătură și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
ploșnițele și căpușile; în gări, în școli, la poliții, la ministere Portretele Ăleia între Lumini și Sfere, Să cred că Marea Mamă Cibela Mă saltă la piept alăptându-mă drept Pruncul Acela. Doamnă, am zis eu, Nu-mi călcați de-acum pe zeu -în Lăcașul Cel Din Carele Sunt Cântă însuși Orpheu Cu toate cele șapte vieți preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
cu sâmburii în strugurii de iederă și urmuz, Din alungare-n alungare, din refuz în refuz, Mestecat și dat mereu afară Cu țară și fără de țară Până la Patria lui Odată Ca Niciodată de Prima Oară -Eu sunt fiul Timpurilor de-acum și cele de odinioară. Cu frații mei, Mielul, Iedul și Lupul, Lepădându-ne și schimbându-ne între noi graiul, trupul Măsură a Celor Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda alăptați, pe pulpele-i calde în
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
pentru arhivele lor pe care le numesc atât de frumos fragmente biopsice de talie medie cu structuri glandulare polianoide atipice cu aspect infiltrativ in lamina propria iar încheierea documentarului vine aproape de la sine și te va urmări toată viața de acum înainte cu finalul apoteotic ca un apus romantic de soare: adenocarcinom biodiferențiat ulcerat se recomandă cura chirurgicală a tumorii Ars Poetica Trăim într-o lume cu toate reperele inversate Pe punga de făină "Fabulo" scrie Mălai superior Albă superioară scrie
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
umană, fără emoții și sentimente Fără gustul meselor noastre de sărbătoare Fără sufletul meselor noastre de familie Numai nutrețuri mcdonaldizate numai OMG-uri textualiste În curând ni se vor atrofia glandele salivare și papilele gustative Tocmai de aceea lumea aleargă acum înnebunită După făină integrală cu tărâțe După produse din secară orz și hrișcă aproape dispărute de la țară Dar cu desfacere de succes în magazinele bio Ca hrană strict organică ecologică Din rețetele naturiste care fac ca Formula AS Să se
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
marele poet, ca atâția apologeți de profesie, Mihail Gălățanu trece în revistă, cu binecunoscuta sa virtuozitate stilistică, poncifele eminescolatrilor si, deopotrivă, automatismele de gândire ale denigratorilor. Nonconformismul său nu este ieftin si previzibil, ca acela al contestatarilor lui Eminescu de acum câțiva ani din Dilema, ci surprinzător si periculos, o adevărată echilibristică pe sârmă la mare înălțime. Colaboratorul nostru parodiază într-un mod nedeclarat toate stupiditățile produse - sau care ar putea fi produse, aceasta e noutatea - de gândirea comună în legătură cu Eminescu
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
era evreu. Astea, însă, se spun în șoaptă. Jidov, da, pribeag, că nu spune chiar el că era pribeag? El însuși spunea; pribegi, cine erau? Veneticii, ăștia. Eminescu era o minoritate. Hotărît lucru! Ce, putea fi el majoritate? Dacă era, acum toți am fi arătat ca el. Ar fi fost modern, daa, foarte modern chiar, să ai lues pe picioare? Să ai ulcerații, și toată lumea le-ar fi pictat - și toată lumea le-ar fi purtat, mai ales adolescenții. Ăștia care poartă
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
foarte modern chiar, să ai lues pe picioare? Să ai ulcerații, și toată lumea le-ar fi pictat - și toată lumea le-ar fi purtat, mai ales adolescenții. Ăștia care poartă, de obicei, clipsuri, tatuaje și lănțișoare. Simboluri hippie. Cum ne cheamă, acum, pe toți, Nicolae Berghenbier, ne-ar fi chemat Nicolae Eminescu. Și am fi organizat pogromul împotriva lui, dacă nu cumva nu l-am organizat încă. împotriva unui singur om. Simbolic. Democratic. Prin reprezentanți. N-ar fi fost mai simplu? Mai
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile ca și cum ai căuta un reazem anume ceva miraculos ceva decisiv pentru viața ta de acum înainte Să-ți apară fulgurant câteva chipuri din copilărie câteva siluete din adolescență să te intersectezi fantomatic cu ele dintr-o odaie în alta să privești pereții tablourile draperiile să descoperi jur împrejur toate obiectele încremenite într-o banală halucinantă
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
visat o astfel de hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald pur orbitor Chiar acum și aici ridicăm paharul cu licoare vărsăm un strop ca să-și amintească și morții de noi apoi cântăm cântăm fericiți ca și când nimic și nimeni nu ne-ar mai despărți pe noi cei de aici de ei cei de dincolo ca și cum
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Constantin Hrehor acum în odihnă e luna deasupa ca pântecul plin de pruncii pe care femeile noastre le vor naște iarba încă nu a spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor sunt roșii coboară versantul pe fiecare umăr au câte un miel alb o armată cu nenumărate picioare roșii istorie... cuie cuțite - religie de ce tocmai celor inocenți nu li se îngăduie să-l vadă pe
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]