10,786 matches
-
modificat, însă, radical, după ce o flotă engleză a bombardat Copenhaga, între 2 și 7 septembrie 1807, si a capturat flotă daneză. Ca urmare, la 31 octombrie același an, Danemarca a încheiat cu Franța, la Fontainebleau, o alianță militară și a aderat la blocada continentală, devenind, în consecință, inamic al Suediei. Situația acesteia din urmă era, așadar, cu atat mai precară, cu cât, pe de o parte, pe teritoriul danez se află o armată franceză, comandata de mareșalul Jean Baptiste Julles Bernadotte
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de mareșalul Jean Baptiste Julles Bernadotte, prinț de Pontecorvo, iar pe de alta, începuseră să devină evidente implicațiile negative pentru ea ale tratatului franco-rus de la Tilsit 45. La sfârșitul anului 1807, concomitent cu presiunile diplomatice exercitate asupra Suediei de a adera la blocada continentală, Rusia intensificase și preparativele militare în vederea declanșării atacului asupra Finlandei, pe care tarul Alexandru I speră să o poată ocupă, până în zona Abo46. S-a așteptat, însă, mai întâi, efectul notei trimisă de tar regelui Gustav al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
alianță suedo-rusă, încheiată la Petersburg, la 5 aprilie 1812. Potrivit clauzelor sale, Suedia urma să "achiziționeze" Norvegia cu ajutorul Rusiei, după care, o armată suedo-rusă avea să opereze împotriva francezilor, în Nordul Germaniei. Deși a participat la tratative, Marea Britanie nu a aderat, totuși, la tratat decât un an mai tarziu, adică în luna martie 1813134. Modificarea teritorială preconizată afecta, însă, poziția Danemarcei în sistemul politic nord european. Rusia nu-și făcea, însă, la începutul anului 1812, probleme din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Nordului Europei în afara conflictelor militare francoengleze l-a determinat să caute mijloace pentru realizarea reconcilierii, dar fără rezultate semnificative 149. Din contră, ele au continuat să se deterioreze, încordarea din raporturile celor două state atingând punctul culminant când Suedia a aderat, în împrejurările și cu urmările expuse, deja, la începutul acestui capitol, la cea de a treia Coaliție antifranceză, constituită de Rusia, Marea Britanie și Austria. Instituirea, la 21 noiembrie 1806, a blocadei continentale a impulsionat demersurile lui Napoleon Bonaparte menite să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de Rusia, Marea Britanie și Austria. Instituirea, la 21 noiembrie 1806, a blocadei continentale a impulsionat demersurile lui Napoleon Bonaparte menite să determine Rusia să-și asume rolul de "mandatara" a Franței în acțiunea de a determina Suedia și Danemarca să adere la sistemul său continental, obiectiv înscris în Tratatul de la Tilsit, din 9 iulie 1807150. Că și în cazul Prusiei, Napoleon aborda, însă, și problema locului Peninsulei Scandinave în raporturile franco-ruse, din perspectiva intereselor orientale ale Franței, ceea ce indispunea, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
252. Tensiunile diplomatice declanșate în cadrul celei de a doua Coaliții antifranceze au blocat, însă, pentru câtva timp, accesul Mării Britanii în Marea Baltica și în Nordul Europei. Deoarece, reconstituirea, din inițiativa Rusiei, a coaliției antiengleze, denumită Neutralitatea Armata, la care au aderat Danemarca, Suedia și Prusia, în condițiile discutate, deja, în paginile anterioare, a determinat blocarea comerțului englez în Marea Baltica. Reacția Mării Britanii a fost, cum s-a constatat, promptă și dura, prima lovitură fiind îndreptată împotriva celui mai slab membru al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
indépendance de divers Etats et servir à empêcher toutes usurpations futures", deziderat inclus, tocmai din acel motiv, în același articol al doilea 260. Potrivit articolului al șaselea, Convenția era deschisă tuturor statelor europene care ar fi avut interesul de a adera la obiectivele urmărite de inițiatorii ei261. Virtuală aderare a Austriei și a Suediei la plănuita coaliție antifranceză era prevăzută în unul din articolele secrete ale convenției care stipula că Marea Britanie urma să-și însușească înțelegerile convenite între Rusia și Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Suediei la plănuita coaliție antifranceză era prevăzută în unul din articolele secrete ale convenției care stipula că Marea Britanie urma să-și însușească înțelegerile convenite între Rusia și Austria, ca și între Rusia și Suedia 262. Cea dintâi care a aderat la alianța anglo-rusă a fost Austria care se consideră prima amenințată de proclamarea lui Napoleon Bonaparte că rege al Italiei și alipirea la regat a Genovei 263. A urmat, apoi, ceea ce Edouard Driault a denumit "de véritable alliance"264, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Rusia, declanșat de cea din urmă, în luna februarie 1808, tocmai ca o consecință a Tratatului de la Tilsit, pe care Suedia a refuzat să și-l însușească. Deoarece, o obligă să intre în sistemul continental al Franței, la care aderase și Rusia, si, prin urmare, și în războiul franco-englez, bineînțeles, în tabăra franceză. Interesul în discuție nu era generat, însă, de dorința de a se găsi mijloace menite să sprijine efortul de război al Suediei, ci, din contră, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Încurajat, probabil, de această întorsătură produsă în politica tarului, regele danez Frederic al VI-lea a încercat, la 2 februarie 1813, să obțină sprijinul Mării Britanii, în speranța evitării pierderii Norvegiei, dar a fost refuzat. Deoarece, dat fiind faptul că aderase la alianța ruso-suedeză, guvernul britanic nu mai putea încheia și o pace separată cu Danemarca. Ca urmare, la 3 martie 1813, a fost semnat tratatul de alianță anglo-suedez, în termenii căruia englezii se angajau să sprijine alipirea Norvegiei la Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aprilie 1813, a permis Suediei să rupă relațiile diplomatice cu Danemarca. La rândul său, Castlereagh a declinat oferta de mediere făcută de Metternich, care urmărea să împiedice pierderea Norvegiei de către Danemarca, si, la 9 aprilie 1813, a invitat Austria să adere la alianța anglo-ruso-suedeză282. Totodată, a avertizat și Rusia că nu se mai putea opera nici o modificare în 281 Ibidem, p. 201. 282 Ibidem, p. 204. problema Norvegiei, așa cum încerca tarul să o producă, prin determinarea Danemarcei să adere la Coaliția
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Austria să adere la alianța anglo-ruso-suedeză282. Totodată, a avertizat și Rusia că nu se mai putea opera nici o modificare în 281 Ibidem, p. 201. 282 Ibidem, p. 204. problema Norvegiei, așa cum încerca tarul să o producă, prin determinarea Danemarcei să adere la Coaliția antifranceză, cea de a șasea, constituită, așa cum s-a constatat, în lunile februarie și iulie 1812, de către Anglia, Rusia și Suedia 283. La rândul său, Bernadotte a dat curs insistentelor britanice și la 20 mai 1813 a atacat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au concentrat eforturile diplomatice în direcția lărgirii alianței. Prima vizată a fost Austria care avea, deja, suficiente motive de îngrijorare, provocate de politică italiană a lui Napoleon Bonaparte care se autoproclamase și rege al Italiei. După îndelungi ezitări, Austria a aderat, la 9 august 1805, la Convenția anglo-rusă de la Petersburg 292. Consecințele acelei decizii se cunosc. Pacea care i-a fost impusă de Napoleon la Pressburg (Bratislava), la 26 decembrie 1805, a obligat-o să facă mari sacrificii teritoriale și politice
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
îl sfătuia pe rege să plece urgent la Petersburg, pentru a-l convinge pe tar să nu dea curs acelor planuri urzite de Napoleon, pentru a izola Prusia 343. În acel context, marcat de deteriorarea raporturilor cu Franța, Prusia a aderat la cea de a patra Coaliție antifranceză, constituită în 342 Deci, "ce n'est absolument qu'en faveur de ce système que leș affaires du continent intéressent l'Angleterre", (cf., scrisoarea lui Friedrich Wilhelm al III-lea către tarul Alexandru I
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
între Rusia și Prusia, la Bartenstein, la 26 aprilie 1807, a abordat și necesitatea că Suedia să fi beneficiat de anumite condiții favorabile ce urmau a fi stabilite prin tratate separate cu ea, iar Danemarca să fi fost determinată să adere la Coaliție. Și cum problemele cu care era confruntata, atunci, Europa de Nord nu puteau fi discutate decât în conexiune cu cele decurgând din problemă orientala, articolul 12 al Convenției de la Bartenstein garanta independența și integritatea Imperiului Otoman 345. Era, deci, o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Britanii intensificau presiunile diplomatice asupra Porții Otomane, cu scopul de a o determina să nu recunoască, formal, Republica Franceză și să se abțină de la orice acțiune, de orice fel, care ar fi vizat refacerea statului polon, precum și de a nu adera la o eventuală alianță franco pruso-suedeză57. Mai mult chiar, în cercurile diplomatice de la Istanbul se vehicula suspiciunea că Suedia urmărea să convingă Poartă Otomană că era în propriul ei interes să colaboreze cu ea și cu Danemarca, pentru a determina
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Istanbul și, pe cale de consecință, de a determina Poartă Otomană să nu sisteze, din nou, plata subsidiilor 89. Ceea ce se pare că a reușit, cel puțin în ceea ce privește convingerea Porții Otomane că nu există nici un pericol că Suedia să fi aderat la tabăra rusă. Pornind de aici, Mouradgea d'Ohsson a reiterat necesitatea creării unei largi coaliții, cu participarea Franței, Danemarcei, Suediei, Prusiei și a Porții Otomane, singurul cadru în care, după convingerea să, Suedia "trouvera son repos et să sûreté
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Imperiului Otoman. Pentru că, prima și cea mai importantă beneficiara ar fi fost Rusia, ale cărei poziții în zona Mării Baltice s-ar fi extins și consolidat, în consecință. Totuși, Suedia a refuzat, în continuare, să dea curs insistentelor otomane de a adera la Coaliția antifranceză. Căci, potrivit afirmațiilor lui Carl Gustaf König, Suedia speră ca, datorită alianței contractata de Poartă Otomană cu Rusia, dar și celei cu Anglia, din 5 ianuarie 1799, precum și "leș liaisons, qui unissoient ces Puissances à la 102
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
que de long tems la bonne harmonie et la paix se conserveront dans le Nord" (s. Ven.C.)105. Deși era un adversar înverșunat al Republicii Franceze, Gustav al IV-lea Adolf a declinat, totuși, și invitația Rusiei de a adera la cea de a doua Coaliție antifranceză. El a preferat, în continuare, starea de neutralitate, mai ales că relațiile Suediei cu Marea Britanie, unul din membrii marcanți ai Coaliției, erau încă destul de încordate, datorită ignorării de către englezi a intereselor comerciale suedeze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
discuție viza, cum am menționat, si Suedia căreia i-ar fi fost restituită Letonia ce fusese anexată de Rusia 130. În acest din urmă caz, "transferul" teritorial avut în vedere trebuia precedat de încheierea păcii cu Suedia care, deși nu aderase la cea de a patra Coaliție antifranceză, se află, încă, în stare de război cu Franța, pace a cărei încheiere era dată că sigură de ambasadorul Franței la Istanbul, François Horace Bastien Sebastiani. În acele împrejurări, obiectivul final al propagandei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
regrupeze, cu scopul de a-i atenua consecințele. Astfel, la 20 mai 1795, Austria și Marea Britanie au încheiat, la Viena, un tratat de alianță defensivă care inseră un articol separat ce angaja cele două părți contractante să invite Rusia să adere, "afin de former, par l'union des trois cours, en conséquence des étroites liaisons qui existent 58 Loc. cît. 59 Cf., Europe and the Porte. New Documents on the Eastern Question, Volume I: Swedish Diplomatic Reports 1795-1797, Edited by Veniamin
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
efendi Ebubekir Ratib efendi "sivis pacem pară bellum" (s. Ven.C.)82. Iată pentru ce marele dragoman Gheorghe Constantin Moruzi l-ar fi asigurat pe Knobelsdorff că, în viziunea superiorilor săi, alianța propusă, la care ar fi avut latitudinea să adere și alte puteri, nu trebuia să afecteze interesele Prusiei în Polonia 83. Mai mult chiar, după ce a fost informată despre consumarea celei de a treia împărțiri a Poloniei, marele vizir Izzet Mehmed pasă l-ar fi asigurat, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a autorizat pe Tamara să propună Porții Otomane bazele viitorului tratat de alianță. Potrivit informațiilor deținute de regele Prusiei, Poartă propusese Rusiei încheierea nu a unei alianțe bilaterale, ci a unei triple alianțe, otomano-rusoengleză, la care să fie invitată să adere și Prusia 134. În cele din urmă, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799, Poartă Otomană a încheiat o alianță defensivă cu Rusia. Pentru istoria problemei orientale, tratatul de alianță defensivă, încheiat de Poartă Otomană cu Rusia, are o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Bretagne et de Prusse, ainsi que tous leș autres potentats à accéder à ce traité dont le but est și juste et salutaire" (s. Ven.C.)142. Așadar, în conformitate cu stipulațiile articolului în discuție, prima putere vizată a fi invitată să adere la alianța era Austria. Includerea ei în această categorie nu exprimă, însă, și voință Porții Otomane, ci doar pe cea a celorlalți aliați ai săi, Rusia și Marea 141 Cunoscutul specialist în problema regimului juridic al Strâmtorilor, Serge Goriainov, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Carl Gustaf König, comunitatea de interese dintre Imperiul Otoman și Suedia era reclamata chiar și de poziția lor geografică 146. Tot cu același prilej, înaltul demnitar otoman a dezvăluit și o alta motivație a insistentei Porții Otomane că Suedia să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, si anume ca aderarea acesteia ar fi determinat intrarea în Coaliție și a Danemarcei și a Prusiei 147. O coaliție la a cărei participare Poartă 143 Tratatul de alianță defensivă cu cea din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]