3,823 matches
-
m-am oprit cu privirea asupra Începutului unei fraze la Întîmplare. Am știut de Îndată cine o scrisese și n-am fost surprins cînd, Întorcîndu-mă la prima pagină, am găsit, scrisă cu caligrafia albastră a acelui stilou pe care Îl adorasem atîta În copilărie, următoarea dedicație: Prietenului meu Daniel, care mi-a Înapoiat glasul și stiloul. Și lui Beatriz, care ne-a Înapoiat amîndurora viața. Un bărbat Încă tînăr, cu cîteva fire albe În păr, pășește pe străzile unei Barcelone prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acolo singură-singurică; mă gândeam, mă lăsam furată de visuri și întotdeauna îmi închipuiam că unul ca dumneata, bun la suflet, cinstit, frumos și așa de prostuț, o să vină deodată și-o să-mi spună: „Nu sunteți vinovată, Nastasia Filippovna, și vă ador!“ Da, se-ntâmpla să am asemenea visuri, să-nnebunesc nu alta... Dar venea ăstălalt; în fiecare an își petrecea la țară câte două luni, mă rușina, mă insulta, mă punea pe jar, mă pângărea și pleca... de-o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiica cea mare a lui Lebedev, cea care ținea copilul în brațe, ce expresie nevinovată, aproape de copil, ce râs aproape de copil! Ciudat că uitase acest chip și abia acum și-l amintise. Lebedev, care bătea la ei din picior, îi adoră probabil pe toți. Dar ce-i mai sigur decât toate, ca doi ori doi, e că Lebedev își adoră și nepotul! De altfel, de ce s-a apucat să-i judece pe toți atât de categoric tocmai el, sosit de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape de copil! Ciudat că uitase acest chip și abia acum și-l amintise. Lebedev, care bătea la ei din picior, îi adoră probabil pe toți. Dar ce-i mai sigur decât toate, ca doi ori doi, e că Lebedev își adoră și nepotul! De altfel, de ce s-a apucat să-i judece pe toți atât de categoric tocmai el, sosit de-abia astăzi, de ce rostește asemenea verdicte? Iar Lebedev care, chiar el i-a dat astăzi de gândit; oare se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt gimnazist) și că n-are rost să-mi cunoască numele, dar că plec imediat la Vasilievski Ostrov, unde locuiește colegul meu Bahmutov și că, întrucât știu precis că unchiul lui, consilier titular de stat, celibatar și fără copii, își adoră cu adevărat nepotul și-l iubește cu patimă, văzând în el ultimul vlăstar al familiei, «poate, colegul meu va putea face ceva pentru dumneavoastră și pentru mine, desigur, intervenind la unchiul lui...» — Numai să mi se permită să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cu fruntea pe sâni, te despămîntenești cu tot pământul. Orice-ai face, pentru femeie nu poți avea decât un cult, chiar misogin fiind. Și apoi, adorația are un prestigiu mai înalt cu cât nu se aplică unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci ceea ce ești prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul. După femei alergi din frică de singurătate și rămâi cu ele dintr-o sete egală acelei frici. Căci mai mult decât în orice, în iubire ești putred
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asasin este acela de a nu-i acorda satisfacțiile unui infinit al remușcării. A-l lăsa în viață este a-i acorda libertatea de a ne întrece. Adâncimile răului conferă o superioritate iritantă. Se prea poate ca oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu și o aureolă. Nu e ca și cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și cu care n-ai ce să faci. Încerci zadarnic să te înșeli, dar soarele-l întinde, noaptea-l îngroașă, și crește, crește ca un untdelemn ce zgîrîie pe luciul temerii tale. De unde au clipele atâta greutate? Cum de nu adorm ele în vecinătatea oboselii noastre? Și omului, când îi va răpi Dumnezeu timpul? De-ai fost o singură dată trist fără motiv, ai fost toată viața fără să o știi. Curios cum căutăm să uităm prin dragoste ceea ce nu putem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritului și din parfumul dizolvant al lucidităților crepusculare. Fecunditatea lor este însă departe de a fi echivocă, ea înrădăcinîndu-se în temeliile unei culturi. În clasicism și în romantism, Franța și Germania și-au întins o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele mari de cultură, triumfă un Eros spiritual. Este o oglindire în propriul abis de fecunditate și de iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și Schlegel, Germania s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
câștigat, din perspectiva istoriei universale, nici un titlu de glorie. Același caz se petrece și cu Revoluția rusă. Toate revoluțiile comuniste din alte țări sânt umbrele ei. Mai mult, în țara în care se prepară și izbucnește revoluția, Lenin este mai adorat decât proprii ei revoluționari. Același fenomen se întîmplă și în domeniul spiritului pur. Ce mai dovedește raționalismul în alte țări față de Descartes, senzualismul după englezi și idealismul după nemți? Celelalte țări au putut să le perfecționeze; aceste curente nu caracterizează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nelimitate. Mulțimea îi transformă în mit spre a se înșela pe ea însăși. Ea îi proiectează în absolut, pentru ca destinul care se consumă între ea și dictator să apară ca esențial inevitabil în logica substanțială a lucrurilor. Cezar a fost adorat ca zeu, fiindcă mulțimea suporta mai comod astfel vârtejul de întîmplări, născut din geniul lui. Dacă, în ochii ei, el n-ar fi fost mai mult decât un om extraordinar, n-ar fi acceptat atâtea sacrificii. Tot așa, pentru soldații
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
visezi cu melancoliile lui Schumann, te abandonezi muzicii de pustă, sfâșierilor și lamentațiilor ei. Nu există muzică în care să se exprime mai elementar prezența lacrimilor în lume. Îți vin repetat în minte cuvintele Elisabetei de Bavaria, împărăteasa care a adorat Ungaria: există în lumea asta, în afară de egoismul uman, și sălcii plângătoare. Sau te gândești la acele pagini din Jardin de Bérénice a lui Barrès, în care excesul de meditație, printre singurătăți și regrete, naște o dorință de lacrimi. Se întîlnesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ,,Minerii din Maramureș” de Dan Deșliu, punctele de Început În ,,studiul” literar al tatălui său În 1948 și În anii următori. Și influențele erau altele. Și profesorii dar și presa. Ioanid Romanescu, a cărui poezie Sandu Tăcu Malin o adoră, Își explică astfel talentul literar constatat după lecturarea versurilor rămase din copilăria și adolescență celui plecat acolo unde avea să ajungă mai apoi și emulul: ,,Eu, unul, nu am aflat altă explicație decât susținerea unei dotări naturale prin educația și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și de multe ori chiar reușesc să alunge farmecele, ba chiar le întorc împotriva celor ce le-au făcut. Dacă lui nu-i plac, să fie sănătos, dar să-i lase pe ceilalți în pace. Nimeni nu-l forțează să adore zei pe care-i simte străini. Însă orice om cu scaun la cap, când se mută într-un alt ținut, caută protecția zeităților locale. Ar trebui să considere un privilegiu că se poate împărtăși și el din binecuvântările altor divinități
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te gândești că mișcarea perfectă a corpurilor cerești dovedește existența unei singure Ființe Supreme ce guvernează tot Universul? Lui Moise i-a fost de ajuns să arunce doar o privire pe firmament pentru a respinge falșii idoli și a-l adora numai pe Dumnezeul Cel Adevărat. În jurul lui, luptătorii - ațâțați - au început să facă prinsori. — Eu pariez pe Anubis, rostește tare o voce din ultimele rânduri. Pun rămășag... Tracul adorator al lui Mithras întoarce mânios capul în spate: — Ce-i în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o să iasă erudiți și virtuoși, ci destrăbălați și nărăviți. Profesorii tac consternați, așezați în șir unul lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au tras Într-un fel foloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
numai că-l renegau pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pasionează formele Tradiției”. Avea, Îmi spuse, o frumoasă bibliotecă de științe religioase la Milano, unde locuia de câțiva ani. „Veniți pe la mine când vă Întoarceți, am multe lucruri interesante, de la riturile afro-braziliene până la cultele lui Isis În Imperiul de Jos”. „Ador cultele lui Isis”, zise Amparo, căreia adesea, din orgoliu, Îi plăcea s-o facă pe grandomana. „Dumneavoastră știți totul despre cultele lui Isis, Îmi Închipui”. Agliè răspunse cu modestie. „Numai puținul pe care l-am văzut din ele”. Amparo Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
forțe?” am Întrebat-o. Mae-de-santo răspunse că erau forțe, desigur, apă, vânt, frunze, curcubeu. Dar cum să-i Împiedici pe oamenii simpli să-i vadă ca pe niște războinici, femei, sfinți din bisericile catolice? Dumneavoastră, spuse ea, nu tot așa adorați o putere cosmică sub forma atâtor fecioare? Important e să venerezi forța, Înfățișarea trebuie să fie potrivită cu posibilitățile de Înțelegere ale fiecăruia. Apoi ne invită să ieșim În grădina din spate pentru a vizita capelele, Înainte de Începerea ritului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde e, trebuie să iei mereu o hotărâre și să cauți punctul cel mai bun. Și totuși...” „Și totuși?” „Și totuși - doar nu mă iei În serios, nu-i așa, Casaubon? Nu, pot fi liniștit, suntem amândoi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au ori pene, ori coamă de cal”, zise Diotallevi. „Nu-i o dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum erau numai contraste violente de negru și alb, Împletitura era mai rară, iar titlurile sunau Ce n’est qu’un debut, Molotov, O sută de flori. Când mă Întorsesem la Milano Îl văzusem expunând Într-un cerc unde era adorat doctorul Wagner, eliminase negrurile, lucra pe structuri albe, unde contrastele erau date numai de reliefurile trasajului pe o hârtie Fabriano poroasă, În așa fel Încât tablourile, explica el, să reveleze profiluri diferite, În funcție de incidența luminii. Se intitulau Elogiul ambiguității, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]