3,791 matches
-
prea sfinte Aș plânge pan' ce-aș obosi, Cutremurată de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
în cap. Dar gelozia și ura mă țineau trează. Mă tot împungeau, iar eu nu mă puteam liniști. Nu-mi găseam pacea. Disperată, m-am gândit că poate dacă încerc un alt pat sau o altă cameră, o să reușesc să adorm. M-am dus în fosta cameră a lui Rachel. (Știți, camera în care o să stați voi când veniți pentru săptămâna de înfometare.) Am aprins lumina. Camera avea aceeași atmosferă fantomatică pe care o avusese și camera mea și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-o fac. Încă îl iubeam foarte mult pe James. Încă îl voiam înapoi. Încă sufeream. Încă îi simțeam lipsa de parcă ar fi fost o parte din corpul meu. Și probabil că, încă un secol de-atunci înainte, aveam să adorm plângând. Dar nu mai eram frântă de pierderea suferită. Fusesem pocnită peste glezne de bâta infidelității și trădării lui James. Lovitura asta mă trimisese la podea, unde horcăisem în chinuri, incapabilă să mă ridic din nou în picioare. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că ea își inspecta unghiile cu cea mai impasibilă expresie posibilă. Probabil că mi se păruse. Niște ruj intens, ca să mă asigur că, în ciuda rochiei de fetiță, nu puteam fi luată drept altceva decât o femeie în toată regula. Femeie. Adoram cuvântul ăsta. Eram femeie. Aș fi zis-o cu voce tare numai că, surprinzător, mama nu dispăruse furtunos din cameră la auzul apostrofării pe care o folosisem și continua să stea pe pat în timp ce mă machiam, iar eu am considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În Franța, Mihai, fiul profesorului Paul Simionescu. (Simionescu, nume benefic.) Tot el m-a Îndemnat să ascult primele discuri cu muzică clasică. Inițial a fost Vivaldi. Împlinisem, cred, vreo cincisprezece ani, eram melancolic, nu mă iubea fata pe care-o adoram toamna, Învăța la Cantemir și L’autunno se potrivea de minune cu gîndurile de sinucidere, avea un fabulos păr castaniu și-acum practică homeopatia. A făcut un copil cu un alt prieten de-al meu, care n-a plecat nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cădea tencuiala, iar pe de alta Își făcuseră dubluri după cheia mea. Așa că se ivesc În continuare unul după altul, mă bat cu sălbăticie la table, mă Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc, uitîndu-mă acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de spălat, societatea, Star Treck. Teatrul. Obsesiile. Într-o zi, Freud căuta ceva nou În psihic, prin iarbă, a găsit un falus. S-a fixat asupra lui. Apoi asupra soției falusului. Căreia nu-ndrăznesc a-i scrie numele deși o ador ca pe lumina ochilor. Mă șochează cînd citesc cuvîntul ăsta Într-o carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copilărie pe care le povestește În timp ce-și piaptănă părul dat cu briantină ca-n anii treizeci, le povestește directorului Închisorii unde, după o oră de abominabile asasinate gratuite ca supa săracilor, sînt vîrÎți, spre disperarea publicului ce-i adoră, soții Knox. Pe Scagnetti Îl cheamă Tom Sizemore și mi-a plăcut la fel de mult ca McClusky Tommy Lee Jones, directorul. Ieri, un vecin de la patru a ros cablul de antenă de pe palier. Țin minte că soția lui, care folosește Îngrijorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Brooks. În orice caz, e Burt Lancaster. Care se-ndrăgostește de o predicatoare frumoasă, fără diplomă dar debordînd de sinceră credință (viitoarea iubită a lui Spartacus, Jean Simmons), o seduce și pe ea, Într-un fel, ajunge un fervent predicator adorat de mulțime și totul se termină prost din pricina prostituatei Lulu, lăsată cu buza umflată vorba vine În tinerețea predicatorului. Acum, este posibil să nu-ți placă Lancaster, Îndeosebi atunci cînd e obligat să fie pe peliculă așa cum probabil era-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de nervi la modul teoretic, practic și nesfîrșit ironic, e pitic, poate suferă, poate nu, se pare că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Parcea P.S. Porecla este adevărată, mi-au pus-o obligatoriu. P.S. Căci ce este timpul? „Timpul este atunci cînd trece vremea.” (Andreea, 6 ani) De pildă Nina Nicolici pleacă În Grecia, Daniela Nane e măritată cu un bărbat care o adoră și pe care la rîndul ei Îl adoră spunîndu-i că are niște bomboane de socri, lucru ce-o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o obligatoriu. P.S. Căci ce este timpul? „Timpul este atunci cînd trece vremea.” (Andreea, 6 ani) De pildă Nina Nicolici pleacă În Grecia, Daniela Nane e măritată cu un bărbat care o adoră și pe care la rîndul ei Îl adoră spunîndu-i că are niște bomboane de socri, lucru ce-o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de remușcări la bietul Claudiu; nu era nevoie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
6 ani) De pildă Nina Nicolici pleacă În Grecia, Daniela Nane e măritată cu un bărbat care o adoră și pe care la rîndul ei Îl adoră spunîndu-i că are niște bomboane de socri, lucru ce-o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de remușcări la bietul Claudiu; nu era nevoie s-o facă, deoarece Claudiu se afla În momentul acesta acasă la el, În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ca să-l inspire, producătorul Îi și proiectează un film cu lupte. Expresia lui John Turturro (Fink) din timpul vizionării e delirantă. Un om timid, slăbuț, politicos, cu ochelari serioși cu ramă neagră de baga, nu pare absolut deloc genul care adoră filmele cu lupte. Însă nu mai poate da Înapoi, semnase un contract, i se promisese bogăția, acum, cînd faimă deja avea. Mirajul funcționează, bani, călătorie În Hawaii, poate chiar alături de dama din tablou. Filmul, cu patru nominalizări Oscar și laureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p. 88, pieptul ei gol se mlădie și citeam cu sufletul la gură, ăsta-și pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Unde-o fi Stefano?) Zice că problema generală a bărbatului român este că e ipocrit. Și eu care credeam că problema generală este că-i tîmpit. Efectuează dragoste cu un preot. Urinează pe Geo, probabil Într-un moment de neatenție. Adoră unsoarea. Regizorii. Prin carte nu foiesc decît tipi bogați, brokeri, manageri, oameni politici, sînt date și nume cunoscute, pentru verosimilitate, deși nici unul dintre cititori nu se-ndoiește de ceva, mai ales că multe dintre titlurile capitolelor sînt preluate sau parafrazate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
polițist să Înțeleagă toate aceste contradicții? — Iisus Hristos În persoană! — Nu, domnule White. Pierce Morehouse Patchett. — Lux te-a modificat și pe tine ca să semeni cu Veronica Lake? Lynn Își mîngîie părul. — Nu. Am refuzat. Pentru chestia asta Pierce mă adoră. În realitate sînt brunetă, dar În rest așa arăt eu. — Și ce vîrstă ai? — Luna viitoare fac treizeci de ani și o să-mi deschid un magazin de Îmbrăcăminte. Vezi cum se schimbă vremurile? Dacă ne Întîlneam peste o lună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul despre mine, îi spunea. Să știi cum arăt în fiecare părticică, ce vreau și ce-am făcut până acum. Papá e un bărbat nemaipomenit, mi-ar face toate poftele, m-a învățat tot ce știa mai de preț, îl ador. Dar e molâu și tot ce își dorește este să vină seara mai repede, să-și ungă încheieturile cu nămol, să se întindă în patul lui, în camera lui separată, cu o carte în brațe și motanul castrat Pisistrate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca ea. Aproape adorând mașina, cu siguranță, ca și cum, de când e pe lume, n-ar fi făcut altceva decât să alerge pe șosele, să se strecoare prin gâtuirile cele mai înfiorătoare, cu viteză, nu de puține ori sfidând regulile de circulație, dar niciodată prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dormit la el și îl privea intens cu ochi mari și negri, dându-și mereu pe spate pletele și mai negre, dar fără să-i spună ce gândea cu adevărat, tot din mândrie. S-ar fi putut înțelege că-l adora. Cu mult mai târziu, când rămăseseră numai prieteni, avea curajul să-i spună că-l iubise, dar numai în contexte ce făceau din sentimentul ei o nevinovată iubire de prieten. Din singurătatea ei, doar privirea mai avea ardoare, în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vrut să ți le spun cât ai lipsit, în vreme ce-o să mă mângăi și-o să faci amor cu mine sau n-am să-ți spun nimic și-am să mă fac doar ghem în brațele tale și am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din scurt, obligându-l să continue să învețe în vreme ce lucra. Maică-sa parcă era o umbră, abia de-o simțea în casă, se ofilise înainte de vreme și aluneca printre mobilele ei ca o străină, dar atunci a început să o adore sau poate fusese încă mai înainte, și nu i-ar fi ieșit niciodată din cuvânt. Era ferm, încăpățânat, sigur pe el, tăcut, închis, nu dintr-odată, dar dintr-odată îți dădeai seama că s-au strâns toate astea în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ia somnifere și să arate rătăcită pe pământ și ea l-a luat la rost, dând din mâini ca o păpușă dezlânată Îcum relata mai târziu) și strigându-i să nu-și piardă credința. Și a început să o adore și mai mult. Pe urmă a intrat printr-un concurs la un institut de proiectări și aici a făcut în sfârșit ce visa el din vremea băncilor roase ale școlii, lucra mult, a câștigat și un premiu sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
entuziasma de fiecare dată, îi adopta pe loc. Cred că și eu făceam la fel, deși îi uitam imediat și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]