3,174 matches
-
decât în afara lui: 480 mm. Cea mai mare cantitate de precipitații a fost înregistrată anul 1998 - 890 mm. Apele curgătoare din Chișinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chișinău curge râul Bâc, iar la periferia să de sud-vest râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bacului. Râul Bâc are o lungime de 155 km, suprafața bazinului - peste 2000 km². Bîcul se revarsă în fluviu Nistru la un km distanță de satul Gură Bîcului, raionul Anenii Noi. Debitul maxim al apelor mari de
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
perimetrul Batiștei - Vasile Lascăr, foarte aproape de Piața Rosetti, Teatrul Național, Biserica Armenească și Colegiul Național „Spiru Haret”. are trei Sfinte Hramuri: Pe actualul loc al Bisericii Oțetari s-a aflat, inițial, un zăvoi de oțetari, pe malul fostei gârle Bucureștioaia, afluent al Dâmboviței, care își avea vadul pe actuala stradă Galați (date despre această apă găsim în "„Istoria fondării orașului București”" de Dimitrie Papazoglu). În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Șerban Vodă Cantacuzino, o bisericuță din lemn, despre
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
În această listă este precizat în mod eronat mijlocul secolului al XVIII-lea ca perioadă de datare a monumentului. Satul Botoșana este situat pe un teren deluros, pe care se află livezi cu pomi fructiferi, fiind traversat de pârâul Botoșana, afluent al râului Soloneț. El se află la o distanță de 37 km de municipiul Suceava. Comuna Botoșana se învecinează la răsărit cu comuna Comănești, la sud cu comuna Cacica, la apus cu comuna Poieni-Solca și la nord cu orașul Cajvana
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
este un afluent de dreapta al Dunării situat în Austria Inferioară. Izvorul lui se află în apropiere de Mariazell la granița dintre landurile Austria Inferioară și Steiermak la poalele lui Groß Zellerhut. Râul este denumit Weiße Ois, după ca. 5 km este numit
Ybbs () [Corola-website/Science/317650_a_318979]
-
pâraielor rezultate din topirea ghețarilor, pe cursul său superior mai fiind numit și (Jatunyacu - Apa Mare), fluviul fiind numit Napo, la Puerto Napo, după confluarea lui Napo Superior cu Napo Inferior. De aici cursul lui are direcția nord-est, primește apele afluentului de stânga Coca (El Coca). Își schimbă direcția spre est și formează granița naturală dintre Ecuador și Peru, unde primește apele lui Aguarico, care are izvorul la poalele vulcanului Cayambe. Napo travesează spre sud statul Peru primind la Cucuray apele
Fluviul Napo () [Corola-website/Science/317858_a_319187]
-
, întâlnit și sub forma Catlabugul Mic (în , în ) este un râu din bazinul Dunării care străbate partea de sud-vest a Regiunii Odesa din Ucraina. El este afluent de stânga al râului Catalpugul Mare. are o lungime de 43 km și o suprafață a bazinului de 235 km². El izvorăște din apropiere de satul Satalâc-Hagi (Alexandrești) (Raionul Bolgrad), curge pe direcția sud, trece apoi pe teritoriul Raionului Ismail
Râul Catalpugul Mic () [Corola-website/Science/318206_a_319535]
-
Doluchioi și Erdec-Burnu. Limanul Catlabuga este aprovizionat cu apă în special ca urmare a schimbului de apă cu Dunărea (de care este legat printr-o serie de canale). În partea de nord a limanlui se varsă râul Catalpugul Mare (cu afluentul său Catalpugul Mic, se varsă la sud de localitatea Șichirlichitai-Noi), în cea de vest râul Tașbunar (confluența având loc în apropiere de satul Erdec-Burnu), iar în cea de est râul Enica (care se varsă în dreptul localității Hasan-Aspaga). În sezoanele ploioase
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
străbate o vale cu lățime de 2.8 km din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-un canal cu lățimea de 8-12 m în lacul Chițăi, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În dreptul satului Selioglu, se unește cu afluentul sau, râul Tașlâc. În sezonul de vară, debitul sau scade foarte mult. Apele sale sunt folosite pentru irigații. Datorită faptului că apa este sărată, ea este improprie consumului casnic. Pe Aliaga și afluenții săi au fost construite mai multe baraje
Râul Aliaga () [Corola-website/Science/318230_a_319559]
-
Dunării. În dreptul satului Selioglu, se unește cu afluentul sau, râul Tașlâc. În sezonul de vară, debitul sau scade foarte mult. Apele sale sunt folosite pentru irigații. Datorită faptului că apa este sărată, ea este improprie consumului casnic. Pe Aliaga și afluenții săi au fost construite mai multe baraje și rezervoare de mici dimensiuni. Principalele localități traversate de răul Aliaga sunt satele Catzbach, Ferșampenuazul-Mic, Deleni și Glăvani.
Râul Aliaga () [Corola-website/Science/318230_a_319559]
-
de 2.5 km, tăiată de ravene și rigole, din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-o vale cu lățimea de 300-500 m în lacul Chițăi, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În dreptul satului Cotul-Chitaiului, se unește cu afluentul sau, râul Chirghiș. În sezonul de vară, debitul sau scade foarte mult. Apele sale sunt folosite pentru alimentarea cu apă potabilă a zonei și pentru irigații. Principalele localități traversate de răul Chirghiș-Chitai sunt satele Tvardița, Malu-Mare, Iserlia, Ivăneștii Noi, Dunăreanca
Râul Chirghiș-Chitai () [Corola-website/Science/318228_a_319557]
-
greacă στόμα - "stoma", adică gură, în rusă бухтa - "buhta", idem) care leagă limanul de larg. Aceste caracteristici deosebesc limanul atât de un lac, cât și de celelalte tipuri de lagune.. Toate limanele basarabene au fost inițial văi de vărsare ale afluenților, fie ai Dunării, fie direct ai Mării Negre. În Holocen, cu aproximativ 7500 ani în urmă, aceste văi au fost inundate de mare. În locul Deltei Dunării se întindea atunci un golf din Marea Neagră, în care se vărsau apele Dunării aproximativ în dreptul
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
și Golful Hasan (în partea de est, cu o lungime de 5 km) - unde se varsă râul Enica. În partea superioară a Golfului Hasan au fost amenajate iazuri piscicole. În partea de nord a lacului se varsă Catlabuga mare (cu afluentul său Catlabuga mică, se varsă la sud de localitatea Șichirlichitaii Noi), în cea de vest râul Tașbunar (confluența având loc în apropiere de satul Erdec Burnu), iar în cea de est râul Enica (care se varsă în dreptul localității Hasan Aspaga
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
din schimburile cu Dunărea. Malurile limanului sunt înalte, pe alocuri abrupte, presărate cu ravene (râpi adânci), cu excepția celor din extrema nordică și cea sudică care sunt joase și nisipoase. În partea de nord a limanului se varsă râurile Chirghiș-Chitai (cu afluentul său Chirghiș, se varsă în apropierea satului Traianul Vechi) și Aliaga. Temperatura apei atinge vara un maxim de 27°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Limanul este acoperit la suprafață în special în partea de sud cu stuf și nuferi
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
episcopul Vulcan ajungând la 36 de încăperi). La ctitoria vulcaniană s-au adăugat, de către episcopul Mihail Pavel, rând pe rând între 1887-1888, corpul de o parte și alta a celei de-a doua poartă, tot între 1887-1888 de-a lungul afluentului Crișul Negru, Valea Nimăieștilor, corpul internatului pavelian (prelungit ulterior între 1891-1892). Tot episcopul Pavel ridică la 1888 (ca sală provizorie de gimnastică peste care între 1914-1920 episcopul Demetriu Radu mai adaugă două nivele) ceea ce astăzi este demisolul internatului iar între
Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș () [Corola-website/Science/318347_a_319676]
-
și se întinde pe o suprafață de 2.104 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală din lunca Râului Negru, afluent al Oltului. Acesta include rezervația naturală Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca, pe suprafața teritorială a căreia se află o plantație de pin bancsian ("Pinus banksiana"). Aria protejată „Mestecănișul de la Reci” conservă șapte tipuri de habitate naturale de interes
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
România, formată din satele Alunișu, Anghinești, Argeșani, Băiculești (reședința), Mănicești, Stejari, Tutana, Valea Brazilor, Valea lui Enache și Zigoneni. Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Din acest drum, la Stejari se ramifică șoseaua județeană DJ704F, care duce spre vest la . La Valea Brazilor, acest drum
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad în trepte, până la o altitudine de 400 m. Principala trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
frontului au fost cele de est și, respectiv, de vest. De aceea, luptele principale s-au purtat pe direcția centrală, spre Belgrad, și în sud spre Salonic. Cele mai importante cursuri de apă ale frontului balcanic au fost Dunărea și afluenții săi Drina și Sava. Dunărea are în dreptul Belgradului o lățime între 1,5 și 1,9 km, cu o adâncime de până la 14 m. Din acest motiv, forțarea cursului Dunării sau Savei era foarte dificilă, iar în același timp, defensivă
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
relatează un schimb de populații între Imperiul Bizantin și regatul Moraviei în anul 976: o parte din Sârbii albi din Lusacia (ai căror descendenți actuali sunt sorabii din răsăritul Germaniei) au fost autorizați să se stabilească în bazinul râului Margos (afluent al Dunării de atunci denumit Morava), în locul românilor vlahi care trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile, izgonindu-i spre Moravia, unde au format "Vlahia morava". Nu există însă
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
toate râurile din Franța care se varsă în Marea Mediterană. În România, trăiește în toate râurile de deal și șes (Prut, Siret, Jiu, Olt, Argeș, Tisa, Mureș, Cerna, etc.); în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz). În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului. Are o lungime de 30-120 cm (de obicei
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz). În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului. Are o lungime de 30-120 cm (de obicei, măsoară 30-50 cm) și 4 kg greutate, excepțional 12 kg. Poate trăi 20 de ani. Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
Zbruci (în , în ) este un râu care străbate vestul Ucrainei, fiind afluent de stânga al fluviului Nistru. izvorăște din apropierea satului Șasnivka (raionul Pidvolocisk, regiunea Tarnopol) aflat în provincia istorică Volînia, din centrul Podișului Podoliei, curge de la nord la sud și formează numeroase meandre înainte de a se vărsa în Nistru într-o prăpastie
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
și un bazin hidrografic de 3.330 km². Lățimea râului este de 8-11 m, adâncime medie de 1,5-2 m, iar adâncimea maximă de 2,5-4 m. Debitul său mediu este de 7 m³/s în satul Vîtkovți (în ). Principalii afluenți sunt Hnila (dreapta) și Bovaneț (stânga). Cursul râului este meandrat, formând mai multe ostroave. Pe cursul mijlociu, străbate o vale în formă de V (canion)cu pante abrupte, râpi și chei, în care are o lățime de 0,5-1,6
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
Râul Șirețel (în ) este un curs de apă din Ucraina, afluent al râului Șiretul Mic. Acest râu izvoraște dintr-o zona montană aflată în apropierea orașului Crasna (Krasnoilsk). În perioada interbelică, el separă satele Crasna Ilschi (la sud) și Crasna Putnei (la nord), aceste două localități fuzionând în perioada sovietică. Trece
Râul Sirețel, Siretul Mic () [Corola-website/Science/319166_a_320495]
-
(în ) este un curs de apă din Ucraina, afluent de stânga al râului Prut. Acest râu izvorăște de pe versantul vestic al Dealurilor Hotinului și curge pe teritoriile raionului Zastavna din regiunea Cernăuți. Pe măsură ce coboară spre lunca Prutului, valea sa se lărgește la 1,7 km. Apele sale sunt folosite
Râul Șubraneț () [Corola-website/Science/319168_a_320497]