6,858 matches
-
soții părăsind una câte una Istanbulul pentru a pleca cât mai departe de el. Din fiecare căsătorie avea copii pe care Îi vizita extrem de rar, dar a căror paternitate și-o revendica Întotdeauna cu mândrie. — Nu uita - a spus el agitând părintește degetul arătător Înspre Asya - toate familiile fericite seamănă una cu alta, Însă fiecare familie nefericită e nefericită În felul ei. — E atât de ușor pentru Tolstoi să scoată absurditățile astea, a ridicat din umeri soția Caricaturistului Alcoolic. Tipul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit pentru fiecare lună; o amuletă Împotriva deochiului; și un portret al lui Atatürk În frac, agitându-și fedora spre o mulțime care nu Încăpea În cadru. Întreaga Încăpere pulsa de amintiri și nuanțe vii - albastru, maro, verde marin, tucoaz - și strălucea cu asemenea luminozitate, Încât aveai impresia că undeva era o lumină În plus, diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încântător ca și ambalajul sau o bombă. Armanoush a ridicat umerii de parcă s-ar fi oțelit Împotriva unei lovituri, Însă, fiind de atâția ani niște obișnuiți ai cafenelei, membrii grupului se pătrunseseră mult prea mult de apatia locului ca să se agite prea mult timp. Totuși, Asya nu a lăsat agitația să scadă. — Știați că familia lui Armanoush era din Istanbul? a spus Între două migdale. Au fost supuși la tot felul de suferințe În 1915. Mulți au murit În timpul deportărilor - din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-au reluat cântecele și strigătele cu o forță reînnoită. Curând, un taxi galben cu zeci de autocolante lipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prevedea „următoarea lucrare a autorului“, care lucrare era atunci definită de viitorul ei autor drept povestirea simplă și alertă a necazurilor unui scriitor În Franța În momentul În care Își publică o carte, un scriitor supus brusc unei vieți sociale agitate de care Încercase pînă atunci să scape. Ce naiba-l apucase?.Ultima sa carte se vînduse bine, avea bani În perspectivă și se hotărîse să-și ia o vacanță. Ar fi putut străbate stepe și deșerturi, pampa și tundra, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu existau Încă și toate fetele aveau portjartiere roz sau de culoarea fildeșului. Își ridicau fustele lungi și plisate și, În timp ce eu mă prefăceam că citesc programele cursurilor afișate pe culoar, zăream preț de cîteva secunde mîinile care li se agitau În jurul jartierelor elastice reglabile. CÎnd Tina intra În gineceu, mă Îndepărtam. Nu țineam să-și Închipuie că aveam poftă să-i privesc partea de sus a coapselor: Într-adevăr, nu doream să le văd, ci să le ating, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și un timp pentru a dănțui, un timp pentru a iubi și un altul pentru a urî, un timp pentru a-l găsi pe tatăl tău inteligent și un timp pentru a-l găsi smintit, un timp pentru a te agita În pîntecele mamei și un altul pentru a coborî cu batiscaful În adîncurile inconștientului familial, unde te așteaptă lăcomia insațiabilă a unor pești orbi. Asta e viziunea mea asupra lumii În acest moment. Devin una din acele Îngrozitoare creaturi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o parte din autorii pe care îi publicați nu sunt. ă De ce, din moment ce cazul a fost închis, ne mai puneți aceste întrebări? întrebă Vadim Vasilievici cu ostilitate bruscă. Se părea că vocea sa i îngroșa și mai puternic când era agitat. ă Dragul meu Vadim Vasilievici, spuse Osip Maximovici cu blândețe și zâmbi, însă ochii îi rămaseră serioși. ă Nu v-am pus aceste întrebări în legătură cu acest caz, spuse Porfiri clipind des. Vă întrebam doar din interes. Aveți dreptate, cazul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Când văzura eticheta pe care era trecut acid sulfuric, martorii zîmbiră fals, plecându-și ochii și dând din picioare asemenea elevilor neatenți. Doctorul dădu din cap și le întoarse spatele. Adăugă cu pipeta câteva picături de acid sulfuric și apoi agită ușor retorta, după care o transferă la o altă bancă din laborator unde se afla o tavă adâncă de matal plină cu nisip, așezată pe ochiul unei lampe cu gaz arzând. Închise retorta cu un dop de sticlă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
patologie, prin care se zărea puterea iernii, cu goliciunea ei vastă înghițind chiar și gratiile din fier negru de afară. Diener-ul deschise geamul interior iar aerul deveni brusc aspru și ostil, o fărâmă din imensa forță destructivă care răvășea orașul. Agită paharul între gratii, umplându-l cu zăpada înghețată de pe pervaz. Mișcările sale, în timp ce închidea fereastra, aveau o grabă nervoasă. Îi amintea lui Porfiri de un gardian închizând celula unui prizonier periculos. Doctorul Pervoiedov atașă un vas receptor mic de gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lăsă pe Nikita cu sania la poartă și se porni pe jos înspre biserică însoțit de un călugăr ce lăsa impresia că îl așteptase. Așa sunt ei, se gândi Ulitin. Le place să învăluiască totul în mister. Tânărul călugăr era agitat și vorbăreț și părea cu nu este în stare să îl privească pe Ulitin în ochi. Poveștile sale erau triviale, pe alocuri chiar isterice. Îi aminti lui Ulitin de copii în ajunul unei sărbători. Poate că e sărac cu duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atât de multă intimitate ar fi fost indecentă. Dar simțea cum pur și simplu curge spre el, așa cum râul curge spre mare. — N-am putut să adorm azi-noapte, Începu el. M-am tot Învârtit până pe la trei dimineața, eram foarte agitat, sper că nu te-am deranjat. — Deloc. M-am tot gândit la tine. Ea ezită. — Și eu. Mi-a fost dor de tine. Mi s-a părut că te-ai supărat. M-am supărat, dar - nu știu cum - și mie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pieptul animalului până la începutul pântecelui. Glasul Martei răsună dincolo de ușă, Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape ridicol, un bărbat de vârsta lui se agita ca un copil căruia i s-a adus jucăria visată, când știm cu toții, că, în locuri ca acesta, un câine e dimpotrivă cu atât mai apreciat cu cât își dovedește mai clar utilitatea practică, virtute de care n-au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat, de o dispariție, dar experiențele lui anterioare de viață trebuie să-i fi amintit că, cel puțin uneori, există o metodă de a împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adevărat civil doar când e gol, răspunse Marçal, dar nu se mai simțea amărăciune în glasul lui. În timpul cinei au vorbit îndelung despre cum i-a venit Martei ideea să facă păpuși și despre îndoielile, temerile și speranțele care au agitat casa și olăria în ultimele zile, și, trecând la chestiuni practice, au calculat timpul necesar pentru fiecare fază de producție, ca și respectivii factori de siguranță, totul fiind diferit de condițiile de producție cu care erau obișnuiți, Totul depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ne privește, ne închipuim că nu face decât să ne privească, și nu ne dăm seama că el doar dă impresia că ne privește, când adevărul e că ne-a văzut iar apoi a plecat, ne-a lăsat să ne agităm ca niște idioți la suprafața ființei noastre, presărând cu explicații false și inutile lumea. Tăcerea câinelui și faimoasa tăcere a universului la care altădată s-a făcut o teologică referință, părând imposibil de comparat, fiind atât de disproporționate dimensiunile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în jurul ei, gata să se târască în patru labe dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am înțeles ce s-a petrecut cu mine, deoarece, ca și pe Dumnezeu, scuzele m-ar ucide repede și urât. Uneori mă simt ca o insectă și mă văd cu ochii lui Fabre. Mă studiez, mă supraveghez. Mă mișc, mă agit, dar sunt o insectă curioasă. Am descoperit gloria și catastrofele memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsându-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. „Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sunt femeile. Iubesc pe cine nu merită”. Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: „Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau Arhivarului?” Și, în stilul meu, am ațâțat focul care-mi pârlea degetele. Aruncând la coș pilulele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx era evreu, poate că la Început era un purtător de cuvânt al rabinilor din Gerona sau din Safed și Încerca să implice În căutare Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumii? Rodin, vorbind În acest fel, devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca de obicei, nu erau ușor de interpretat. Numai eu, care intrasem deja În universul privat al confidențelor lui către Abulafia, puteam să le decriptez sau, cel puțin, să extrag din ele supoziții. Era pe la Început de iunie. Belbo era agitat. Medicii se obișnuiseră cu ideea că singurele rude ale lui Diotallevi erau el și Gudrun, și până la urmă vorbiseră. La Întrebările tipografilor și corectorilor, Gudrun răspundea acum schițând două silabe cu buzele țuguiate, fără să lase să iasă vreun sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
publicase un Jurnal dintr-o circumscripție pierdută la celebrul editor Manuzio din Milano. Belbo căzuse În capcană și-i spusese că el era magna pars la Manuzio, acum doctorul voia ca el și Lorenza să rămână la cină, Lorenza se agita și-i dădea lovituri cu cotul În coaste lui Belbo, așa, acum o să ajungem În ziare, amanții diabolici, nu puteai să taci din gură? Soarele continua să ardă drept În creștet, În timp ce clopotul bătea de vecernie (suntem În Ultima Thule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-ți spună că nu sunt camere libere. „Ah non, monsieur. Ah, ça... Non, non, monsieur, c’est pas notre boulot. Ici, vous savez, on vend des livres, on peut bien vous conseiller sur des catalogues, mais ça... Il s’agit de problèmes très personnels, et nous... Oh, alors, il y a - sais pas, moi - des curés, des... oui, si vous voulez, des exorcistes. D’accord, je le sais, on connaît des confrères qui se prêtent... Mais pas nous. Non, vraiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de boltă, În centrul corului. Sfera era mai mare, firul mai solid, după toate aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]