10,591 matches
-
gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de la noi din curte! Am făcut atâta drum doar fiindcă v-am promis c-o să mă Întorc, altfel n-aș mai fi călcat niciodată pe aici, prin curte! Miști doar din buze. Din gât Îți iese un horcăit sacadat, o albină zboară deasupra ta și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Glasul nu ți se aude și trupul tău nu lasă umbră pe iarbă. Stai liniștit, lasă, e doar un vis, același vis sâcâitor, plictisitor... — Trezește-te, hai, fă un mic efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bine lucrurile. Mai învățase și ea câte ceva din arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi de albine cu aripi neliniștite. Abia aștepta să mângâie panglica de pe ochiul lui nevăzător și, ah, ce poftă avea să-i sărute pleoapa cu gene lungi a celui sănătos. Observase că el o ținea plecată atunci când vorbea cu cineva. ― Toinette, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Învățătorului (cine altcineva să o facă: primarul, semianalfabet?, secretarul de partid, alaltăieri alfabetizat?); activitățile culturale la fel; cele sportive - așijderi. Și, dacă participau la tot felul de recensăminte (ale oamenilor, ale bunurilor mobile și imobile, ale animalelor, păsărilor, stupilor de albine...) - de ce nu și la „campaniile de lămurire”? Doar și asta era o campanie... culturalizatoare, nu? De introdus cultura-n mase; de luminat, de Îndrumat - de lămurit, ce mai...? Întâi și-Întâi, În explici neculturalizatului, nelămuritului, că trebuie să dea cotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai-mai s-o dov’dească. - Și? Și? - o Îndemn, deși cunosc această Întâmplare, am mai auzit-o. - Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit asta? În Herodot? Sau În Hogaș? Poate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit asta? În Herodot? Sau În Hogaș? Poate În Creangă? Sigur În Creangă: acela, chiar de n-a scris, ar fi putut să scrie. La urma urmei, nu contează unde - poate niciunde, dar tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crăpături... - Cam ca noi, refugiații, zice mama repede și cu glas scăzut - apoi tare, limpede: În ce vreme am nimerit! - și mama mea tremură foarte tare, ca la clasă, când ne arată câte ceva. La noi era cald, Înfloriseră zarzării, bâzâiau albinele, azi-mâine cânta cucul - dar pe-aici... Uite ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace pe mama ermitului! Ce le venise? — Baba, de ce suntem câteodată așa agresivi și lacomi, iar alteori suntem bucuroși doar să stăm sub copacul tău? — Într-una din zile, albina zumzăie mai tare, iar într-o zi cu ploaie stă în liniștă în stupul ei, le răspundea Sampath. Deși nota plin de religiozitate tot ce auzea, spionul încetase să mai încerce să-l înțeleagă pe Sampath. Cu cât vedea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dădea de bănuit, spionul încerca să nu o piardă din ochi pe Kulfi, dat fiind că uneori o pornea la-ntâmplare, alteori cu țintă precisă în sus pe coasta dealului, dovedind cam tot atâta preocupare pentru menținerea drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dragostea mea, dar pe undeva, pe alături, poți rămâne cu ceva în contul plății: un rest, un mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce acasă încărcată ca o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și-i pipăi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
țineam foarte mult, În ciuda aspectului părăginit - În fața garsonierei și-am coborât Încet, În creierul meu derulându-se Încă tot soiul de idei și scenarii. Ce bine că azi era joi. Mâine piața Camden avea să vuiască precum un stup de albine, iar eu voi avea ocazia de a-mi pune În aplicare planul. 9 Când m-am trezit a doua zi de dimineață, mi-a fost foarte greu să-mi dau seama cum era vremea afară. După cum am mai explicat, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Isfahan. XII Esfahane, nesf-é djahane!, spun astăzi persanii. „Isfahan, mijlocul lumii!” Expresia s-a născut la multă vreme după epoca lui Khayyam, dar deja În 1074 exista o sumedenie de cuvinte de laudă aduse orașului: „pietrele sale, zăcămintele de galenă, albinele, iarba de șofran”, „aerul este atât de pur, atât de sănătos, hambarele sale nu știu ce Înseamnă gărgărița, nici un fel de carne nu putrezește acolo”. E adevărat că orașul este situat la o altitudine de o mie cinci sute de metri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să o facă altfel. Mâna lor te atinge așa cum ating piciorușele de albine petalele florilor. Mâna tatei mă apăsa mai greu. Când mă mângâia el, mi se părea că a căzut un elefant din copac, Deși tata n-are mâini uriașe, de muncitor. Pe dosul palmelor i-a crescut puțin păr, are degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
meu gol și strig, mami, mi-a intrat un spin, tata aleargă spre mine și mă ia în brațe, în ciuda faptului că avea spatele paradit și nu avea voie să ridice nimic, dar de talpa mea pufoasă era lipită o albină al cărei destin se frânsese, acul ei era adânc înfipt în mine, a mai fluturat o dată din aripi, apoi a căzut, și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se bâlbâie el și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am renunțat, pentru că abia mai respiram. Când și când, zburau pe lângă noi niște păsărele roșii, cu moț caraghios. Siluetele lor se conturau minunat pe fundalul albastru al cerului. Câmpiile din jur erau pline de flori albe, albastre și galbene, iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător. Panta s-a terminat după vreo zece minute de mers și am intrat pe un platou. Ne-am odihnit puțin, ștergându-ne sudoarea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înainte, așa cum părul tinerelor femei este despărțit și fluturat Înainte atunci cînd vîntul le bate din spate. Rezistase tentației de a scrie despre mirosul florilor de mango În noaptea de dinainte de Începerea furtunii, cînd se plimbaseră amîndoi, și despre zumzetul albinelor adăpostite În flori pătrunzîndu-i pe fereastră. Acum nu mai erau albine și el refuzase să scrie numele străin al acelei furtuni. Prea multă literatură proastă se făcuse cu numele străine ale vînturilor și el știa prea multe din numele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd vîntul le bate din spate. Rezistase tentației de a scrie despre mirosul florilor de mango În noaptea de dinainte de Începerea furtunii, cînd se plimbaseră amîndoi, și despre zumzetul albinelor adăpostite În flori pătrunzîndu-i pe fereastră. Acum nu mai erau albine și el refuzase să scrie numele străin al acelei furtuni. Prea multă literatură proastă se făcuse cu numele străine ale vînturilor și el știa prea multe din numele astea. Domnul Wheeler scria de mînĂ, pentru că n-avea chef să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să aducem ofrande și osanale la altarul Selfridges sau Harvey Nichols. Pentru câteva secunde, simt o profundă simpatie pentru forța supremă, de dincolo de lume, care m-ar putea ajuta să scap de obsesia cumpărăturilor. Doamne, amândouă zumzăiți ca niște albine azi! zice Davey și se întoarce s-o îmbrățișeze. V-a pus cineva ceva în cafea? M-a sunat Lewis, anunță Daisy, în culmea fericirii. A funcționat toată chestia asta cu Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dimineața aceea cenușie din La dezbatere Îi adusesem o obiecție. Satanicul moșneag a fost, bineînțeles, iritat, dar n-a lăsat să se vadă. Ba chiar a răspuns de parcă ar fi vrut să mă seducă. Părea că-i Charlus cu Jupien, albină și floare. Un geniu nu suportă să nu fie iubit și trebuie să-i seducă imediat pe cei ce-i stau Împotrivă, așa Încât pe urmă aceștia să-l și iubească. A reușit, l-am iubit. Dar trebuie că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În curs de tipărire. Astfel, universul ocultiștilor, cu siguranță foarte agitat de răpăieli continue de tam-tam, era deja la curent cu Proiectul Hermes. „Să ne deghizăm În flori”, ne spunea domnul Garamond, care tocmai ne convocase În sala mapamondului, „și albinele vor veni”. Dar asta nu era totul. Garamond voia să ne arate prospectul („depliantul”, cum Îl numea el, căci așa se zice la editurile milaneze, cu italienizări forțate după cum se zice și „Cítroen” și „Renaul”): ceva simplu, patru pagini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și am fixat o Întâlnire la el acasă. De la ivirea Proiectului Hermes și până În ziua aceea, eu mă distrasem fără grijă pe seama a o jumătate de lume. Acum Ei Începeau să-și prezinte nota de plată. Eram și eu o albină și alergam către o floare, dar Încă nu știam acest lucru. 46 În timpul zilei te vei apropia de mai multe ori de broască și vei rosti cuvinte de adorare. Și vei cere să săvârșească minunile pe care le dorești... În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]