3,221 matches
-
Polaris - Alpin Speo Club a fost fondat la 1 mai 1966 de Viorel Ludușan (Roru). Membrii clubului își propuneau descoperirea, explorarea, cartarea, protecția și popularizarea peșterilor din Munții Trăscău și Munții Bihor. Nucleul Clubului a fost format din frații Ludușan (Nicolae, Viorel
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
condusă de Drusus, în 12-9 î.Hr.: Florus susține că "Drusus invisum atque inaccessum in id tempus Hercynium saltum" "patefecit". Resturi izolate moderne din Pădurea Hercinică identifică flora sa ca un amestec; Oscar Drude a identificat elementele sale baltice asociate florei alpine din Nord, și a speciilor Atlanticului de Nord cu reprezentanții circumpolare. În mod similar, Edward Gibbon a remarcat prezența renului - pseudo cerbul lui Cezar - și elanului - pseudo elanul lui Cezar - în pădure. Taurul sălbatic pe care romanii îl numeau "urus
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
nemarcata, aproape de vârful despădurit al Pietrei Ceții. Consultați localnicii. Cunoscut de localnici din cele mai vechi timpuri, Avenul din Piatră Ceții a stârnit curiozitate și a născut legende. A fost explorat pentru prima dată în 1982 de o echipă a Alpin Speo Club Polaris Blaj condusă de Teodor Ludușan. El explorează și cartează avenul până la -48 m pe o lungime de 68 m. Anii următori, o echipă de la Speotelex Cluj Napoca descoperă pe o strâmtoare dintre bolovanii de pe podea, continuarea Avenului din
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
("Capra ibex") este o specie de capră sălbatică ce trăiește în Munții Alpi. Rudele sale apropiate sunt Capra siberiană și Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 m. are constituția specifică speciilor de capre, părul este cenușiu-brun, cu o nuanță de negru, coada este scurtă și lată, urechile sunt mici, orificiile nazale sunt
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
sunt mai scurte. Coarnele masculilor pot atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul lui ianuarie, masculii și femelele trăiesc în grupuri separate, femelele împreună cu puii. Caprele alpine colindă munții în căutarea hranei. Refugiul lor în caz de pericol sunt stâncile. Având auzul, vederea și mirosul foarte dezvoltate, sesizează din timp pericolul și încearcă să-l ocolească. Dacă totuși sunt atacate, își folosesc coarnele pentru a se apăra
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
După un interval de 165-170 de zile de la împerechere, femelele fată unul sau - destul de rar - doi pui. Aceștia trec repede la hrana solidă, dar rămân în grija mamei până în toamna anului viitor. În urmă cu 100.000 de ani, capra alpină era întâlnită în toate regiunile stâncoase din Europa Centrală. Capra alpină a fost vânată mult timp, fiind adusă aproape de extincție. În vremea romanilor era privită ca un animal mistic, unele părți ale corpului său erau considerate ca având puteri vindecătoare
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
unul sau - destul de rar - doi pui. Aceștia trec repede la hrana solidă, dar rămân în grija mamei până în toamna anului viitor. În urmă cu 100.000 de ani, capra alpină era întâlnită în toate regiunile stâncoase din Europa Centrală. Capra alpină a fost vânată mult timp, fiind adusă aproape de extincție. În vremea romanilor era privită ca un animal mistic, unele părți ale corpului său erau considerate ca având puteri vindecătoare și erau folosite ca ingrediente pentru diverse poțiuni magice. La fel
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
La fel, în evul mediu, coarnele, transformate în pulbere, erau folosite ca remediu pentru impotență, sângele pentru combaterea calculilor renali, iar stomacul împotriva depresiei. În anul 1856, regele Victor Emanuel al II-lea al Italiei a hotărât ca vânarea caprelor alpine să fie permisă doar membrilor familiei regale, creând în acest scop în Valea Aostei, rezervația Gran-Paradiso, protejată de paznici (devenită în 1922, Parcul Național Gran-Paradiso. În anii 1990, se estima existența a cca 30.000 de exemplare, din care jumătate
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
Armatei Indiene. De partea chineză, pasul duce în valea Chumbi de pe Podișul Tibet. Datorită pantelor abrupte din jurul pasului, vegetația trece prin mai multe straturi: la bază prezintă păduri subtropicale, după care trece spre o regiune temperată, apoi spre un climat alpin, și apoi spre o tundră rece lipsită de vegetație. Înspre partea tibetană, vegetația este formată doar din câteva arbuști izolați. Printre principalele specii din regiune se numără rhododendronii pitici ("Rhododendron anthopogon", "R. setosum") și ienupărul. În pășunile alpine se găsesc
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
un climat alpin, și apoi spre o tundră rece lipsită de vegetație. Înspre partea tibetană, vegetația este formată doar din câteva arbuști izolați. Printre principalele specii din regiune se numără rhododendronii pitici ("Rhododendron anthopogon", "R. setosum") și ienupărul. În pășunile alpine se găsesc plante din genurile "poa", "meconopsis", "pedicularis", "primula" și "Aconitum". În anotimpul de creștere care durează patru luni, cresc cu abundență rogozuri și plante medicinale care acomodează insecte, erbivore domestice și sălbatice, cinteze și ciocârlii. În Sanctuarul Alpin Kyongnosla
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
pășunile alpine se găsesc plante din genurile "poa", "meconopsis", "pedicularis", "primula" și "Aconitum". În anotimpul de creștere care durează patru luni, cresc cu abundență rogozuri și plante medicinale care acomodează insecte, erbivore domestice și sălbatice, cinteze și ciocârlii. În Sanctuarul Alpin Kyongnosla se află orhidee de pământ rare și rhododendroni răspândiți printre ienuperi înalți și brazi argintii. Nu există așezări umane permanente de-a lungul trecătorii, dar un număr mare de militari din forțele de grăniceri ocupă permanent posturile de ambele
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
Narvik își fac studiile aproximativ 1.200 de studenți. În oraș își au sediile câteva companii de înaltă tehnologie (printre care Natech și Scancell). Narvik are acces la multe activități în aer liber. Este cea mai bună locație pentru schi alpin din nordul Norvegiei. O telecabină duce spre Fagernesfjellet, cu posibilitatea de a urca mai departe în munți pe jos, drumeția fiind o activitate foarte populară în regiune. În apele din apropierea portului și din fiorduri zac epave de pe vremea celui de-
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
principală în zona intrării. În film a fost introdusă o secventă din acest loc.Tot atunci identifica și intrarea în Galeria Polaris dar din lipsă de timp nu o explorează. Abia în 1988, în timpul explorărilor din peștera vecina, Zgurăști, membrii Alpin Speo Club Polaris Blaj, la o tură de încălzire se cațără pe hornul din finalul peșteri și explorează Galeria Polaris. Cu această ocazie Viorel Ludușan realizează o hartă detailată a peșterii. În anul 1989, tot ei realizează amenajarea turistică a
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
br/br>Unele din primele filmări subacvatice au fost documentarele realizate de Jacques-Yves Cousteau, "Lumea tăcerii". <br/br>Primele filme subacvatice românești au fost documentarele "Scoicile n-au vorbit niciodată" de Sergiu Nicolaescu în anul 1962 și "Păstrăvii din lacurile alpine" de Ion Bostan în anul 1963. În anul 2010 a avut loc la Fuerteventura, Spania, primul Campionat Mondial de filmare subacvatică , sub egida CMAS Torpila cinematografică sau torpila Rebikoff (după numele lui Dimitri Rebikoff ce a inventat-o în anul
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
și Externe) la est. Zona de contact a celor două structuri este ascunsă sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii și superioare. Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s-au înălțat cu cca 1000m la sfîrșitul Neogenului și începutul Cuaternarului. Munții Bucegi sunt alcătuiți din două ramuri principale, în formă de potcoava, care închid între ele bazinul superior al Ialomiței. Cele două culmi
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
ea toate pâraiele au scurgere permanentă. Marea varietate a factorilor pedogenetici (climă, vegetație, substrat litologic, relief), la care se adaugă aceea a vârstei absolute a diferitelor soluri, a determinat în Masivul Bucegi formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane și alpine. În general, se poate constata o succesiune altitudinala normală a solurilor zonale; în zona forestiera, de la cele brune slab acide ( saturate, eubazice) de pădure, până la "podzolurile humico-feriluviale" și "turbele oligotrofe", iar în zona alpina, de la solurile brune, tinere, de pajiști
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
seriilor genetice de soluri montane și alpine. În general, se poate constata o succesiune altitudinala normală a solurilor zonale; în zona forestiera, de la cele brune slab acide ( saturate, eubazice) de pădure, până la "podzolurile humico-feriluviale" și "turbele oligotrofe", iar în zona alpina, de la solurile brune, tinere, de pajiști pe abrupturi, până la cele "humico-silicatice podzolice". Apariția unor anumite roci a determinat formarea de "soluri intrazonale". Astfel, pe calcare s-au format soluri "litomorfe", "rendzinice", iar pe roci acide solurile "brune acide", "criptopodzolice" și
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
se caracterizează prin temperaturi medii de 2-6° Celsius și 0-2° Celsius la peste 1800 m altitudine, precipitații abundente de 800-1200 mm/an și vânturi puternice. Pe platoul Bucegi se întâlnește climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2° Celsius, precipitații puține și vânturi foarte puternice. În Bucegi, ca pe orice alt munte, vremea se poate schimba foarte repede, existând chiar zile în care cel puțin trei anotimpuri sunt prezente în timp relativ
Clima munților Bucegi () [Corola-website/Science/317405_a_318734]
-
de Munte „Bucegi” a fost primită ca membru cu drepturi depline. A fost cea de-a zecea structură primită în rândurile Asociației. "Alpiniada vânătorilor de munte" este o competiție militară specifică militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă de armament. Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M. Armamentul portativ al infanteriei
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
membru cu drepturi depline. A fost cea de-a zecea structură primită în rândurile Asociației. "Alpiniada vânătorilor de munte" este o competiție militară specifică militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă de armament. Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M. Armamentul portativ al infanteriei constă în pușca automată 5,45 mm
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
ceva mai mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în Madagascar. Se întâlnesc în pajiști, pajiști alpine, mlaștini, tundra arctică, păduri rare, parcuri și garduri vii. În general sunt păsări arboricole, dar se pot mișca și pe sol cu multă ușurință. Hrana constă din cele mai variate feluri de semințe, pe care le decortica în prealabil, iar
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
cât și în depărtare Munții Baiului cu plaiurile înzăpezite chiar și până în luna mai. Climă la această altitudine (depășind 2000 m) este rece, predominând vânturile montane care uneori pot lua aspect temporar de vijelie. Floră în această zonă este preponderent alpina, întâlnindu-se frecvent jnepeni. Deoarece vânturile sunt frecvente și pot atinge la buza prăpastiei viteze chiar și de peste 100 km/h, de multe ori telecabina Bușteni-Babele este închisă chiar dacă în stațiunea Bușteni este vreme frumoasă și lumea se relaxează la
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
Brașov. De menționat este că aceste construcții inginerești au fost posibile pentru că ""Ministerul Turismului din acea vreme primise importante fonduri de investiții, I.T.O., apoi O.J.T. construiește la Sinaia în zona de munte-pe lângă nouă șosea modernizata până la Hotelul Alpin (dat în folosință în 1970)-o telecabina Sinaia-Vf. Furnică, cu o stație intermediară la Cota 1400, în lungime totală de 4250 m. și o diferență de nivel de 1200 m (1971). Apoi cabanele Brădet de la cota 1300 și cabană Miorița
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
Miorița de la cota 2000 (anul 1971) cu toate instalațiile de transport pe cablu, telescanun și teleschi, din acea zonă. În stațiunea Sinaia construiește hotelurile Montană (1975), Sinaia (1976) și hotelul Internațional (1982); restaurează hotelurile Caraiman și Păltiniș (1982), Palace și Alpin (1983), restaurantul Select, si reconstruiește restaurantul Splendid, cu spații de cazare, ca un fel de motel așezat la șosea, spre Bușteni (1985)." "La Bușteni se construiește Telecabina până la Babele în lungime de 4350 m (dată în folosință în 1978) și
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]