7,971 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SLĂVINDU-TE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Slăvi Slăvindu-Te Alunec în așteptări slăvindu-Te Cum primăvara Te glorifică Prin înfloririle Măriei Tale! Nebănuită cascadă azvîrlită peste talazurile lumii continuu Te cântă. Curcubeul Alunecă-n în oglinzile genunii Prin învolburări năucitoare Iederă șerpuitoare Ivește an de an Cercuri de lumină Albe
SLĂVINDU-TE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357905_a_359234]
-
Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Slăvi Slăvindu-Te Alunec în așteptări slăvindu-Te Cum primăvara Te glorifică Prin înfloririle Măriei Tale! Nebănuită cascadă azvîrlită peste talazurile lumii continuu Te cântă. Curcubeul Alunecă-n în oglinzile genunii Prin învolburări năucitoare Iederă șerpuitoare Ivește an de an Cercuri de lumină Albe, verzi, roșii, albastre Înfloririle Măriei Voastre! Reîntoarsă în surâs, Statornică, Neschimbătoare Alunec în extaz, slăvindu-Te Cu îngerii într-un glas Cum primăvara
SLĂVINDU-TE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357905_a_359234]
-
Tale! Nebănuită cascadă azvîrlită peste talazurile lumii continuu Te cântă. Curcubeul Alunecă-n în oglinzile genunii Prin învolburări năucitoare Iederă șerpuitoare Ivește an de an Cercuri de lumină Albe, verzi, roșii, albastre Înfloririle Măriei Voastre! Reîntoarsă în surâs, Statornică, Neschimbătoare Alunec în extaz, slăvindu-Te Cu îngerii într-un glas Cum primăvara Te preamărește Glorificându-Te Prin trilul păsărilor cântătoare Prin florile Risipite-n splendoare De dragostea Măriei Tale! Referință Bibliografică: Slăvindu-Te / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SLĂVINDU-TE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357905_a_359234]
-
scria clar: exiști! Mai întâi s-a uscat nisipul plâns în culori. Pasul doi a început cu briza timpului. Pe scări au apărut săbii cu tăișuri jucăușe, teleghidate de mister. În dreapta s-a conturat pânza mea de paianjen. Șase fecioare alunecau alungate din povești dantelate în tăceri. Le fusesem gazdă de o vreme și ceva. Floarea-de-colț apăruse, suavă, în stânca cea mai aproape de cer. Pe ea se odihnea lumea crepusculară, creată din cinci dinastii ale împăratului X, care lipsise de la botezul
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație, mâna stângă nu a mai ajuns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație, mâna stângă nu a mai ajuns să se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viața clocotitoare, nu o pojghița de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-un curent, conștient find că, procedînd astfel, dacă vă înnota împotriva curentului, va
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăiascuns în somnul peștilorcu zvon de undiță în derivă.Peste zăvoi, luna a zăbovito clipă.... XVII. POEME CAT UN BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 518 din 01 iunie 2012. 1. Gândul îi alunecase printre degete ca o piatră cu genunchii de iarbă. Clavicula gurii începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... 2. E o zi fără ambalaj. Timpul nu se vede, carnea memoriei curge-n clepsidra din sarcofagul cu nimicuri, moartea pleacă la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
moartea pleacă la dentist să-și plombeze cariile cu picături de viață. 3. Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea ca un înger gol face cu ochiul în vreme ce Adam sughite prima ... Citește mai mult 1.Gândul îi alunecase printre degeteca o piatră cu genunchii de iarbă.Clavicula gurii începuse să blestememai întâi cu tălpile...2.E o zi fără ambalaj.Timpul nu se vede,carnea memoriei curge-n clepsidradin sarcofagul cu nimicuri,moartea pleacă la dentistsă-și plombeze cariile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viața clocotitoare, nu o pojghița de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-un curent, conștient find că, procedînd astfel, dacă vă înnota împotriva curentului, va
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
să se ducă-n America, nu pleacă toți în America și acolo se fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
la margine de cer Sărutul se îmbracă-ntr-o lume de mister; Mă-nvăluie-nserarea cu zâmbetui celest Eu îmi adăp uitarea cu un albastru rest Din ziua ce mai trece, cu trena-i de regret; Pictat în ape-adânci...un singur interpret Alunecă pe gene, cu notele-i suspin; A mai trecut o viață, a mai murit un chin... Și-mi fură înserarea amiezi dogoritoare Și lacrima petalei din neatinsa floare Se-așează printre gene, născând melancolii Din asfințitul tainic, iubire, tu să
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
cădere și a ne reîntoarce la cele bune? După părerea mea, la fiecare dintre abaterile care ne pândesc și în care cădem cei mai mulți dintre noi, nu suntem pedepsiți imediat, ca să nu începem să cârtim: Nici nu am apucat bine să alunec, că uite ce pedeapsă grea și disproporționată mi-a trimis Domnul. Și mai departe, azi o cădere, mâine o alta, nici o sancțiune aparentă pentru vreuna din ele, și iarăși ne anesteziem singuri cu amăgirea: uite că n-am pățit nimic
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358426_a_359755]
-
lăsat prostită! Cînd era puștoaică, visurile ei erau pline de băieți tandri, care o conduceau pînă la poartă, o sărutau tremurînd - ceea ce era foarte real, pentru că așa se și întîmpla - și, după un gest mai îndrăzneț, cînd mîna lor îi aluneca furișată între pulpe, ea și le strîngea instictiv, gusta din plin micul orgasm de care nu era nici măcar conștientă, iar în seara următoare se lăsa iar condusă de un alt Romeo care, după jurămintele de rigoare și cîntecele reavăne de
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
se pare! Oricum vrea lumea-a ne numi: Sori mari(!) sau ...lumânare! ...Priveam din locul meu uimit, (Să cred nici azi nu-mi vine!...) Cum el o săruta flămând, Iar ea privea spre mine: Cobori în jos” - mă rugă iar − „...Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n viața mea și-n gând, Norocu-mi luminează!” Ia spune-mi: Tu, mai coborai (De-aici, ...acolo-n Mare!) Când dragostea-ntr-un chip de lut E doar o-mbrățișare?... Te recunosc al meu ”Luceafăr”! Odă
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
fi fost recunoscător - na, madam Jorjet, tradu asta în limba rocilor cristaline așezate în cercuri, dacă ții cont de adevărul universal că stările mentale afectează hoitul! Agățată de starea ei interioară, ca un ciulin de blana animalului mioritc, madam Jorjet alunecase pe glanda pineală ca polul nord pe busolă. Adelina, pe care o storsese ca pe o lămîie, reușise să-i scape din gheare, dar, de sub pod, Vax Albina se trezise scuipat ca din senin, pentru că vina lui era reală, ce
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
lanțuri de supermarket-uri din lume - cele mai vîndute produse în rafturile cele mai accesibile clienților, cele mai puțin vandabile în celelalte rafturi, și tot așa, după o logică benefică magazinului și dezastruasă producătorului, ea își dăduse seama că omenirea aluneca pe o peliculă subțire de gheață, de sub care pîndea hăul incomensurabil al crizei absolute a economiei mondiale, pentru că se încuraja credința creatorilor de inginerii financiare, că lozinca “nu producem nimic, oferim doar servicii” este superioară anacronicei diviziuni a muncii în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
promenadelor orășenești, sau la intrarea în cofetării, unde eu, invitată fără vorbe, aveam întâi-etatea cavalerului care-mi sorbea privirile, de câte ori mi le prindea cu ochii săi celești. Universul discuțiilor noastre cuprindea toate categoriile: de la geografie - materia mea cea mai dragă −, alunecam la toate categoriile muzicii, ale sportului, la ale nelipsitelor bancuri și la orice situație hazlie care putea prinde loc în orizontul nelimitat al privirilor noastre... Dar, despre ce vorbeam? Și acum mă văd domnișoară ținută de mână și hoinărind dealurile
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
se poate ceva, îndrăgostiții trebuie să caute împreună soluțiile, consultându-și în primul rând părinții, lucru pe care nu-l prea mai făceam nici noi, tinerii de pe-atunci, darămite cei de azi. Dar practica? Cu asta-i mai greu! Alunecându-mi ochii, din când în când, pe la emisiunile de scandal televizate, care provoacă greață părinților și, în mod paradoxal, interes tinerilor, oare ce aș putea spune? Sunt convinsă că, în clipele de cercetare a conștiinței sale, chiar și o mare
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
lacrima din privire pe fila nopții dorul de tine care-mi fură în aceste clipe somnul. mă rătăcesc în visare ca-ntru-un labirint de vorbe mă aplec timid peste marginea clipei, să simt fiorul adânc al dragostei. printre genele visului mi-alunecă secretul fericirii închis în căușul timpului. vino, vino iubite să-l descifrăm împreună lumina din a ta privire e un amalgam de cuvinte ce-mi umple cartea vieții. Referință Bibliografică: Mă rătăcesc în visare / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN
MĂ RĂTĂCESC ÎN VISARE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358011_a_359340]
-
născare și/ ce păreri silabisite de martorul timp/ se-nghesuie-n mine și se prăvale ... / nici moartea nu știe deși ea le știe pe toate! Existența). Și poetul își deapănă firul vieții parcă voind să se joace cu sinele său: „Alunecat într-o istorie a sinelui și-a celuilalt sine/ a adevărului care se teme că-i prea departe de adevăr. Totuși și aici poate fi sau se poate naște iluzia că este un adevăr ... / Adevărul mai întârzie când e adevărat
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
într-o istorie a sinelui și-a celuilalt sine/ a adevărului care se teme că-i prea departe de adevăr. Totuși și aici poate fi sau se poate naște iluzia că este un adevăr ... / Adevărul mai întârzie când e adevărat!/ Alunecat cu numele tradus adevărul există/subzistă precum apa sau focul/ și precum aerul sau pământul ... / Alunecat într-o istorie fără început și fără sfârșit ! Mă întreb când și când.../ Ce este eternitatea? (Alunecare). Zbuciumul și-l dezvăluie numai mamei sale
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
prea departe de adevăr. Totuși și aici poate fi sau se poate naște iluzia că este un adevăr ... / Adevărul mai întârzie când e adevărat!/ Alunecat cu numele tradus adevărul există/subzistă precum apa sau focul/ și precum aerul sau pământul ... / Alunecat într-o istorie fără început și fără sfârșit ! Mă întreb când și când.../ Ce este eternitatea? (Alunecare). Zbuciumul și-l dezvăluie numai mamei sale, mama care l-a iubit și i-a îndreptat pașii, mama pe care a respectat-o
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
domnului institutor Vasile Gane, pentru a călăuzi pe Elisabeta Argeșanu - căsătorită Mărtoiu; domnului Ticu, de la administrația financiară; Societății de binefacere „Sfânta Treime”, din Domnești - 5.000 de lei; servitoarei (mărului crud din care cu patimă se înfrupta, lăsând să-i alunece barba neagră pe pielea catifelată, jucându-se cu sfârcurile fragede de țărancă pură) - 600 lei venit anual și renta statului 5%, depusă la Casa de Depuneri și Consemnațiuni; bani pentru terminarea bisericii din Domnești, pentru înființarea unui „cor vocal” la
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
o corabie ce-și eliberează, după ce a acostat, încărcătura, îmbrăcând în culori vii portul, în vreme ce căpitanul își amintește gustul iubirii atunci când își sărută soția. Da, te iubesc, femeie, născută dintr-un căscat al diavolului. Fiindcă datorită ție am învățat să alunec înspre destrăbălare sau sfințenie, dar niciodată înspre mine. Iată de ce-mi iubesc imperfecțiunea...Căci e mult mai bine să merg către pasiune, către dulceața dezmățului tău la care nici Dumnezeu n-ar putea privi fără să-și piardă inocența
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]