4,800 matches
-
roman al său, atât expresia durerii și suferinței ce marchează mai ales istoria femeilor din comunitatea afro- americană, cât și bucuria pe care fiecare individ o poate găsi în cele mai neașteptate forme, momente și aspecte ale existenței. Walker explorează ambiguitatea acestei culori, ce combină recele albastru și caldul roșu, atribuind culoarea ce reprezintă de obicei atributul regalității unor personaje și unei comunități care au fost la capătul de jos al scării sociale. Pentru Walker personal, se poate spune că purpuriul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
natura incompletă a contractelor de acest gen naște probleme cu privire la comportamentul părților contractuale. Întrucât contractele „au scăpări”, aceste omisiuni trebuie reparate, adeseori prin acțiunea unor factori externi precum tradiția sau reputația. Rămâne loc, în scopul eliminării omisiunilor și a rezolvării ambiguităților, și pentru intervenția unor instanțe de arbitraj. Un alt aspect interesant evidențiat de către Hart și Holmstrom se referă la costurile ridicate ale unui contract complet 3. Spre exemplu, dacă este prea costisitor să se precizeze exact modul în care va
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
am văzut, spre feeric și sărbătoresc, între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dreptate, în același timp. Dacă Foucault s-ar referi la adevărata origine a omului, el ar avea perfectă dreptate. Dar el confundă voit originea omului cu Creatorul, interpretând în această direcție asemănarea după chip. Textul său nu lasă loc de ambiguitate, căci se referă la zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fiindcă și în gândirea acestuia echivocul rezultă tot dintr-o ființă homosexuală. La un moment dat, Foucault și-a mărturisit public înclinațiile homosexuale și comentatorii săi au sesizat că există o corelație între polivalența, aproape obscură, a discursului său și ambiguitatea sexuală. El a acordat o mare atenție unui caz celebru de hermafrodism, cel al lui Herculine Barbin, care a stimulat apariția teoriei celui de al treilea sex, în care a fost inclus și homosexualul. Aversiunea lui Foucault față de heterosexuali a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vizionar: el prevede o nouă cultură și civilizație, cu un stil de viață "gay", în care înclinațiile heterosexuale să fie excepția, iar nu regula. De aici repulsia lui Foucault (dar și a celorlalți filosofi ai nonidentității) față de origine, de identitate. Ambiguitatea ființei care-și neagă originea duce la necesitatea transformării radicale și perpetue a omului. Foucault acuză creștinismul că a încorsetat omul în identitate, silind indivizii "a se recunoaște drept subiecți ai plăcerii, dorinței, tentației și li s-a solicitat, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a putea vorbi de modernism și de postmodernism, dacă sunt fără referent istoric? Evident, nici unul. Concluzia: dacă nu există istorie și progres, atunci nu există nici modernism și postmodernism! Presimțind în spate fiorii sofisticii, Lyotard recunoaște echivocul: a rescrie înseamnă "ambiguitatea care străbate raportul modernității cu timpul". Și mai departe: a rescrie "a repune orologiul la zero, de a face tabula rasa, gestul care inaugurează începutul (sic!) noii ere și al noii periodizări"124. Sofistica e dusă până la ultimele consecințe: deși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că, deși a năzuit în ultimele decenii de viață să creeze o mentalitate transmodernă prin "școala de la Păltiniș", el n-a fost suficient înțeles tocmai de discipoli. Gabriel Liiceanu a făcut să planeze asupra gândirii lui Noica, după 1989, o ambiguitate dintre cele mai stranii, cu o "apărare-compromițătoare", dacă mă pot exprima astfel, lăsându-se impresia unui filosof anacronic prin "naționalismul" său, prin pariul tradiției și printr-o închipuită "antieuropenitate". Nu mai vorbesc de învinuirea de "pactizare" cu comunismul, rezultată, după
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
specific narcisismelor de grup. În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, acel nimic care produce lumi, prescris ca atare de Sfânta Scriptură, căruia Basarab Nicolescu îi spune Dumnezeul Nimic 327, dar care poate lăsa loc unei ambiguități care să ne arunce în eroare, căci nu Dumnezeu este Nimic, ci a creat lumea din nimic, confirmând plinătatea vidului. Este adevărat că taoismul identifică vidul cu Dumnezeu (Dao), dar mai vorbește de Unul care este Suflul primordial și care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încheiat-deschisă, ca în Hegel. Le unește ritmul, adică dorul care ia substanța delirului esențial, cum l-a numit Ioan Petru Culianu, referindu-se la marii scriitori moderni James Joyce și William Faulkner. Dorul se înfășoară într-o stranie logică a ambiguității pe care a riscat-o enorm Victor Teleucă în cele 300 de pagini ale ciudatului său poem din fragmente "eteroclite". Nicăieri nu am întâlnit atâtea afirmații autonegatoare ca în Ninge la o margine de existență, marginea marginii, cum o numea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceasta e atât de profund românească și, evident, basarabeană, încât poetul s-a văzut eliberat de povara militantismului publicistic la care e condamnat scriitorul basarabean de azi. El pare a ne arăta calea cum se iese din drama sfâșierii prin ambiguitatea ontologică a dorului, evitând sterilitatea simulacrelor din jocul textualist al postmoderniștilor care dă iluzia că ne putem detașa de destinul național prin internaționalizare. Performanța artistică a lui Victor Teleucă se asociază de la bun început cu o atitudine intuitiv transdisciplinară, atuul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în definitiv, imperativul categoric al moralei kantiene, ca semn al prezenței noumen-ului, ceea ce Nietzsche va numi reîntoarcerea identicului. Dar dragostea ce este? Răspunsul la această întrebare-cheie par să-l dea personajele romanului kunderanian. Tomas și Tereza, Franz și Sabina trăiesc ambiguitatea dramatică a iubirii între ușurătate și greutate. Ficțiunea narativă a lui Kundera are complexitatea simplă a structurii muzicale a lumii. Romancierul este un extraordinar muzician din cuvinte. Laitmotivul "muzical" central este totuși dragostea dintre Tereza și Tomas și se leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a acestora, în care au ap]rut trei școli de gandire. Una dintre ele susținea c] reforma în domeniul limbii trebuie s] se desf]soare în direcții teoretice idealiste. Conduită etic] bazat] pe denumiri trebuie s] fie lipsit] de orice ambiguitate pentru a fi constant] (chang). Aceast] teorie reprezint] o versiune formal] a doctrinei confucianiste privind adaptarea denumirilor și const] în a atribui o singur] denumire unui singur obiect. Un alt curent nou, fondat pe doctrina lui Mo Tzi, nu respect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de la aceast] premis] și în ciuda obiecțiilor sale fâț] de acest tip de argumentare, observ]m c] și Finnis poate fi suspectat de o oarecare contaminare.) O remarc] final]: s-a observat uneori c] termeni precum „natură”, „naturalul” sunt periculoși prin ambiguitatea lor bazat] pe sensurile descriptiv și normativ. Dreptul natural eșueaz] tocmai prin aceast] ambiguitate. Ambiguitatea este destul de real] și afecteaz] multe încerc]ri de teoretizare. Totuși, concluzia nu este justificat], desi falsitatea ei nu poate fi demonstrat]. Obiecția adus] depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m c] și Finnis poate fi suspectat de o oarecare contaminare.) O remarc] final]: s-a observat uneori c] termeni precum „natură”, „naturalul” sunt periculoși prin ambiguitatea lor bazat] pe sensurile descriptiv și normativ. Dreptul natural eșueaz] tocmai prin aceast] ambiguitate. Ambiguitatea este destul de real] și afecteaz] multe încerc]ri de teoretizare. Totuși, concluzia nu este justificat], desi falsitatea ei nu poate fi demonstrat]. Obiecția adus] depinde de acceptarea oarb] a ideii c] o poziție moral] trebuie s] depind] de motivații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] și Finnis poate fi suspectat de o oarecare contaminare.) O remarc] final]: s-a observat uneori c] termeni precum „natură”, „naturalul” sunt periculoși prin ambiguitatea lor bazat] pe sensurile descriptiv și normativ. Dreptul natural eșueaz] tocmai prin aceast] ambiguitate. Ambiguitatea este destul de real] și afecteaz] multe încerc]ri de teoretizare. Totuși, concluzia nu este justificat], desi falsitatea ei nu poate fi demonstrat]. Obiecția adus] depinde de acceptarea oarb] a ideii c] o poziție moral] trebuie s] depind] de motivații morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie diferite în cele dou] cazuri deoarece nu sunt similare în mod relevant. La prima vedere, putem crede c] anumite tr]s]turi importante ale cazului actual nu sunt prezente în cel imaginar. Astfel de tr]s]turi sunt ambiguitatea și complexitatea. Așa cum arăt] O’Neill în How can we individuate moral problems? [Cum particulariz]m problemele morale?], felul în care identific]m și descriem cazurile este deja o parte important] a reacției noastre la ele. Viața real] este deschis
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opera), stabilește coordonatele comune în gândire și imaginație, descriind o „familie spirituală romantică”. SCRIERI: Byron și byronismul în literatura română, București, 1977. Traduceri: James Barlow, Transatlanticul, București, 1976; Matthew Arnold, Eseuri, pref. trad., București, 1979; William Empson, Șapte tipuri de ambiguitate, pref. trad., București,1981; Bram Stoker, Dracula, București, 1990 (în colaborare cu Barbu Cioculescu). Repere bibliografice: Alexandru Piru, „Byron și byronismul în literatura română”, LCF, 1977, 44; Sorin Pârvu, „Byron și byronismul în literatura română”, CRC, 1977, 48; Narcis Zărnescu
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
metafizică, contemplația existențială, deliberarea lăuntrică, celebrarea femeii și erotismul, abordat, în cele mai vechi, într-o modalitate care îmbină fervoarea mistuitoare cu reticența aluziv-sentimentală, iar în cele mai recente în chip mai explicit și viguros, recurgând la o simbolistică fără ambiguități și la o imagerie frapantă. Se poate observa la V. o continuă, deși nu spectaculoasă, ajustare și concentrare a temelor, o amendare subtilă a manierei, o cristalizare a viziunii și o optimizare a expresiei, care, după cum au remarcat criticii, câștigă
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
unor „roluri” într-o manieră diferită: 1. model de expert pe conținut (dar nu prin transmiterea sistematică a informațiilor, ci prin capacitatea de a identifica esența subiectului și a nu împovăra cu date mai puțin relevante 1, rezolvarea dilemelor și ambiguităților, explorarea implicațiilor, confirmarea achizițiilor); 2. formularea clară a obiectivelor predării (astfel încât să-i ghideze pe cursanți să-și proiecteze posibilele rezultate ale învățării, respectiv modalitățile de autoreglare și de autoevaluare, să desprindă semnificația, relevanța și utilitatea conținuturilor de vehiculat, impactul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
că și această activitate este condusă, planificată și evaluată. Problematica managementului în educația adulților a apărut în 1960, într-o primă ediție a Manualului de educație a adulților (Handbook of Adult Education) scris de Knowles. Există un anumit grad de ambiguitate în privința acestui subiect, pentru că organizațiile de educație a adulților nu sunt ușor de integrat într-o schemă economică sau instituțională foarte clară. Așa cum s-a arătat anterior, însuși conceptul de educație a adulților concurează cu altele care descriu aceeași realitate
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
că pot exista interpretări conflictuale ale acestei experiențe sau erori în înregistrarea lor, toate punându-și amprenta asupra interpretării informației. Acest proces este util pentru a reduce incertitudinea (prin achiziționarea și prelucrarea unui volum cât mai mare de informații) și ambiguitatea (prin discuții și întâlniri „față în față”); 4. memoria organizațională face referire la stocarea, într-un sistem informațional, atât a informațiilor „hard” (cifre, fapte, reguli etc.), care vor putea fi transmise prin „transfer documentar”, cât și a celor „soft” (cunoașterea
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
unor „roluri” într-o manieră diferită: 1. model de expert pe conținut (dar nu prin transmiterea sistematică a informațiilor, ci prin capacitatea de a identifica esența subiectului și a nu împovăra cu date mai puțin relevante 1, rezolvarea dilemelor și ambiguităților, explorarea implicațiilor, confirmarea achizițiilor); 2. formularea clară a obiectivelor predării (astfel încât să-i ghideze pe cursanți să-și proiecteze posibilele rezultate ale învățării, respectiv modalitățile de autoreglare și de autoevaluare, să desprindă semnificația, relevanța și utilitatea conținuturilor de vehiculat, impactul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
că și această activitate este condusă, planificată și evaluată. Problematica managementului în educația adulților a apărut în 1960, într-o primă ediție a Manualului de educație a adulților (Handbook of Adult Education) scris de Knowles. Există un anumit grad de ambiguitate în privința acestui subiect, pentru că organizațiile de educație a adulților nu sunt ușor de integrat într-o schemă economică sau instituțională foarte clară. Așa cum s-a arătat anterior, însuși conceptul de educație a adulților concurează cu altele care descriu aceeași realitate
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]