KorAP: Find »[drukola/base=angoasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...118 >

2,942 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

tenacitate și discernământ. Terapia „răului prin rău” poate părea dificil de imaginat. Dar, datorită dialogului stabilit cu terapeutul și amplorii suferinței și a handicapului provocat de tulburare, doar forța experienței poate slăbi și repune în mod durabil în discuție puterea angoaselor anticipative, a gândurilor devalorizante, a scenariilor catastrofice paralizante și a emoțiilor negative care tetanizează. Fiecare pacient este conștient de acest lucru, chiar dacă drumul spre eradicarea evitărilor poate fi lung și dureros pentru unii dintre ei. Factorii de evitare și atitudinea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
chiar douăzeci de ani după debutul tulburărilor). Strategiile de „supraviețuire” s-au instalat, utile fără îndoială și potrivite cu apariția tulburărilor, dar neadaptate, contra-productive și sclerozante în cadrul îngrijirii psihoterapeutice. Aceste micro-evitări se aseamănă cu un „al doilea strat” protector, în fața angoasei care invadează și doboară. Acestea au devenit reflexe inconștiente. Este nevoie de timp, de energie și de o anume acceptare pentru a trece de la o viață organizată în funcție de tulburări la tulburări organizate în funcție de viață. In filmul vieții, rolul principal nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
că pacientul reușește să se confrunte până la capăt cu scenariul său catastrofic, cu riscul de a reevalua, a rediscuta gradarea acestui scenariu catastrofic și de a redefini „lucrul de care se teme cel mai mult și care face parte din angoasa sa”: să roșească sau să tremure în fața unui funcționar, să atingă ușa de la intrare a unei asociații a persoanelor bolnave de sida, să se afle în mijlocul celui mai mare pod din oraș... Inventivitate și îndrăzneală: un atu pentru terapeuți Ni

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ale tratamentului să resimțiți o amplificare a anxietății, unele neplăceri fiziologice (dureri de cap, dureri de stomac, amețeală, tahicardie)”. Aceste informații ajută pacientul să-și canalizeze efortul curajos asupra acestor cincisprezece zile cruciale și să nu se lase cuprins de angoasă, acest lucru fiind valabil mai ales pentru persoanele care suferă de agorafobie și de tulburare de panică hipercentrate asupra senzațiilor lor fizice. Va trebui să perseverați și să așteptați cel puțin încă patru până la șase săptămâni pentru a resimți primele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
într-o manieră invalidantă, modul de viața și activitățile personale, sociale și profesionale ale celor care suferă de această tulburare. Atacul de panică și tulburarea de panică Atacul de panică Atacul de panică poate fi definit ca o criză de angoasă majoră în cadrul căreia apar numeroase simptome cum ar fi palpitațiile, o impresie de sufocare, senzații de ștrangulare, de instabilitate, de derealizare... Aceste simptome crează persoanei respective sentimentul de pierdere a controlului de sine, și poate provoca de la teama de a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de a cere ajutor. Acest ajutor îmbracă diferite forme: să fie însoțit, să nu iasă din casă decât doar dacă un anume magazin este deschis, să se asigure că nu se îndepărtează niciodată de casă sau de un cabinet medical... Angoasa persoanei care suferă de atac de panică este centrată pe un acces posibil la aceste ajutoare. Agorafobia mai poate fi definită și ca teama de a se regăsi în locuri sau situații din care ar putea fi dificil sau jenant

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un atac de panică. Acest model explică, în parte, atacurile de panică nocturne: ele pot fi explicate prin acest mecanism de condiționare prin care orice schimbare în răspunsul fiziologic facilitează activarea unui atac de panică. Faptul că pacientul își reduce angoasa, evitând situațiile fobogene, întărește acest comportament de evitare sau de evadare Modelul cognitiv Interpretarea catastrofică și memorizarea acesteia In cadrul modelului cognitiv, interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale conduce la atacul de panică. In dimensiunea anxioasă, prelucrarea informației este filtrată de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o componentă comportamentală ce conține ansamblul de comportamente de retragere, de evitare, de evadare dar și ansamblul de atitudini preventive organizate de către persoana suferindă pentru a camufla răspunsul de angoasă; și disperarea asociată acestei tulburări de panică cu agorafobie poate conduce la o stare depresivă, la o anxietate generalizată, un comportament adictiv care trebuie luat în considerație în cadrul terapiei. Cercul vicios al întăririi Aceste sisteme de răspuns cognitiv, fiziologic, psihosenzorial

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
scopurile care urmează a fi atinse în cadrul terapiei. Capacitatea pacientului de a atinge aceste obiective este evaluată cu regularitate în cursul terapiei. In sfârșit, se realizează și un contract în ceea ce privește numărul de ședințe necesar realizării acestor obiective. Intervenții asupra emoțiilor Angoasa pe care o resimte pacientul fobic la ideea de a se confrunta cu situația fobogenă se traduce, în plan fiziologic, prin contracturi musculare, o activare cardiacă, tulburări intestinale... A învăța pacientul să-și controleze reacțiile fiziologice îi permite acestuia să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
erorile sale cognitive, în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare (a trage concluzii catastrofice fără motiv în legătură cu gravitatea simptomelor fizice asociate anxietății, sau cu periculozitatea potențială a stimulilor fobogeni); - a generaliza la toate situațile posibile o experiență de angoasă acută; - a maximaliza pericolele și a minimaliza situațiile securizante; - a personaliza orice eveniment care amintește de vulnerabilitatea individuală și de dependență, sau de agresivitatea și de indiferența celorlalți. Pacientul conștientizează distorsiunile sale cognitive pe parcursul efortului său de auto-observare, analizat împreună cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sau un hepatocarcinom), loc de muncă stresant, foarte îndepărtat de dorința sa inițială. - Factori actuali de menținere a problemei: anturaj foarte protector, sora care a venit să trăiască cu ea, evitarea oricărei situații care ar conduce la o confruntare cu angoasele sale. Factorii declanșatori inițiali invocați - Căsătorie/dimensiune perfecționistă. - Primul raport sexual. - Asumarea responsabilității: asumarea rolului de mamă vitregă pentru cele două fetițe. - Pregătiri (dorință ca totul să fie perfect). - Instalarea într-o nouă locuință a cuplului. Evenimente care au favorizat

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
intensitate: 8/8 Singură acasă, ea se gândește, din nou, la problemele sale. ”Sunt o povară pentru ceilalți, soțul meu va înceta să mă mai iubească”. Anxietate, intensitate: 8/8 In timpul nopții, pacienta se trezește cu un sentiment de angoasă, cu palpitații, cu un disconfort toracic, și cu dificultăți respiratorii. Voi muri în curând”. Anxietate, intensitate: 8/8 Intr-un magazin de mărime medie, pacienta face cumpărături împreună cu sora sa, în timp ce acesta era plin de lume. ”Imi voi pierde în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a nu se putea salva dintr-o anumită situație. Unele dintre aceste situații de care îi este teamă par să fie acelea în care trăiește spaima de a nu se putea salva, dar după verificare, ea manifestă o absență a angoasei dacă este însoțită de soțul său, de sora sa sau de către o prietenă. Angoasa pare să se amplifice la ideea de a se afla fără apărare în situațiile de care îi este teamă, situații din care nu poate scăpa. Situațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
care îi este teamă par să fie acelea în care trăiește spaima de a nu se putea salva, dar după verificare, ea manifestă o absență a angoasei dacă este însoțită de soțul său, de sora sa sau de către o prietenă. Angoasa pare să se amplifice la ideea de a se afla fără apărare în situațiile de care îi este teamă, situații din care nu poate scăpa. Situațiile au fost ierarhizate cu ajutorul unui termometru al temerilor gradat de la 0 la 100, în funcție de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai ușor. Ea este mai sigură pe ea și se teme mai puțin de expunerile ulterioare. Terapeutul o felicită. Ea vorbește, totuși, despre dificultatea de a face față atacurilor de panică nocturne, pe care nu le poate preveni. Sentimentul de angoasă și de moarte iminentă este atunci atât de puternic, încât este obligată să-l trezească pe soțul său, lucru care nu rezolvă situația, deoarece se culpabilizează că-l deranjează și se teme ca acesta să n-o părăsească. Sedința de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
gândește din nou la medicul său care i-a propus să înceteze să ia medicamente. Iși imaginează că devine din ce în ce mai puțin sănătoasă și că face o depresie. Comportamente Emoții și reacții fiziologice Ii ceruse fiicei sale să o sune. Anxietate, angoasă. Teamă în legătură cu fiica sa . Nu suportă să aștepte. Incearcă să se Mânie, deoarece fiica sa ar fi trebuit să o ocupe de altceva. sune. Ii cere soțului să facă ceva. Iși ceartă soțul. Teamă de consecințele (abordate de psihiatru) tratamentului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cere Mariei să identifice, pornind de la auto-observațiile sale, neliniștile care au invadat-o cel mai mult în timpul săptămânii trecute și să le ierarhizeze în ordine descrescătoare (de la neliniștea cea mai puțin deranjantă la neliniștea cea mai deranjantă). Cele mai puternice angoase apar astfel în legătură cu posibilitatea de a nu avea bani, de a-și pierde facultățile mentale și cu ideea că fiica sa nu-și găsește un scop în viață. Cea de a doua etapă Marie începe cu neliniștile financiare. Tehnica „săgeții

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
1. Contribuții teoretice Definiție Tulburarea obsesională și compulsivă se definește prin prezența obsesiilor și a compulsiilor: - obsesiile sau gândurile intrusive sau gândurile obsedante sunt gânduri, imagini sau impulsiuni persistente care pătrund în conștiința subiectului. Ele sunt, în general, surse de angoasă; - compulsiile sau ritualurile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care individul se simte obligat să le săvârșească ca răspuns la o obsesie, chiar dacă acesta recunoaște că sunt lipsite de sens sau că sunt excesive. Conform DSM-IV-TR, obsesiile și compulsiile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pentru a diminua anxietatea). Expunerea cu prevenția răspunsului Expunerea cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale regulate o scară de cotare a anxietății sale și constată că angoasa sa descrește, împiedicând în același timp apariția răspunsului ritualizat. Trebuie să reamintim câteva reguli necesare: - înaintea oricărei expuneri, acordul pacientului este indispensabil; - orice expunere este discutată în prealabil și pacientul nu trebuie să aibă nici o surpriză; - este important ca pacientul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
intensitatea maximă atinsă de subiect. La sfârșitul ședinței, terapeutul se asigură că anxietatea s-a diminuat și că subiectul va continua prevenirea ritualurilor. Sarcini de îndeplinit Pentru unii pacienți, habituarea care are loc între ședințe (repetarea aceleiași expuneri până dispariția angoasei) completează habituarea care are loc în timpul ședinței (diminuarea anxietății în timpul ședinței). In acord cu pacientul, terapeutul stabilește la sfârșitul fiecărei ședințe o sarcină pe care pacientul să o efectueze între ședințe: această sarcină prelungește ședința sau alte ședințe de expunere

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare a angoasei la cel puțin la jumătate din forța sa maximă). La fel ca și în cazul expunerii in vivo, terapeutul prescrie sarcini între ședințe, sarcini care reproduc ședința sau alte expuneri cu prevenirea ritualurilor. Terapia se desfășoară pe parcursul a douăzeci până la

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să consolideze rezultatul și să prevină recăderea. Cazul subiecților „ruminatori” ridică, în tehnica comportamentală, mai multe probleme decât în alte cazuri, deoarece gândirea intrusivă și neutralizarea (ritualurile) sunt interne. Acești pacienți trebuie să învețe să repereze gândurile obsedante (care amplifică angoasa) asupra cărora se lucrează prin expunerea la ritualurile interne care constituie obiectul prevenirii răspunsului. Tehnica este deci similară celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă și o ascultă în prezența terapeutului pentru a repera apariția unor ritualuri, și o ascultă din nou până la dispariția angoasei, evitând ritualurile interne. Salkovskis și Westbrook preconizează, în plus, ca subiecții cu fobii de impulsie să asculte înregistrarea aflându-se în situația declanșatoare (walkman). Un studiu controlat al lui Freeston și Ladouceur demonstrează faptul că, utilizându-se această tehnică, 55

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este format din opt ședințe de expunere și cinci ședințe de expunere cu prevenirea răspunsului, în prezența terapeutului, cu ajutorul soțului, cu un program de o ședință pe săptămână. Terapia comportamentală, pentru a fi eficientă, îi cere subiectului să-și sfideze angoasa, arta terapeutului concretizându-se în a-i permite acestuia să-și înfrunte angoasa progresiv, lăsându-i timp să verifice dacă anxietatea sa scade, în timpul ședinței sau pe parcursul terapiei. Prima fază: expunerea Programul la domiciliu constă în a se întâlni cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prevenirea răspunsului, în prezența terapeutului, cu ajutorul soțului, cu un program de o ședință pe săptămână. Terapia comportamentală, pentru a fi eficientă, îi cere subiectului să-și sfideze angoasa, arta terapeutului concretizându-se în a-i permite acestuia să-și înfrunte angoasa progresiv, lăsându-i timp să verifice dacă anxietatea sa scade, în timpul ședinței sau pe parcursul terapiei. Prima fază: expunerea Programul la domiciliu constă în a se întâlni cu o persoană pe zi fără să telefoneze. La început, doamna X telefonează după

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]