226,569 matches
-
filosof)". Să fie dl Cornea mai...filosof decît dl Pleșu? * Poezia aplică pe obrazul realului sărutul lui Iuda. * Nelămuritul sfîrșește prin a se lămuri, lămuritul devine nelămurit. * În principiu, femeia este mai disimulată decît bărbatul, întrucît, pe de o parte, aparține "sexului slab", iar pe de alta, are un rol mai important în perpetuarea speciei. De unde nenumăratele strategii ale "ademenirii", care l-au făcut pe Tolstoi să noteze, excedat: "Dacă toate fetele sînt drăguțe, nu înțeleg de unde apar atîtea neveste rele
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
vremea copilăriei sale - "model nea Gheorghe" = "obiect grosolan, nefasonat" (p. 157). Ca și Ion ("să vorbească și nea Ion, că și el e om") sau Vasile, alte nume selectate în timp de vorbitori pentru un uz glumeț și depreciativ, Gheorghe aparține seriei onomastice tradiționale, fiind unul dintre cele mai populare nume calendaristice, în special în mediile țărănești. E probabil ca Gheorghe să fi asumat semnificațiile cele mai "rustice" (suferind și o devalorizare previzibilă) pentru că e, între celelalte amintite, singurul care a
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
roman politic scris, de asemenea, în anii '80, Ion D. Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să poată fi omologate drept
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
au cumpărat la un moment dat și la ce preț sau cine anume i-a insultat cu ani în urmă. Annie Bentoiu are, dimpotrivă, în minte o imagine cuprinzătoare a întregii ei existenței și a secvenței de istorie căreia îi aparține. Ea și-a făcut datoria de om de a trăi în cunoștință de cauză. în raza conștiinței ei intră și o mare parte din lume, privită cu un sentiment de responsabilitate. Este vorba de vocație, dar și de educație. Chiar
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Sărbătoare. O spun fără regret. Lumea nu stă pe loc. E normal ca azi să nu semene cu ieri. Nu sînt ceea ce se cheamă un nostalgic, ca Alecu Russo. Dar cred, ca fetița din romanul lui Bellow, că trecutul ne aparține, ca și prezentul, și, dacă sîntem ce sîntem, o datorăm cunoașterii lui. Să ne amintim, deci. Sperînd că urmașii noștri își vor aminti și ei.
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
motive, să le publice, îi oferea consolator Cititorului, pentru contrapondere, cîteva specii publicistice vii - interviu, memorialistică, polemici, anchete...) * În volumul triplu, de 240 de pagini, două contribuții ni s-au părut remarcabile. Ambele în secțiunea Arte vizuale, ambele neconvențional-memorialistice. Prima aparține lui J. Waldmann, critic muzical arădean stabilit în Germania, după ce a fost deținut politic în România comunistă, și se intitulează Bach, custodele muzeului meu imaginar. La 250 de ani de la moartea lui Johann Sebastian, criticul muzical îi aduce un omagiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
de relația călău-victimă, să revăd, la Muzeul de Artă de la Palat, marea pînză a lui Caravaggio "Cezar primind capul lui Pompei" (deși de-o viață o am imprimată fidel pe retină). Deci, la Muzeu! Dar, stupoare! Eticheta arată că lucrarea aparține acum lui... Rubens. Cum e posibil? Cum să modifici brusc această tradițională paternitate fără să ții cont de două stiluri atît de diferite: la Caravaggio (1573-1610), din familia tenebroși-ilor, "eclerajul e lateral, aspru și direct, în contrast cu zone de umbră
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
bolii este ea însăși). * Atît de bicisnică e firea noastră, încît nici Totul și nici Nimicul nu-i rețin atenția: doar intermediile, amestecul lor mai mult ori mai puțin meschin. * Ești obiectiv prin partea ființei tale care, datorită generalității ei, aparține vădit lumii. * "Ori de cîte ori ești izbit în față de obrăznicia cuiva, întreabă-te îndată: e cu putință să nu fie obraznici în univers? Nu e cu putință! Ca urmare, nu pretinde ceva imposibil. Căci și cel în cauză este
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
primejdie pentru un alt talent. * A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei stihii care modelează capricios tot ce aparține trăirii tale, inclusiv elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri, asemenea norilor ce străbat o porțiune de cer pe care n-o bagi în seamă. * Libertate sistematică, libertate fortuită. * Lașitatea cu aspect de delicatețe a
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
cel ce ai putea fi decît despre cel ce ești. Mărturisirea aprofundată e mai grea decît se crede, căci presupune să treci peste orgoliul tău, peste vanitatea ta și - poate faptul cel mai dificil - peste locul comun căruia, vrînd-nevrînd, îi aparții într-o măsură imensă. * Pînă și sacrificiile tale se concurează între ele.
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
în Bosfor. Pasagerii nu sînt lăsați să coboare. Nu au vize. Nici pentru Turcia, dar nici pentru Palestina. Drept care Marea Britanie interzice și debarcarea (teoretică) în Palestina (aflată, din 1922, sub mandatul său, încredințat de Societatea Națiunilor). În plus, pasagerii Strumei aparțin unei țări cu care Marea Britanie era în război. Drept care, sintetizează comentariul, "interesele politice majore calcă în picioare interesele individuale ale oamenilor care vor să se salveze"... Vasul intra în carantină și e blocat în port. Negocierile sterile dintre Ankara, Londra
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
realitate a presei, cînd cuțitul a ajuns la os, să nu ne sfiim a recunoaște greșelile pe care cu toții le-am făcut. ? Dacă insatisfacțiile sociale conduceau, inevitabil, spre o astfel de apariție pe scena politică, regia spectacolului și a imaginii aparține presei, televiziunii, radioului. Vadim e proiecția politică a vulgarității - în limbaj, în gîndire, în comportament - care a invadat mass-media românească după revoluție. Acest Ubu, acest Arturo Ui a fost fabricat de edítorii și de jurnaliștii români ieșiți din mantaua primului
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
Tudor Dumitru Savu, Michel de Ghelderode, Ramón Pérez de Ayala, Maria Kuncewiczowa, Alejo Carpentier, Marquez și mulți, mulți alții). Devălmășia în care am enumerat autorii (unii dintre ei menționați de Monica Spiridon numai în scurte, dar consistente paranteze comparatiste) îmi aparține. Am vrut să sugerez astfel anvergura și diversitatea informației autoarei, dar și lipsa de complexe a acesteia, dezinhibarea care o face să alăture unor "monștri sacri" ai literaturii nume mai modeste sau să aleagă în sprijinul demonstrației și texte mai
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
care se iluzionează cu harurile sale culturale a fost capabil să scrie versuri de proslăvire a celei mai agresive dintre analfabetele României! Schimbând, pe ultima sută de metri, discursul, el a dovedit că nu e extra-sistemic, ci intra-sistemic. El aparține culturii politice dezvoltate în România îl ultimii cincizeci de ani. O cultură politică bazată pe minciună, incompetență, nerușinare, fariseism și vulgaritate. O cultură a behăitorilor care pretind că au soluții, când ei sunt parte a problemei. Tragedia lui Vadim este
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
adevăr prea familiar nouă, în România, și anume că eforturile criticului literar pot fi puse în slujba unei misiuni politice, Fish e convins că odată ce au deviat spre lumea "reală", care e o lume inevitabil politică, asemenea eforturi nu mai aparțin literaturii. Poziția lui, prin urmare, e tranșantă: literații pot face politică, dar o vor face cu prețul ratării misiunii literare. E o diferență uriașă, susține Stanley Fish, între a descifra sensul unui poem și a descifra un anumit sens al
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
să-ți iubești frații, trebuie să-i ajuți etc. Gama sentimentelor corecte politic, cel puțin în perioada dogmatică este sărăcăcioasă și omoloagă lumii infantile: asexuale (filiale și tovărășești), fără nuanțe și extrem de intense. Aceste sentimente vehiculate prin literatură nici nu aparțin, paradoxal, întrutotul subiectivității, căci subiectivitatea e un mare păcat: ele au un caracter colectiv și, prin aceasta, cvasi-obiectiv. personaje exponențiale împărtășesc sentimente colective într-o lume supusă implacabilei legi a istoriei. Sentimentele cvasi-obiective nu sînt un cerc pătrat, ci exprimă
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
citați N. Spătaru Milescu, dar și contemporanul Cornel Ungureanu, precum și cărți de istorie a culturii chineze. Călătorul ieșean nu se entuziasmează dar nici nu cîrtește; constată, descrie, face comparații și dacă descoperă "modele" ori măcar fapte ce merită urmate, acestea aparțin în exclusivitate profesiunii sale (de scriitor) și nu mai puțin pasiunii sale (cea de muzeograf, de șef al "Atelierului de potcovit inorogi" de la Casa Pogor). Iată: "China e un conglomerat fantastic de popoare și de populații. Minoritățile etnice și-au
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
batoza lui Costescu era instalată în curtea conacului, la boierul Matei, cel care avea pretenția că-și administrează singur cealaltă jumătate a moșiei Cocoanelor, adică partea stăpânită în acte de Marica, nevastă-sa. Moșia toată, cam patru sute de pogoane, îi aparținuse lui Sion, boierul bătrân, de care doar Moș Velicu putea să-și mai aducă aminte. După moartea lui, proprietărese deveniseră cele două fiice ale lui Sion, Marica și Florica." ș.a.m.d. Câteva momente de grație Mircea Nedelciu redevine el
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
noștri nu vor mai avea problema mea de azi, cu pusul ordinei în scrisorile primite. Edițiile din operele lor nu vor mai conține capitolul cu pricina. Marii epistolieri ca Alecsandri, Ghica, Hasdeu, Odobescu, Maiorescu, Caragiale, Barbu, Steinhardt și alții vor aparține definitiv trecutului, laolaltă cu specia pe care au ilustrat-o cu geniu.
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
a rămas singurul martor ocular al morții lui Stalin. Supraviețuitor al lagărelor de muncă de la Cercul Polar, bătrânul îi face destăinuiri uimitoare despre noaptea morții fostului dictator vorbindu-i despre existența unui caiet cu coperte negre din plastic ce a aparținut lui Stalin, furat de unul dintre membrii Biroului Politic și îngropat în aceeași noapte de 12 martie 1953 chiar de bătrân, pe atunci gardian personal al oficialităților partidului. Moartea suspectă și violentă a martorului înainte de a-i fi indicat misteriosul
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
despre loialitate și aventură, căutare și acceptare. Susan Sontag este, însă, înainte de orice o excelentă povestitoare. Cartea e construită simplu, din dialoguri și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și unde aude diverse fragmente de conversație, bîrfă, mici certuri, pe care încearcă să le deslușească. Povestea se întrupează din asemenea eforturi de înțelegere, din curiozitate
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
pe urmele arhivelor KGB despre scriitori, recuperînd corespondențe, citînd articole, memorii și interviuri cu supraviețuitorii și reproducînd anecdote din epocă, Dalos scrie o parabolă despre cruzimea și anomaliile lumii staliniste revelate prin țesătura unei povești de dragoste între doi intelectuali aparținînd unor universuri diametral opuse. În 1945, tînărului lector de filosofie politică de la Oxford, Isaiah Berlin, i se oferă postul de secretar al ambasadei britanice din Moscova. Noul diplomat în vîrstă de treizeci și cinci de ani se născuse la Riga în Letonia
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
un strop de lumină asupra moștenirii propriei noastre lumi. Vizitatorul din viitor este una dintre cele mai frumoase cărți din această categorie și ar fi păcat să nu poată fi citită și în românește. *) Traducerea poemelor incluse în acest articol aparține lui Șerban Foarță. 1 "Conversations with Ahmatova and Berlin", inclus în volumul de eseuri The Proper Study of Mankind, Farrar, Straus and Giroux, New York, 1998. 2Idem. György Dalos, Vizitatorul din viitor. Anna Ahmatova și Isaiah Berlin (The Guest from the
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
deopotrivă, refuzînd orice încercare de fixare, eseul, ne arată Alina Pamfil, este o "formă a neliniștii". Studiul, erudit fără ostentație, trece în revistă principalele teorii și idei vehiculate în legătură cu definirea eseului, dar pornind de la sugestiile oferite de analiza unor texte aparținînd unor autori diverși (Alexandru Odobescu, Paul Valéry, Peter Handke, Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier), fiecare aducînd un parcurs inedit în cîmpul de înțelegere al temei: eseul ca "dialog nesfîrșit", "cutreier printr-un cerc de uimire
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
nu mai există". Müller-Funk raportează eseul la particularitatea perioadelor de criză, cînd experiența devine categorie radicală a comprehensiunii moderne a lumii, iar eseismul una din formele prin care experiența eului și a lumii ajung subiecte de reflecție: "tacticii eseiștilor îi aparține "ca și cum-ul", pendularea între nemediere și rafinament, între plăcere și durere. El șeseismulț nu reprezintă gîndirea naiv, ca proces, dar lasă gîndirea să devină vizibilă în procesualitatea sa, ca factor perturbator integral al existenței, fără să dezavueze polemic gîndirea și
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]