16,557 matches
-
datorită mass-media, dar și împrejurării că un individ aparține concomitent mai multor grupuri, incidența unui grup anume asupra persoanelor este mult mai mult diluată. Dar, și acum, chiar influența mass-media asupra indivizilor depinde semnificativ de asemănarea sursei cu grupul de apartenență sau de referință al acestora și cu gradul în care conținutul mesajului contravine sau nu normelor grupurilor respective. Grupul primar controlează direct sau indirect răspunsul indivizilor la mass-media. Grupul acționează ca o totalitate - prin normele sale - asupra indivizilor, dar și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cel real, oferind elemente de autenticitate comunicării), lucrurile sunt mai nuanțate; acest context poate să depindă, într-o măsură mult mai ridicată, de actorii comunicaționali sau de condițiile sociale care anticipează structuri comunicaționale. Iată câteva dintre acestea: proximitatea, similaritatea și apartenența la grup, ele fiind definite de existența unor teorii care le cuprind și le justifică: 1) Teoria proximității fizice și electronice (Festinger, Schachter, Back, 1950; Monge, Rothman, Eisenberg, Miller, 1985) pornește de la ideea că aflarea persoanelor în apropiere unele de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o persoană care nu se simte confortabil când ia decizii s-ar putea să fie atrasă de o persoană care ia decizii ușor). Această a doua formă de atracție, numită complementaritate, acționează în direcția similarității, completând-o pe aceasta. 3) Apartenența la grup: intercomunicarea este mai prezentă în interiorul grupului decât între grupuri deoarece, în primul caz, statusurile și rolurile sunt mai clar definite, acestea modelând fluxul comunicațional. Observăm că, în ceea ce privește clasa de elevi/grupa de studenți, primele două caracteristici sunt îndeplinite
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
grupului decât între grupuri deoarece, în primul caz, statusurile și rolurile sunt mai clar definite, acestea modelând fluxul comunicațional. Observăm că, în ceea ce privește clasa de elevi/grupa de studenți, primele două caracteristici sunt îndeplinite într-o proporție foarte ridicată; în ceea ce privește însă apartenența la grup, aceasta este mai puțin oferită de structurarea clasei/grupei ca atare, fiind produsă prin metode de construcție a echipelor (exercițiile de „spargere a gheții”, metoda construcției de echipă etc.). Hybels și Weaver (Hybels, Weaver, 1989, p. 11) vorbesc
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Există cel puțin trei dimensiuni ale contextului: - dimensiunea fizică este definită de ansamblul elementelor din mediul înconjurător, care au o contribuție (pozitivă sau negativă) în procesul comunicării; - dimensiunea psihosocială a contextului include, spre exemplu, rolurile participanților, elemente de cultură socială, apartenența la anumite grupuri, mentalități și statusuri formale sau informale etc.; - dimensiunea temporală, care include timpul istoric și timpul zilei. Toate aceste dimensiuni sunt intercorelate (figura 12); spre exemplu, un ansamblu fizic definit de elemente austere și sărace în semnificații poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
permite difuzarea mesajului; o extensie a canalului de comunicare în direcția structurării este reprezentantă de conceptul de rețea de comunicare. Contextul comunicării reprezintă cadrul (fizic și psihopedagogic) în care se produce comunicarea, fiind definit de trei caracteristici: proximitate, similaritate și apartenența la grup. Exerciții și teme de reflecțietc "Exerciții și teme de reflecție" 1. Putem dezvolta un exercițiu de tip controversă creativă (vezi metoda controversei creative la capitolul despre metode), încercând să discutăm următoarea problemă: cine este mai important în comunicare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dacă nu, puteți cere unor alte persoane informații pentru a putea face acest lucru. Un aspect important este cel al stabilirii compoziției demografice a audienței dumneavoastră: aspecte ca vârsta, sexul, statusul marital, religia, fondul cultural, ocupațiile, statusul socioeconomic, educația și apartenența lor în organizații speciale pot să ocupe un rol hotărâtor în modul în care vă veți structura discursul. Pentru a lua doar un exemplu, vârsta participanților impune un mod de prezentare (aceasta diferă dacă este făcută unor elevi de clasa
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prin integrarea unor dominante afective, sinergice, conducând la consolidarea maximală a identității de grup care se situează în termeni echivalenți cu identitatea fiecărei persoane în parte. În această ultimă etapă, echipa didactică împrumută multe dintre caracteristicile unui grup informal, iar apartenența la această echipă devine ea însăși un prilej de satisfacție pentru membrii săi. Trebuie spus și că activitățile desfășurate de echipa care posedă atributele presupuse de faza colaborării sunt văzute ca elemente componente ale acestui model de satisfacție personală pentru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unei sarcini, găsirea unei soluții la o problemă, luarea unei decizii). Grupurile secundare se pot regăsi sub mai multe forme: (1) grupurile centrate pe activitate sunt cele ce își implică membrii în dublă direcție - realizarea propriu-zisă a unei activități și apartenența la un grup prin realizarea activității împreună cu alții; (2) grupurile de dezvoltare personală sunt cele a căror formare constă în adunarea laolaltă a unor persoane ce se confruntă cu anumite dificultăți și care obțin astfel feedback și suport unele de la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
laturile situației, exceptând stimulii, spre exemplu, mărimea grupului, (ne)unanimitatea majorității, structura grupului. Cel de-al patrulea și ultimul factor focalizează atenția pe relaționările intragrup; incluzând cât de capabil de succes (în activitățile sale) a fost grupul în trecut și apartenența pe care fiecare persoană și-o resimte/asumă la grupul respectiv. Jackson propune un model interesant (în ceea ce privește conformarea), modelul potențialului de întoarcere, prin care acțiunea de conformare este explicată în perspectiva expectațiilor comportamentale. Modelul sugerează că orice comportament relevant se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
didactică, mediatori care să reprezinte resurse pentru construirea echipei. Performanța este astfel obținută, aceasta având drept consecință firească dezvoltarea unei structuri de recompensare a efortului, atât una directă, cât, mai ales, una indirectă, cu un impact considerabil asupra construcției echipei: apartenența la grup devine un factor motivațional în sine, asumarea performanței și succesului răsfrângându-se asupra relațiilor dintre membri prin intermediul satisfacției. Consecințele acestor stări de lucruri produc necesitatea unei noi provocări, dezvoltarea - atât la nivelul sarcinii, cât și la nivelul relaționărilor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o boală de inimă severă, S. nu a apucat să își vadă scrierile tipărite decât parțial, ele fiind adunate postum, prin grija soției sale, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, în masivele tomuri Timp scufundat (1981) și Un ceas de hârtie (1984). Prin apartenența la „generația pierdută și regăsită” (Cornel Regman) a celui de-al doilea val al Cercului Literar de la Sibiu, creația lui S. apare astăzi ca o restituire, datorată publicării oarecum întâmplătoare a scrierilor antume, ținând seama nu de cronologia lor reală
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
adică după judecata de apoi. Nu e ușor de spus ce anume ar putea fi „cetatea lui Dumnezeu” (Pincherle preferă să spună „cetățenie”, reluînd semnificația latină a termenului civitas, adică o comunitate de oameni legați între ei prin dreptul de apartenență la aceeași cetate). Este Biserica celor sfinți, dar nu este cetatea tuturor celor ce aparțin Bisericii, fără distincție. Așadar, adevăratul său început este reprezentat de mîntuirea pe care ne-a adus-o Cristos, care a constituit originea Bisericii. Prin botez
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorba de o dependență directă și nici în ce sens merge aceasta. în orice caz, avem un exemplu evident de legătură strînsă între materialele apocrife și omiletică. Unele discursuri sînt atribuite și altor autori: Eusebiu de Emesa, Ioan Hrisostomul, însă apartenența la corpusul pseudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări, chiar în greacă, ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
remaniere prin restructurare" ("România liberă" = RL, 2566, 1998, 1); "am scuipat cu toții-n sîn a scepticism realist" ("Evenimentul zilei", 2333, 2000, 10). Aș mai aminti aici o altă construcție în care apare a: în prepoziția compusă de-a, a cărei apartenență la registrul popular este indiscutabilă - după cum este indiscutabilă și prezența sa în scrisul jurnalistic actual. Mă refer, și de această dată, nu la sintagmele fixe, adesea inevitabile - ci la folosirea creatoare, bazată pe analogie. E vorba atît de construcția cu
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
Valentin Protopopescu Nu este tocmai comod să fii român. Faptul obiectiv de a aparține unui neam se însoțește în chip firesc cu pandantul atitudinii subiective referitoare la acea apartenență etnică. A fi român implică și imaginea pe care o am despre românitatea mea. Imagine care, cel mai adesea, este fie exaltată, fie caricaturizată, comportând cu o rea permanență extremisme falsificatoare. Astfel, numai pentru a indica două exemple din viața
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu și Mitică Popescu, au contribuit din plin în realizarea unui film foarte bun, spun eu, care merită văzut! Într-adevăr, viața bate filmul! Îmi doresc să reușim să ne ridicăm deasupra tuturor apartenențelor politice, simpatiilor și antipatiilor personale, să vedem “omul” în totalitatea sa, cu bune și rele, și să nu ne împiedicăm de paiul din ochiul vecinului uitând de parul din ochiul nostru! Poate sunt eu idealistă dar îmi doresc ca adevărul
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
care dovedesc �risipirea" în colective restrânse, izolate a romanității românești. Tot astfel, în sudul Dunării, Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO , pp. 76-78, s.v. aromân, enumeră �denumiri după localități" ale comunităților aromânești. Aveau oare aceste comunități romanofone - și românofone, în nord - simțul apartenenței la comunități etnolingvistice mai largi, dincolo de spațiul local-familial propriu? Greu de spus! Se pare, mai degrabă, că, deși vorbeau aceeași limbă, legături evidente între comunitățile romano- și românofone nu ar fi existat. Fiecare grup își ducea viața rural-pastorală, în munți
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
rămănime "Român nord-danubian", dar și deosebit de acesta. Se vorbește despre ficori armâni, de munțil'i armânești, o fată se mândrește a fi Armână di tu munți - dar asemenea identificări etnice generice par a fi târzii, create în medii nord-dunărene, unde apartenența la Aromânii din sudul Dunării devenea un atribut important.ț V. întrebarea principală pe care trebuie să o punem este: membrii acestor comunități romano- și românofone, care își atribuiau ei înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își cunoșteau originile
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
ar. părinteasca dimândare) în interior, dar și în afară, față de �străini". Nicidecum o relație cultural-istorică cu Roma, cu latinitatea! De altfel, în producțiile literare orale, în discursul cotidian oral, în atestările din �graiuri", niciodată nu apar referințe la o posibilă apartenență la lumea latino-romanică (dimpotrivă, termenul lătin, în aromână, are sensul "catolic", ca în toată Biserica ortodoxă). Iată de ce se poate afirma că aceste comunități romanofone-românofone, trăind într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
cu caractere grecești, texte religioase în aromână (cf. Th. Capidan 1932, pp. 65-66), de bună seamă traduse din grecește. Toate aceste lucrări apăreau și erau circumscrise ariei balcanice - în care Veneția constituia o stea polară a civilizației Orientului. X. Ideea apartenenței la romanitate a venit, pentru Aromâni, ca și pentru Românii nord-dunăreni, din cultura germanică iluministă. începând din același sec. XVIII, Aromânii încep să emigreze spre nord, în Germania (Prusia) și în Austria: aceste două țări erau, atunci, în plină înflorire
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Acadienii nu sunt Însă nicăieri, În nici o colonie, bineveniți. Sunt tratați ca sclavii, sunt umiliți ori deportați În continuare spre Europa. Nenorocirea aceasta colectivă departe de a distruge, le-a Întărit conștiința națională și acadianitatea a devenit o marcă a apartenenței la o patrie pierdută și la un ansamblu de tradiții culturale păstrate și transmise cu grijă, pe cale orală de la o generație la alta, indiferent de locul sau zona de rezidență. Putem spune că abia după 1755 numele Acadia devine mitic
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
să dobândească adeziunea majorității membrilor Societății studenților români „România jună” din Viena, precum și a redactorilor ziarului transilvănean „Telegraful român”. O contribuție deosebită la răspândirea junimismului în Transilvania i-a revenit „Tribunei”, atâta timp cât s-a aflat sub conducerea lui I. Slavici. Apartenența, pentru o scurtă perioadă (1866-1875), a unor junimiști marcanți (Maiorescu, Negruzzi, Pogor, Rosetti) la Loja masonică ieșeană nu a avut vreo influență asupra activității culturale a J. Dacă a avut numeroși membri și aderenți, J. a numărat însă și mulți
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica proprie curentului oniric, mai precis spus, în faptul că el este un reprezentant - așa-zicând întârziat - al onirismului românesc, fundamentat și ilustrat încă din anii ’60 ai secolului trecut de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. Așadar
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
delicată temă și atestând statornica preocupare a criticului pentru literatura confesivă și, pe un plan mai cuprinzător, pentru relația complexă dintre biografic și literar, dintre persoana unui autor și literatura lui. Textele regrupate aici, deși scrise în epoci diferite, învederează apartenența lor la un demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]