134,309 matches
-
că au fost cei mai lungi, mai Întunecați și mai reci trei ani din viața mea. Adam a tăcut. Ar fi vrut el să pună o sută de Întrebări despre Olanda, toate Întrebările la care Karl refuzase fără drept de apel să răspundă: dacă erau mori de vânt și canale liniștite cu apă rece și clară, ori vaci grase, albe cu pete negre, ori străzi calme, pavate cu piatră, dar știa că n-o să capete răspunsuri de la Din. — A fost chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să accept așa ceva. — Ești gata s-o dai În bară, drăguța mea. Suntem Într-o țară care numără mai bine de o sută de milioane de oameni. De ce i-ar păsa unui indonezian de un alb singuratic dat dispărut la apel, când ei crapă de foame și sunt În pragul unui război civil? În țara asta olandezii fac parte din preistorie, nu vezi? Chiar dacă tipul tău e În Jakarta, or n-avem nici o garanție că ar fi, oricum, trebuie să-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
campus. șoferul de la ambasadă stătea lângă Buick; i-au văzut vârful aprins al țigării. Lăsase motorul să meargă, iar când i-a văzut apropiindu-se s-a urcat În mașină și și-a pus mâinile pe volan. Am primit un apel prin radio. Domnul Schneider zice să nu mergem la ambasadă. Trebuie să vă duc la această adresă. șoferul le-a dat o hârtie, a băgat În marșarier, apoi a pornit În vite ză. Margaret n-a fost În stare să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că singurul răspunzător pentru sexul copiilor, nu era decât bărbatul dar îi plăcea să gândească altfel pentru că știa că viața are o parte văzută și o parte nevăzută. Dacă nu trecea multă vreme pe la Alexe, inginerul resimțea o absență, aștepta apelul telefonului, sunetul soneriei, claxonul de afară, dar nici o comunicare venită din exterior nu-i alunga alarma, senzația lui era de cu totul altă natură, era dorință fierbinte, difuză, era viciu. Când revenea la Alexe, inginerul părea decis să suporte orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând-o pe prietena fiicei ei, fața i se umplu toată de ridurile înmănuncheate sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se pară a fi de mare importanță, să-i aprindă sângele în vene iar ea să alerge desculță în hol ca să deschidă ușa. Poate dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că după vorbele spuse n-o să mai poată să obțină de la el vreo explicație. Privi sertarele. Nu, Ovidiu nu avea ce căuta prin sertare, bine, o da, bine, că el nu zăcea acolo, îngălbenit în tipărituri, ucis fără drept de apel, ucis de el însuși, fără posibilitatea de a se reabilita, indiferent cât de scump și cu câte fapte mărețe ar fi contrabalansat păcatele vremurilor. Era atâta liniște în jur și ea era așa de obosită, îi erau pleoapele grele, umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de a închide, Sidoniei i s-a părut că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi respinsă direct, precis, fără drept de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se simțea bine în preajma Carminei, era plină de forță, de vitalitate, îi era foarte ușor s-o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca specie nouă, apropiată cumva de rozătoare. Din păcate există foarte mulți asemenea popândari. Ochiul critic deformat până la hidoșenie. O să vă dau numărul meu de telefon. E rândul dumneavoastră să mă sunați. Azi am beneficiat de efectul surprizei creat de apelul meu. Am avut impresia că nu erai tocmai dispusă pentru această ieșire. De regulă eu după amiaza sunt acasă. O seară plăcută, la revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu va depune plângere la Poliție. Carmina se răsuci pe cearceaf. Soarele dogorea cu putere, deși se simțea și suflul răcoros al mării. Tot atunci, noaptea, puțin mai târziu, sună telefonul lung, strident. Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
locul și timpul acțiunii, prezentând și cartea de vizită a personajelor. Rolul introducerii este de a stârni interesul cititorului și de a pregăti povestirea întâmplărilor care urmează; b) Cuprinsul dezvoltă subiectul compoziției logic și gradat, furnizând unele detalii și făcând apel la sentimente; c) Încheierea va trebui să aducă soluționarea întâmplărilor povestite, incluzând de asemenea păreri personale pe marginea subiectului. Acest plan de idei urmează a fi dezvoltat până la transformarea lui într-un discurs constituit dintr-o rețea de enunțuri cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și, mai ales, trebuie să se facă obligatoriu referire la modalitățile artistice de caracterizare folosite de scriitor. Un personaj literar va trebui prezentat nu ca un individ oarecare ,,cu trăsături fizice și morale”, ci prin atitudini și stări sufletești, prin apeluri cât se poate de dese la imagini artistice utilizate de autor, prin îmbinarea echilibrată a diverselor modalități de caracterizare: caracterizarea directă, caracterizarea indirectă sau autocaracterizarea; h) încheierea va trebui să demonstreze valoarea artistică a textului literar care a rezultat, bineînțeles
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care se scaldă în apele reci ale Bistriței vijelioase, este de fapt un năzdrăvan, și nicidecum un posibil infractor. Procurorul: Completul se retrage pentru deliberare. (la întoarcereă Președintele: Sentința civilă numărul 1512 din 7 octombrie 1997. În urma deliberării, Curtea de Apel l-a găsit pe Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești nevinovat. În baza articolelor 34 și 52 din Codul Penal, instanța constată că faptele pârâtului nu au vizat încălcarea ordinii publice, nu au fost săvârșite cu intenție sau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
miră Șușu. Fu gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru se simți dator să-și ceară scuze pentru intervenția de adineauri. În ciuda precauținilor și a deferenței, i se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și-a Întrebat bărbatul: Când o să mai leșin o dată, édes faszom? 29. Imediat după intrarea În noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent, reținut, locvace, după caz. La ultimul apel a rămas fără replică. Un nume necunoscut Îl căuta pe Flavius-Tiberius. După schimbul obișnuit de replici, bătrânul cedă receptorul, Însoțindu-și gestul cu un scurt comentariu: are o voce plăcută. Parcă ar fi Ingrid Bergman În Casablanca, unul dintre filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de minute... Apel cu număr ascuns“. Închisesem și mă întorceam în living când - bum bum bum bum bum - o palmă ce lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el. Accident de mașină, acum trei ani. N-au crezut că ea o să supraviețuiască peste noapte. Cu câteva zile înainte să pornesc în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cineva avea să mă ajute și pe mine să-l găsesc pe Trey Fidorous. Ăsta era planul meu, speranța mea. Numai că telefonul mobil nu suna niciodată. După atâtea săptămâni în care lăsasem cărți de vizită peste tot și nici un apel primit, începeam să-mi fac griji că întreaga idee a ne-spațiului și-a comitetului care se ocupă de el nu era decât o iluzie creată de mintea în descompunere a primului Eric. Linia dintre vânătoarea de fantome și lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi... — O... Dumnezeule... mare! sări ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind drăguță și făcând apel la copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite. Profunda și sincera bunătate a lui Clio - îi puteți spune chiar instinct matern - e ceva ce majoritatea prietenilor noștri probabil nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o secundă: Păi, depinde. Care-i răspunsul corect? Clio își îndesă mâinile mai adânc sub genunchi și se uită în altă parte ca să nu-i pot citi expresia feței. — Nu-ți dau nici un indiciu, zise ea. 13 Toți îngerii vin <<Apel>> Răspunzi? — Alo? Legătura era cumplit de proastă; se întrerupea și pârâia din cauza bruiajului. Mi s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
defecțiune de sistem, o eroare în rețea. Oricine ar fi fost, în mod cert nu fusese Clio Aames. O noapte nedormită, petrecută cu ochii ațintiți la Fragmentul becului îmi scurtcircuitase creierul. Am luat pachetul în mâini. Poate că ăsta și apelul sunt două părți ale aceluiași lucru. E posibil, nu? După șaisprezece săptămâni de nimic, totul se întâmpla brusc dintr-odată și îmi era greu să găsesc vreo explicație. După ce am aranjat cu băgare de seamă dictafoanele în colțurile camerei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]