11,066 matches
-
E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Cântec de leagăn ocrotitor. L-a ascultat și ea cândva cântat De mama ei, ce-n zâmbet l-a -nvățat Sub raza soarelui, din neam în neam De
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă Și-am înțeles: destinu-mi Îi e indiferent. Nu am acces la zâmbet, căci i-am uitat parola, Mormane de
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
ele: „Eu, impunător și mare, Ele n-au nicio valoare!“. Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură, Însă el, când i-a simțit, S-a întors și a fugit. A gonit cât a putut, Vânătorii-au dispărut. Fericit, s-a aplecat, Picioarele-a admirat. De atunci, le prețuiește, Și cu ele se fălește. De unde nu s-a gândit, Ajutorul a primit. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: POVESTEA CERBULUI / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POVESTEA CERBULUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366306_a_367635]
-
ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de iubire și de dor norul ia chipul unui înger, îmi mângâie cu-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii...Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac;asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna;nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat,umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc,și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc...De departe se-aude-un corn care anunță dimineațași-o briză îngână un cântec de iubire și de dornorul ia chipul unui înger,îmi mângâie cu-o aripă de ploaie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Mă poartă demult remușcarea Că plecând am uitat să mai vin Acolo unde se naște chemarea Unui părinte cu chipul divin Azi însă mă-ntorc iar la tine De departe te văd în amurg Mă cobor la mâna întinsă M-aplec în taină și o sărut. Ridicând privirea alene Te-am zărit o clipă visând Și chemarea divină se-așterne Pe sufletul tandru vibrând. Am vrut să scriu despre tine Cuvinte nu am să descriu Ochi calzi și plini de iubire
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie Tâmpla căruntă, părul sur, Mii de-amintiri învie... Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
la comuna Scobinți- locul nașterii și plecării sale spre lume, situată în prelungirea de după Bahlui a Hârlăului și la Poalele Cetății Dacice a Cătălinei; comuna Scânteia - locul înfățișării sale ca un altfel de primar din perioada de dinaite de 1989, aplecat spre cultură (vezi Tabăra de sculptură Poiana cu schit) și susținător al tradiției, al bisericii ca stâlp al neamului (vezi schitul descoperit de el și pt punerea în valoare a pledat decenii), al valorii artei (vezii fii săi, amândoi arhitecți
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Gane un prieten din orașul Domniei Sale, Râmnicul Sărat. Cu câțiva ani mai mare decât domnul Gane, acest bărbat mi se părea că nu are nici o frumusețe aparte și nici strălucirea care să-ți rețină privirile. Cu niște ochelari aproape fumurii, aplecându-se parcă la citit, mi se părea că este mai mult un om al durerii, obișnuit cu suferința însă strălucind prin verva umorului său cel exprima prin viu grai. Așa am aflat după câteva minute bune, că făcuse o intervenție
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
ce-și striga sora: - Leura! Leura! - Urmănaș! Urmănaș! Dar, din senin, nori negri se strânseră pe cer, pădurea se întunecă dintr-odată iar fulgerele , ca niște limbi de șerpi, se năpustiră spre ea. Apoi un vânt cumplit făcu să se-aplece copacii cei falnici, crengile se rupseră și un val de apă se prăvăli din văzduh. Pasămite, Știma Hribilor, supărată că i se luase odraslele slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilași. Urgia ținu multă vreme și oamenii
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului Dă spicul grîului să plece. Rămîne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pămînt, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie : " Ți s-a dat nume MARE și SFÎNT, Să-l porți cum se cuvine, În viață... și în gînd, cu mare bucurie ! " De-acum...și el s-
DE ZIUA TA , MARIA... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366556_a_367885]
-
gândul către lumina ce pogoară în strai de sărbătoarea de mână să mă ia și îmbătat de pura și alba ei candoare iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă ... Citește mai mult ciob albitși cerul dând lumină din pulbere de stelerăstoarnă fire albe din ninse primăveri,și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grelesă țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri.Și eu sunt cer ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
fruntea meaMă plec cu gândul către lumina ce pogoarăîn strai de sărbătoarea de mână să mă iași îmbătat de pura și alba ei candoareiar plec către tărâmul de vise ce mă vreași trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă... XXIX. TALCIOC, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014. talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
în serile când plouă, acolo-ntotdeauna mi-e ușa larg deschisă, nu mi se cere plată și-s bine omenită din când în când din inimă îmi rup ca să-i împrospătez culoarea, timid ca un fecior la-ntâia horă și-apleacă gazda roșul la pământ a mulțumire. la el găsesc oricând frunze curate-ntr-un sertar mă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal, îi cer și-mi dă fărâma de culoare ce-i trebuie obrazului
LA CASA LUI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366608_a_367937]
-
2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Dă spicul grâului să plece, rămâne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pământ, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie așa : „Ți s-a dat nume MARE și SFÂNT, să-L porți cum se cuvine, în viață...și în gând, cu mare bucurie ! „ De-acum...și el
CELOR CARE.... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366618_a_367947]
-
Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului De-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur și... un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacă, sărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune, bagheta se înalță și-n gest final dă ordin notelor să tacă că-i vremea albului să zboare și să despice totu-n două... de-un timp tot
GRAFFITI-N SUNET PE PEREŢII PROASPĂT VĂRUIŢI AI LUMII de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366614_a_367943]
-
fi adevărata față a realității parcurse de omenire în chip efemer acum și nicidecum alta. Propun să încercăm a privi modelul ontologic al prezentului nostru patologizant întocmai ca pe o structură precisă de natură imagistică, asupra căreia încercăm a ne apleca lucid și cu obiectivitate evidentă spre a-i desluși sensurile concrete din spatele a ceea ce aceasta lasă a fi văzut de către orice expert sau amator al vastului domeniu semiotic. Fiindcă, departe de a fi fost gândită drept o fotografie abstractă a
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
a adus rușine? O, ce de ură-am adunat de când te știu și până azi! Chiar firea ta mă îmboldea să te împiedic ca să cazi... Abel se întoarce cu spatele pentru a-și șterge lacrimile, timp în care Cain se apleacă, pune mâna pe-o piatră și-l lovește cu ea în cap. Abel cade. De-abia când constată că și-a ucis fratele, Cain se dezmeticește și începe să plângă. Scena 3 Cain: (smulgându-și părul din cap) O, Doamne
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
transforma România într-o colonie a Vestului. Încerc să mai țin pasul cu vorba și versul, Încerc să descifrez ce naște Universul, Doresc să păstrez ritmul impus de cursul vieții Să nu mă tem nicicând de ziua judecății. Mă mai aplec, adesea, asupra celor scrise De cărturari ce ard pe teme interzise, Încerc, pe cât mă ține și timpul, și tăcerea, Să-mi amintesc de vremea când înfruntam Puterea. Voi căuta-ntr-un mâine din veacul nou născut Să deslușesc destinul unui
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
-s înalți / până la cer / și nu pot să-i ating,/ și nu pot să le plâng eu menirea, / Ca sunetul de bucium aș striga) Cuvintele au o curgere molatică, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică. Aplecat „peste umărul înserării”, contemplă, fără a aluneca în apele tulburi ale disperării... cum „drumul vieții trece prin mine”, căutând pretutindeni „trupul adevărat al apei/ căci din materie s-a născut / și a luat forma gândirii / precum tu ți-ai ondula
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
colegii studiați. Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului său și asupra căruia se îndreaptă cu
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
a întâmplat și în viața mea. Am spus: „Doamne Dumnezeule, Tu Însuți Te ocupi de om. Nu omul ține în mâinile lui frâiele altor oameni, ci Tu Însuți, Doamne, stai de vorbă cu fiecare. Este incredibil că Tu, Creatorul, Te apleci către fiecare ființă cu atâta iubire, cu atâta gingășie și dăruire”. Tot ce îmi dorisem - toată acea gingășie, toată acea plinătate, toată acea frumusețe - le-am primit de la Dumnezeu. Pe mine Dumnezeu m-a umplut cu El Însuși. Golul acela
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366662_a_367991]
-
cu “secera și ciocanul”, câțiva își arătau mușchii de sub tricourile cu chipul lui “Che” Guevarra și Martin Luther King, simboluri de pe timpul părinților manifestanților de azi, încă vii în memoria colectivă. Aici marketingul politic și social mai trebuie să se aplece la finisarea sloganului politic, la adaptarea lui, pentru a-și preciza clar pozițiile față de tot ce se întâmplă,, de evenimente, partide, personalități, simpatii sau anateme ... Sloganuri cu mesaje variate, amuzante, afișate sau exprimate în diferite moduri, în locații cheie în
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal, ceea ce a stârnit murmure și șuierături de admirație și invidie din partea curioșilor de ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]