8,255 matches
-
erau când am sosit; în șemineul imens de piatră arde acum un foc care conferă încăperii o strălucire plăcută, chiar dacă afară sunt treizeci și șapte de grade. Trec pe lângă masa din fier forjat și sticlă, și văd că Brad a aranjat deja masa, care are flori proaspete în centru și două lumânări pe fiecare parte, ce așteaptă să fie aprinse. Oricât de naivă aș fi, chiar și eu pot să-mi dau seama că Brad a mers pe romantism. Ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să meargă într-o seară de vineri în Fifth Floor, la Harvey Nichols. Iar Richard a avut dreptate, femeile chiar erau superbe. Au comandat șampanie și-n câteva clipe s-au văzut înconjurați de femei fenomenale, cu siluete de manechine, aranjate după ultimul răcnet. Nimeni nu i-a cerut direct vreun autograf, pentru că nimeni nu se putea comporta atât de deplasat, dar era extrem de evident din priviri, din șoapte, din gesturile cochete, că toată lumea știa foarte bine cine este Ben. ― Fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar Diana, profesionistă cum e, i-a explicat că trebuie să facă orice, pentru că totul depinde de audiență, iar o bună promovare înseamnă audiență ridicată. În ultimele câteva săptămâni, Ben a avut discuții zilnice cu șeful de la publicitate, care îi aranjează constant întâlniri cu diverși ziariști sau participări la „închiriază-un-star“ - unde părerea lui Ben despre niște aiureli e pusă alături de părerile altor celebrități despre aceleași aiureli. Dar niciodată n-a avut parte de atât de mult spațiu. A acceptat să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face să râd, pentru că mă întreb de unde naiba o lua expresiile astea. Vin. Ia spune, ce faci acum? Mă uit la ceas. ― Mă îndrept spre sală. ― Și eu. Hai să ne vedem la sală, luăm prânzul după antrenament și apoi aranjăm ce facem mai târziu, bine? ― Perfect, spun eu. Apropo, am multe să-ți spun. ― De-abia aștept, zice ea, și apoi închidem amândouă. Abia când ajung la sală îmi dau seama că sunt de-a dreptul entuziasmată că mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
făcut-o vreodată și încerci s-o uiți, dar șefa ta își petrece tot timpul încercând să-și dea seama cum să facă să repete toată treaba. În ultimele trei luni, Simon, unul dintre producătorii emisiunii, a tot încercat să aranjeze un interviu cu Alexia Aldridge, cea mai tare actriță de la Hollywood. Producătorul și echipa lui au dat sute de telefoane impresarului, agentei ei de publicitate, asistentei. Au trimis sute de faxuri, promițând să plătească pentru zbor, pentru cazare, doar, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să înțelegeți pe deplin de ce îi permite Diana lui Ben să-i scape din gheare. Un singur lucru o sperie pe Diana Macpherson: audiența. Diana Macpherson a ajuns în poziția pe care o are fiind inteligentă, făcând mișcările potrivite și aranjând de exemplu acest interviu cu Alexia Aldridge: deși e unul foarte scump, e o mișcare bună, și n-are de gând să piardă ocazia, chiar dacă asta înseamnă să-l lase pe Ben Williams să scape. Temporar. Așa că Diana îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce mă fac fără bani? Adică, am rubrica de la Kilburn Herald și o parte din salariul meu, dar asta nu mi-ajunge. ― Ești jurnalistă, JJ. Banii sunt ultimul lucru despre care să-ți faci probleme. În primul rând, pot să aranjez cu redactorul-șef de la revistă să-ți dea ceva de lucru. ― Poftim? ― Da. Poți să scrii pentru revistă despre nenorociții care arată bine. ― Adică să-mi spun povestea? ― Nu chiar. Dar poți să povestești lucrurile de bază, și noi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
banilor. Sunt sute de lucruri despre care poți scrie aici, articole pe care le poți trimite înapoi la reviste și ziare din Londra. Gândește-te că ești în Los Angeles, locul unde sunt toate vedetele, așa că fugi la telefon și aranjează niște interviuri. Atât e de ușor. Chiar încep să mă simt mai bine. Mult mai bine. ― Și între timp, când nu lucrăm, adică mai tot timpul, noi două o să ne distrăm. Dă-i naibii de bărbați. Noi suntem două englezoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt numai aparențele, răspunde ea, eu sunt de fapt un om cât se poate de obișnuit. Merg la magazin, la cumpărături, mă plimb. Sunt la fel ca toți ceilalți. Da, gândește Ben, de-aia a durat luni de zile să aranjăm un interviu cu tine. De fapt, ăsta e motivul, pentru care ne deranjăm noi acum să-ți luăm interviu: pentru că ești tu atât de obișnuită. ― Te recunoaște lumea pe stradă? ― Câteodată, spune ea, dar crede-mă că atunci când ies nemachiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben se încruntă și rămâne așa, în vreme ce eu mă aplec și-i dau un sărut nepotrivit pe obraz, după care îmi trag un scaun și mă așez. ― Ce faci tu aici? spune el, confuz. ― Ce vrei să spui, Ben? Am aranjat să ne vedem, îl tachinez eu cu un accent american, pentru că știu despre ce e vorba și în cele din urmă chiar începe să-mi placă. Ben se uită la mine și-mi spune încet: ― De unde știi tu cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mărunțel, Lăsând val de mirodenii și de vorbe după el, O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă, Operă croitorească și în spirit și în stofă; Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc... Și când dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un craiu bătrân și-un fante, Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un craiu de pică cu un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
către părintele Don Diego de Cabrera și către starețul mănăstirii franciscane din Sevilia. I-am înștiințat că s-ar putea ca din Nueva España să vin la Sevilia cu niște japonezi și i-am rugat ca, în acest caz să aranjeze totul pe cât le va sta în putință cu pompă și fast ca să le dovedim spaniolilor că slava lui Dumnezeu se întinde până în țărișoarele Orientului. Locuitorii din Sevilia or să fie nespus de curioși să vadă niște japonezi și, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Apoi, dacă Maiestatea Sa regele ar consimți la o întrevedere cu solii japonezi... — Deja am luat legătura cu cancelaria arhiepiscopului. Unchiul clătină din cap încurcat. Ne-au răspuns că totul atârnă de hotărârea adunării episcopale. Nici chiar arhiepiscopul nu poate aranja o întâlnire cu japonezii trecând peste părerea episcopilor. Pentru că asta e o chestiune ce privește nu doar negoțul... ci și propovăduirea în Orient. Dar o să ne străduim! Am simțit din cuvintele unchiului meu că arhiepiscopul voia și el să ocolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când în când să cerșească și pe la ei prin vale... Samuraiul n-avea voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez, apoi găluștele se aranjau într-un coș și se așezau în fața altarului budist. Pe lângă aceasta, familia samuraiului mai obișnuia din bătrâni să aducă o ofrandă de mochi zeului anului și să împodobească intrarea cu un mănunchi de vreascuri în mijlocul căruia se înfigea o ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se. Atunci, țintind cu grijă, Macomber mai trase și el o dată și bivolul se prăbuși-n genunchi. — Bravo, bună treabă, spuse Wilson. I-am aranjat pe toți trei. Macomber era euforic, ca și cum ar fi băut. — De câte ori ai tras? Întrebă. — Doar de trei ori. L-ai ucis singur pe primul, cel mai mare. Pe ceilalți doi te-am ajutat doar să-i cureți. Mi-era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie cu Marge. Acum nu mai știa ce să facă. — Probabil că n-am fi putut merge mâine la pescuit, continuă Bill. Clar, te-ai prins care-i treaba. N-am avut ce-i face, spuse Nick. — Știu. Așa se-aranjează lucrurile. — Totu’ se terminase dintr-odată. Nu știu să-ți spun de ce. Și nici n-am avut ce face. Exact cum vin furtunile astea de trei zile și dau jos toate frunzele din copaci. — Ei, s-a terminat. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câștigător cu 30 000 de franci. A trebuit să ofere ceva mai mult, dar până la urmă grajdul acceptă să i-l cedeze și Într-o săptămână avea permisul și culorile proprii. Oh, ce mândru eram când a devenit bătrânul proprietar. Aranjă cu Charles Drake să-i dea un loc În grajd și termină cu mersul la Paris; Începu din nou să alerge și să transpire, iar noi doi eram tot personalul din grajd. Pe calul nostru Îl chema Gilford, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să stea Înăuntru, la adăpost. Înăuntru, lumina trecea prin pânza maronie. Pânza mirosea frumos. Locul avea deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese fericit toată ziua. Dar acum era altceva. Acum lucrurile erau aranjate. Trebuia să facă toate astea. Și acum le făcuse. Fusese o călătorie grea. Era foarte obosit. Făcuse și asta. Își pusese cortul. Se stabilise. Nimic nu-l mai putea atinge. Era un loc bun ca să-ntinzi un cort. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l scot din starea asta și să-l fac să-și aplece capul. Neapărat tre’ să-și aplece capul. Zurito l-a făcut o dată să-și aplece capul dar acum și-a revenit. O să sângereze când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl strigă. Taurul Îl privi. Se aplecă pe spate, insultându-l și scuturând materialul Întins. Taurul văzu muleta. În lumina reflectoarelor, era o pată stacojie strălucitoare. Își lipi picioarele. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucătărie. Deschisese micul ghișeu din bucătărie și Îl proptise cu o sticlă cu sos de tomate. — Auzi, istețule, Îi spuse lui George din bucătărie. Dă-te puțin mai Încolo. Și tu, Max, treci mai la stânga. Era ca un fotograf care aranjează un grup pentru poză. — Ia zi, istețule, spuse Max. Ce crezi tu c-o să se-ntâmple? George nu răspunse. — Îți zic eu. O să-l omorâm pe-un suedez. Îl știi pe suedezu’ ăla mare, Ole Anderson? — Da. — Mănâncă aici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prin oraș. Am stat Închis În casă toată ziua. — N-ai putea să pleci din oraș? — Nu. M-am săturat să tot fug. Nu-și dezlipea ochii de la perete. — N-am ce să mai fac acum. — N-ai cum s-aranjezi treaba cumva? — Nu. M-am băgat aiurea, spuse cu aceeași voce plată. Nu mai am ce face. Mai stau un pic și-o să mă hotărăsc și eu să ies pe-afară. Păi, atunci mă-ntorc și eu la George, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un marinar. Stătea acolo pur și simplu, fără să mănânce sau să bea ceva. Undeva și mai În spate, un tânăr Într-un costum albastru stătea la o masă și scria ceva. Părul pomădat Îi strălucea și tânărul era foarte aranjat. Lumina intra pe ușă și prin fereastra În care erau expuse fructe, legume, cotlete și antricoate. O fată veni să ne ia comanda În timp ce alta se duse să stea-n pragul ușii. Observarăm că n-avea nimic pe sub halat. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eu. — Asta da, și e clar că n-o să țină mult. N-o să țină cât noi, Jerry. Da’-n momentu’ ăsta cărțile-s la el. — O să-l termini cu o stângă. — Poate, spuse Jack. Sigur. Am șansa s-o fac. — Aranjează-l cum l-ai aranjat pe Kid Lewis. — Kid Lewis. Jidanu’ ăla. Eram toți trei, Jack Brennan, Soldier Bartlett și cu mine, la barul lui Hanley. La masa de lângă noi stăteau câteva dame destul de bete. Cum adică jidan, spuse una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clar că n-o să țină mult. N-o să țină cât noi, Jerry. Da’-n momentu’ ăsta cărțile-s la el. — O să-l termini cu o stângă. — Poate, spuse Jack. Sigur. Am șansa s-o fac. — Aranjează-l cum l-ai aranjat pe Kid Lewis. — Kid Lewis. Jidanu’ ăla. Eram toți trei, Jack Brennan, Soldier Bartlett și cu mine, la barul lui Hanley. La masa de lângă noi stăteau câteva dame destul de bete. Cum adică jidan, spuse una dintre târfe. Ce-nseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fac griji și pentru alea. Da’ la ce dracu’ nu mă gândesc? — Hai, i-am spus, că mâine seară se termină și cu asta. — Sigur că da. Și asta te-ajută de nu mai poți, nu? Bănuiesc că s-a aranjat totu’ cu asta. Sigur că da. A fost nervos toată ziua. Nu ne-am antrenat deloc. S-a mișcat doar puțin ca să se relaxeze. A boxat câteva runde la perete. Nici măcar n-arăta bine când făcea asta. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]