6,861 matches
-
Felician Pop / Robert Laszlo, Istoria secretă a Sătmarului, Ed. Citadela, 2010, pp. 133-140. Iar în privința așa-ziselor "variante" sătmărene din colecția de folclor a lui M. Eminescu este deja probat de cirtica noastră că el cunoștea material cules de la prietenii ardeleni Miron Pompiliu (din Ștei, Bihor) și Ioan Scipione Bădescu (din Sălaj) care făceau parte din cercul "Orientul" și în ședința din 29 iunie 1869 erau repartizați "pentru Ardeal". Miron Pompiliu publică Culegeri populare în Convorbiri literare (1869, 1871, 1876) iar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
almanahurilor "lepturiștilor" ("Versuinții Romani", "Diorile Bihorului", "Fenice"). Vasile Vartolomei (născut în satul lui Vasile Lucaciu, Apa, în 1913), profesor apoi la Oradea și istoriograf al vieții culturale bihorene Mărturii culturale bihorene, 1944) scria că "Toată ideologia Junimii era contrară "latiniștilor ardeleni", iar Titu Maiorescu "a căutat să desece toate micile greșeli ale acestora numai pentru ca curentul susținut de el să învingă" (Iustin Popfiu la centenarul nașterii lui, 1941, pp. 46-47). Însă el va recunoaște că ortografia fonetico-etimologică era "un amalgam al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ale acestora numai pentru ca curentul susținut de el să învingă" (Iustin Popfiu la centenarul nașterii lui, 1941, pp. 46-47). Însă el va recunoaște că ortografia fonetico-etimologică era "un amalgam al combinațiilor latinisto-pumnulene" dar că trebuie să vedem în stradiile culturale ardelene și "dragostea față de limba strămoșească" (Veche cultură românească în "Țara Bihariei", 1941, p. 76). 36 xxx Dr. Vasile Lucaciu. Luptător activ pentru unirea românilor, texte alese, ediție și note critice de dr. Ion Iacoș, dr. Valeriu Achim, Ed. Gutinul, Baia Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
capul Europei, să rezolve periculoasa ecuație. Cum? Vom vedea. Cînd? Foarte curînd. Mai curînd decît se așteaptă rușii înșiși. Și, poate, chiar noi. "Dacă între membrii PUNR vor exista membri luminați și fără pată, dornici să se înscrie în tradiția ardeleană, sînt bineveniți în PNȚCD". Sînt vorbele venerabilului prim-vicepreșdinte Gabriel Țepelea care a simțit, după schimbările la vîrf din PUNR, o "intenție de normalizare". Cred că, la auzul perlei, Corneliu Coposu a tresărit în mormînt. Stație de-autobuz, în Cucu. Lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit abia ieșiți din niște dezonorante monitorizări europene putem dialoga cu fruntea sus cu restul civilizat al continentului, hop, se rupe un pricăjit de iaz ardelean, creînd panică și indignare jumătății de continent. Cînd credeam că inundațiile de-acum mai an au avut ca urmare firească amenajarea unor nu neapărat olandeze diguri, hop, sîntem surprinși peste noapte de aceleași tragice și descalificante neputinți. Doar indolență? Doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altă ocazie, aș reveni cu aceeași excitată plăcere și asupra miniromanului La Polul Paradis (Romanul căutării). Ca să nu rămîn prea mult în culise, să văd cum îi cheamă, în scenă, pe cucii lui Irinescu. (Numai cine nu știe rîde vorba ardeleanului nu poate rîde de hazul colosal al onomasticii din scrisul imberbului de Tătărași.) Ținînd seama de precizarea autorului că locul acțiunii e: "în Iași, capitala Moldovei, de unde încep dacii liberi, locul unde se însoară Dumnezeu", să înșir personajele: Japardelea, Bulboacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din ultima jumătate de veac, formulate în împrejurările generale și specifice postdecembriste, de natură să le amplifice dimensiunea și credibilitatea. Dealtfel, cinci ani mai târziu, în primăvara lui 1996, colegii ieșeni ai istoricului, cărora li s-au asociat și câțiva ardeleni, prețuind la unison omul și opera, i-au și închinat un volum omagial, gest perfect îndrituit și deplin meritat, pe care sărbătoritul - aflat deja într-o stare de sănătate tot mai precară - nu s-a sfiit a-l întâmpina cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exploatării cărbunelui. La 26 decembrie 1859, Simion Bărnuțiu îi scria lui Iosef Hodoș în Transilvania că Ministerul lucrărilor publice, „voind a deschide baie de fer și de cărbune aici în Moldova, m-a întrebat dacă cunosc pe cineva din românii ardeleni care ar avea și practică spre a derege atare operă și plăcere a veni în Moldova în acest scop...”, indicând și condițiile ce se oferă amatorilor. În martie 1860, C. Negri îi scria lui Cuza că pe moșia Grozești se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că raționalismul școlii franceze pe care a frecventat-o l-a îndemnat să se apropie de materialism, în care se afla un desen mai simplu, mai riguros și mai elocvent al evoluției societății, adică niște trăsături caracteristice foarte apropiate gustului „ardeleanului dârz și încăpățânat”, puțin înclinat spre speculații abstracte. Socotim relevant, pentru caracterul omului, faptul că, în plină perioadă de estompare și reprehensiune a materialismului, Andrei Oțetea a publicat (1938) un articol prin care explica și motiva concepția sa istoriografică materialistă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
originea în flora și fauna sălbatică. Crearea de noi soiuri de plante și rase de animale mai productive și mai rezistente la diverși factori abiotici și biotici este posibilă numai dacă vom proteja speciile sălbatice înrudite cu acestea (Mohan Gh., Ardelean A., 1993). Cunoștințele referitoare la aspectele bio și ecodiversității, ce reflectă în esență particularitățile mediului, au caracter interdisciplinar prin esență. Tendința de a gândi educația ecologică în termeni specifici științelor naturii se datorează interesului mai pregnant manifestat de cadrele didactice
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
ANDERCO, Ioan Artemie (16.II.1853, Borșa - 1877, Borșa), memorialist. Era cel mai mare dintre cei nouă copii ai preotului Petru Anderco, protopopul Vișeului de Sus și parohul Borșei. Tatăl său, figură luminoasă de cărturar ardelean, stăpânit de o curiozitate științifică neobosită și îndrăgostit de carte, nu a fost un om avut. A. învață la școala germană din Vișeul de Sus și la colegiul maghiar reformat din Sighet, apoi la liceul piariștilor din Cluj și la
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
lui A. este însă aceea de memorialist. Din cele două caiete de însemnări care au rămas de la el, N. Iorga l-a editat pe cel din anul 1876. Un altul era, la începutul secolului al XX-lea, în posesia literatului ardelean Elie Dăianu. Atras de amănuntul geologic, geografic sau de elementele arhitectonice, A. se dovedește, la fel cu I. Codru-Drăgușanu sau N. Filimon, și un atent observator al tipurilor umane, al realităților sociale. Călătoria la București i-a oferit prilejul de
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
de N. Iorga și de alți cercetători, potrivit căreia autorul ar fi fost Radu Popescu, ce cuprins „de remușcări” ar fi dat o altă versiune părților finale a Istoriilor sale (N. Cartojan), ca și cea neverosimilă care îl propunea pe ardeleanul Teodor Corbea (avansată de Scarlat Struțeanu). Chiar și opiniile sugerate în anii din urmă (de Elvira Sorohan și D. Velciu), referitoare la spătarul Preda Brâncoveanu (văr al domnului), respectiv postelnicul Constantin Strâmbeanu, nu au întrunit adeziunea istoricilor literari. Textul, păstrat
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
1897, 206-207; N. Iorga, Cronicele muntene, Întâiul memoriu. Cronicele din secolul al XVII-lea, București, 1899, 59-75; N. Iorga, Despre cronici și cronicari, îngr. Damaschin Mioc, București, 1988, 51-63, 122-123, 138-139; Călinescu, Ist. lit. (1941), 35-36; Scarlat Struțeanu, Doi umaniști ardeleni la Curtea lui C. Brâncoveanu, R, 1941, 1-2; Cartojan, Ist. lit., III, 254-260; Al. Piru, Literatura română veche, București, 1961, 316-317; Cioculescu, Varietăți, 45-49; Elvira Sorohan, Cronica anonimă despre Constantin Brâncoveanu. Contribuții cu privire la data scrierii și autorului ei, AUI, limbă
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
, Valeriu (18.III.1921, Glăvile, j. Vâlcea) poet, dramaturg, prozator, memorialist și traducător. Este fiul ardeleanului Vasile Anania, mic negustor de țară, apoi muncitor în București, și al Anei (n. Mărgăritărescu), fiica unui preot din Vâlcea. Urmează primele cinci clase în comuna natală, apoi cursurile Seminarului Central din București (1933-1941), unde îi are profesori pe Anton
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
-se pe o documentare abundentă și o idee clară de investigare și construcție, studiul monografic Aron Densușianu a fost bine primit de critică, fiind considerat „dosarul unei reabilitări”. Concepută după modelul consacrat, lucrarea tratează distinct viața și opera eruditului profesor ardelean. Reexaminarea contribuțiilor lui Aron Densușianu în critica și istoria literară are semnificația unui recurs și a unei restituiri, căci corectează o imagine istoriografică în mare parte nedreaptă. A. constată, pe baza unei lecturi atente și în contextul epocii, merite reale
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
Petrescu, Georgeta Antonescu, „Aron Densușianu”, SUB, Philologia, t. XX, 1975; Ulici, Prima verba, I, 230-232; Dobrescu, Foiletoane, I, 175-180; Cioculescu, Itinerar, V, 121-126; Dicț. scriit. rom., I, 94-95; Ion Vlad, Poezia naturii în antologie, TR, 1996, 27; Cornel Ungureanu, Școala Ardeleană - ultimele știri, O, 2000, 8. C.H.
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
ARDELEANU, Virgil (5.II.1932, Târgu Mureș), critic literar. Fiu al Mariei (n. Zamfir) și al lui Gheorghe Ardelean, A. a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, fiind apoi bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (1956-1959) și redactor (din 1959) la revista „Steaua”. Cariera lui a cunoscut două „fracturi” considerabile, o dată la începutul anilor ’70, a
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
, N.[icolae] (22.IX.1904, Galați - 7.IX.1973, București), eseist și traducător. Este fiul lui Savel Argintescu, medic, și al Elenei (n. Popescu), descendentă a unei familii de ardeleni. Pentru a atrage atenția asupra originii sale pe linie maternă, criticul își va completa identitatea cu onomasticul Amza. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, va activa, între 1930 și 1932, ca profesor de filosofie, interesându
ARGINTESCU-AMZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
preocupărilor științifice ale lui Cipariu. Literatură nu se tipărește, cu unele excepții, precum poezia Imnul creațiunii de I. Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater, făcută de Samuil Micu, și, ca un omagiu adus amintirii istoricului ardelean, Elegia a XXV-a de Gh. Șincai, în limba latină. Sunt publicate articole privitoare la corifeii Școlii Ardelene, Micu, Șincai și Maior, sau la activitatea lui I. Budai-Deleanu, Ienăchiță Văcărescu ș.a. Nu lipsește interesul istoric și critic pentru literatura originală
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater, făcută de Samuil Micu, și, ca un omagiu adus amintirii istoricului ardelean, Elegia a XXV-a de Gh. Șincai, în limba latină. Sunt publicate articole privitoare la corifeii Școlii Ardelene, Micu, Șincai și Maior, sau la activitatea lui I. Budai-Deleanu, Ienăchiță Văcărescu ș.a. Nu lipsește interesul istoric și critic pentru literatura originală românească. Astfel, într-un studiu amplu dedicat comparației dintre stadiul de dezvoltare al limbii române la 1870 și
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
și Ion Breazu despre interesul unor învățați străini arătat folclorului românesc, ca și paginile lui David Prodan comentând câteva versuri despre răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan ori cele ale lui Romulus Todoran privind poeziile populare dintr-un manuscris ardelean din 1831. Teatrul popular (D. St. Petruțiu, Elisabeta Nanu, Tatiana Gălușcă) și obiceiurile (St. Pașca, N. Drăganu, T. Morariu, Traian Gherman) fac și ele obiectul unor studii aplicate. Anuarul s-a bucurat de o foarte bună primire din partea specialiștilor. Ei
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
sa descinde din tradiția narativă a Ardealului (în special din Slavici), dar ulterior simplitatea construcției cedează locul unor amplificări care angrenează atât personajele, cât și situațiile. Proza scurtă și primele romane au ca punct de plecare viața provinciei bănățene și ardelene, cu precădere ceea ce ține de contemporaneitatea autorului. Uzând mai cu seamă de descripții și de notații rapide, prozatorul pare a prelua mijloacele artistice ale reportajului literar, accentuând însă asupra componentei psihologice a personajelor și lăsând în plan secund prezența socialului
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
întâlnesc în mod curent mai multe grupuri literare: cel al revistei „Vatra” din Târgu Mureș (reprezentat de Cornel Moraru, Al. Cistelecan, Al. Vlad, Mihai Sin, Nicoleta Sălcudeanu), grupul de la „Familia” din Oradea (cu Ioan Moldovan, Traian Ștef, Ion Simuț, Florin Ardelean), grupul clujean, fost și actual echinoxist (Ion Pop, Ion Milea, Corin Braga, Augustin Pop, Călin Teutișan, Mircea Petean, Radu Țuculescu), dar mai ales un grup de universitari locali, care își pun tot mai accentuat amprenta asupra fizionomiei revistei (Aurel Pântea
DISCOBOLUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286793_a_288122]
-
, (29.VII.1806, Săliște, j. Sibiu - 18.I.1873, Buzău), cărturar și traducător. Originar dintr-o familie de țărani ardeleni, Ionaș și Marina Roman, Dimitrie se călugărește în 1823 la mănăstirea Neamț. Vine la București în același an și intră la tipografia de la Cișmeaua Mavrogheni, lucrând mai târziu ca zețar pentru I. Heliade-Rădulescu. Dornic de instruire, va fi sprijinit de
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]