6,399 matches
-
Desen de vară Te-aș desena la mare, pe o plajă pustie, Nisipul ți-ar intra între degetele de la picioare Pe care le-aș contura cu un 4B ascuțit. Creionul și-ar hașura încet părțile corpului tandru, Pe care le-aș atinge neîncetat cu mișcări unduitoare Dar, nu e gata desenul... Sânii ți i-aș vedea din profil, uzi de spuma valurilor agitate din spate Și marea vrea să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93429]
-
lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut." 24. În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, și a vrut să-l omoare. 25. Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său, și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: "Tu ești un soț de sînge pentru mine." 26. Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: "Soț de sînge!" din pricina tăierii împrejur. 27. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la mine? De unde până unde are ea să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu că m-o ajutat și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu dezmințea aceleași asemănări. Vagabondul inofensiv, cu mîinilc veșnic în buzunar, le-ar fi putut ține acolo strânse pe un revolver sau pe teaca unui cuțit. Arme care n-au nevoie să slujească cât timp își dezarma victima cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre o mișcare nepăsătoare. Totuși Lică avea bilanțul foarte zdruncinat și din pricina asta o cruzime haină, pe care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la Lică drept în ochi, cu ochii ei nerușinați. Lică îi întoarse privirea, apoi cată cu milă spre cellalt. Era, în adevăr, un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să mă uit la ea, și pentru totdeauna". Un fel de bucurie îi venea la gândul libertății de altădată, regăsită. Era ultimul cal. Strălucea! Acel pe care trebuia să-1 alerge chiar Lică în cursă de stăpân. Ada avu un râs ascuțit, isteric: - Ăsta e cal de regiment, nu de curse . Nu isprăvi cuvântul și țipă cu toată gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nici acum. Ea singură întreținea astfel secretul plăcut și își pregătea impresiile. Se auzi telefonul lingă care Nory veghease pentru ca muzica să nu fie turburată. Nory luă receptorul și făcu Elenei un semn de alarmă. Apoi țipă cu vocea ei ascuțită: - Altă zi nu găsea! Marcian înțelese că era vorba de ceva important. Iar vreun obstacol! Nory explica Elenei că Lina anunța moartea Siei și în-mormîntarea pentru miercuri. Erau lucruri destul de supărătoare. Pentru cine cunoștea tragicomedia, cu sfârșit așa de tragic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păru că vede parcă intrând de afară o procesiune numeroasă. Erau privirile acelor din amvon acum înclinați spre interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? și la orice mișcare a lui Rim se strămutau în umbra lui, complici nedezlipiți și spectri ai nenorocirii. Așa ascunși, scăpară de ceremonia rămasului bun de la Sia. De altfel, nimeni acum afară de preoți nu se mai ocupa de salutul de pe urmă. Odată ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? își potrivi rochia la loc. Decise să lase carnea unde se așezase .cu rosturile ei. Surise. Bărbia era mai puțin ascuțită și pielea întinsă mai puțin neagră. - Intră! Un fecior îi întindea pe o tavă o telegramă. - Bine! Nu uita îndată ce o veni domnul! . . . Era de la sanatoriu. Se sfîrșise: nu-1 va aduce în țară, cel puțin deocamdată. ,,Așadar, la Bihor? . . ." Surise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Șomuz, apoi să ocolești casa lui Păduraru și să intri în poteca care dă pe suhat... Baba Mărioara îl amăgise odată că pe cărare te poți întâlni cu lupoaica care fătase în zăvoi. Dar Lică avea un briceag foarte bine ascuțit și cu el nu-i mai era teamă. Copilul vroia de mult să se ducă cu cârligul în singurătățile pe care le știa el din spusele celor doi jandarmi, Vasile Crețu și Vasile Cojoc. Și-ar fi luat undița cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mai puternică decât teama de ridicol. Sau, poate că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-a prăbușit după ce cuțitele, cu vârf ascuțit, au fost schimbate cu altele, având vârful bont, ceea ce anula dexteritatea mea. 9. Se zice că omul îmbătrînește când îmbătrînesc pasiunile sale. Dar poate că, înaintea pasiunilor, se uzează capacitatea de a înțelege unele din problemele noastre de altădată. Întorcîndu-mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai furios, tufele de trandafiri. Julius era derutat de-a binelea. Niciodată nu se mai întîmplase așa ceva, ca "vîntul din sud" să sufle fără să aducă nici un fir de praf. Undeva, în apropiere, cocoșii de tablă de pe acoperișuri scoteau sunete ascuțite, care se înfigeau în tăcerea nopții ca niște pumnale. Când a ajuns la poartă, a auzit și cum pocneau crengile rododendronilor, lovindu-se unele de altele la fiecare rafală mai puternică, în vreme ce, neliniștitor de curat, cerul anunța, parcă, o nenorocire
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe bietul străin, care, lăsînd la o parte salturile mortale, părea un băiat cumsecade. O femeie strigă Înălțîndu-și ochii spre cer: „Dar faceți ceva, pentru Dumnezeu!“ și Luque uitase complet de legea cartierului, cînd deodată se auzi țipătul isteric și ascuțit al Carminchei și cu toții o văzură Înălțîndu-se un metru din apă: era străinul care Își vîrÎse capul Între picioarele ei și o ridica pe umeri, renăscuse fericit tipul cu salturile mortale. Carmincha rîdea acum instalată pe umerii lui și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i cînte lui sau nimănui: Te-nfiori privind la mine, nu fi rău, iubite, vino... Nu putea fi altul decît el, Julius fu cuprins de panică, făcu o săritură Înapoi și Într-o parte În același timp și deodată un rîs ascuțit Îi răsună În urechi. Hi, hi, hi... Nu știu ce să facă: să se uite de unde venea sau să o șteargă glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un rîs ascuțit Îi răsună În urechi. Hi, hi, hi... Nu știu ce să facă: să se uite de unde venea sau să o șteargă glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă În cuvinte și locul de unde venea luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea și acum de rîs. S-o fi sufocat.“ N-avea de unde ști că Îl auzise apropiindu-se În goană de fereastra lui și că ieșise abia atunci. De altfel, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
explicație, Începu să-i povestească despre timbre, dar Carlos Îi tăie vorba. — Filatelist sau poponarist? Întrebă, punînd motorul În funcțiune. Julius amuți. Pe Carlos nu-l bate nimeni. Se uită la mustața lui și descoperi că unii Își lasă mustața ascuțită ca să poată Înțepa lumea. Își duse mîna deasupra buzelor, acolo unde el nu avea mustață, o să-i crească abia peste cîțiva ani, se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase pe spate, în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună. De-atunci, în fiecare zi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o vreme se așeză la masa lui încărcată de cărți. Luă o foaie mare dintr-un bloc de desen și scrise pe spatele ei „Te iubesc, Ingrid“. O plie și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe spatele ei „Te iubesc, Ingrid“. O plie și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau vechi și păreau părăsite, aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lor, căci faptele lor îi urmează!" 14. Apoi m-am uitat, și iată un nor alb, și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului, pe cap avea o cunună de aur, iar în mînă, o secere ascuțită. 15. Și un alt înger a ieșit din Templu, și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: "Pune secerea Ta și seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, și secerișul pămîntului este copt." 16. Atunci Cel ce ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]