3,106 matches
-
nou rol pe scena Operei Brașov, în luna decembrie: Marchiza de Berkenfield din opera "Fiica regimentului" de Donizetti. Tot în decembrie colaborează cu Orchestra Medicilor Dr. „Ermil Nichifor” la realizarea unui concert festiv de Crăciun și Anul Nou, pe scena Ateneului Român din București.
Carmen Topciu () [Corola-website/Science/316738_a_318067]
-
o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică, publicând articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia, Ramuri, Convorbiri Literare, Orizont s.a. „Festivalul-concurs de poezie și eseu pentru elevi și studenți Serafim Duicu” organizat de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Mureș este numit în cinstea lui. Născut în anul 1938, 6 august
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
comunistă, în special pentru faptul că reprezintă prima formație în care a cântat Cristian Minculescu, ulterior devenit celebru în postura de solist vocal al formației Iris. După câteva încercări în formații de liceu, Gabriel Nacu formează în anul 1977, la Ateneul Tineretului din București, grupul de hard rock Harap-Alb, titulatura fiind inspirată de cunoscutul basm cult scris de Ion Creangă. La început Harap-Alb a activat în formula de trio, Nacu ocupându-se și de părțile vocale. Astfel, prima componentă îi reunea
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
Criști Minculescu. Gabi Nacu ține minte că Minculescu a fost nevoit să improvizeze unele versuri, pentru că cei de la Radio nu acceptau cuvinte pe care le considerau sumbre. Între 1978 și 1979, trupa a cântat în diverse locuri: un Revelion la Ateneul Tineretului, printre altele acompaniind-o pe Păunită Ionescu, la Casa de Cultură „Turturele” (T4), precum și în parcuri, un exemplu fiind Parcul Herăstrău din București. Toate formațiile din acea vreme concertau vară la Costinești, iar Harap-Alb nu a făcut excepție. Gabi
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
consecință, în România comunistă, numele muzicianului a fost dat uitării (nu figurează în "Dicționarul de jazz" de Mihai Berindei, din 1976). În decembrie 2006, la împlinirea vârstei de 80 de ani, Kőrössy a susținut un recital de patru ore la Ateneul Român din București. Programul, după spusele pianistului, a fost alcătuit în felul următor: „"am dorit ca, în loc să vină prietenii mei aici și să cânte pentru mine, să cânt eu pentru ei."” Le-au fost dedicate piese pianistului Dan Mizrahy, actriței
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
de publicații, fie că era vorba de ziare naționale Scânteia, România liberă, Libertatea, fie de reviste de profil Flacăra, Femeia, Sportul, Munca, fie de reviste culturale, România literară, Contemporanul, Săptămîna culturală, Luceafărul, Cinema, Teatrul, Amfiteatru, Vatra, Viața Studențească din Iași, Ateneu din Bacău,etc. Existau ziare și reviste centrale, pentru diferite categorii de cititori, care de obicei se ocupau de propaganda politică, publicau diverse documente de partid și comunicate oficiale. În general, presa folosea cam același limbaj, cu deosebiri în funcție de profilul
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
transmisiuni directe cu posturi Radio și TV, dintre care amintim NBC-SUA, Eurovision, Telepace-Italia, METRO TV-Indonezia și TVR Cultural, înregistrări CD inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, Fugă Libera-Belgia. A evoluat pe renumite scene din Europa, America și Asia ( Ateneul Român, Studioul Mihail Jora, Sala Mare a Palatului-București, Tonhalle-Düsseldorf, Teo Otto Theater-Remscheid, Prinzregententheater-Munchen, Musikhalle-Hamburg, Auditorium-Roma, Tonhalle-Zürich, Théâtre du Vevey, Carnegie Hall-New York) împreună cu mari ansambluri simfonice din țară (Orchestră “George Enescu” și Orchestră “Sinfonia” din București, Orchestrele filamonicelor de stat
Alina Bercu () [Corola-website/Science/316144_a_317473]
-
specii folclorice“, cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea folclorului român. Ovidiu Bârlea colaborează la: „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul muzeului etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”.
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Debut literar în revista” Tribuna” de Cluj, cu poezii, 1964. Publică în revistele: „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața studențească", „Familia”, „România literară”, „Litera Nordului”, „Transilvania”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Minerva", „Amfiteatru”, „Ateneu” etc. A publicat volumele: Vicleana vânătoare, Editura Eminescu, 1984; Cenușa unui zeu, Editura Eminescu, 1987; Mâine cântecul acesta, Editura, Dacia”, 1989; Vestirile despre tine, Editura George Coșbuc, 1995; Netălmăcit. Așteptările, Editura Eminescu, 1996; Păzitorul de cântece Editura Eminescu, 2001-Colecția Poeți
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
la cursurile Universității de muzică „Franz Liszt” din Weimar (alături de profesorii Dieter Zechlin și František Rauch), iar apoi a fost elevul pianistului Nikita Magaloff la Geneva. Dumitrescu a debutat în calitate de pianist în timpul liceului, participând la concertele de tineret susținute de Ateneul Român. Au urmat recitaluri la Radioteleviziune și participarea la Festivalul Național al Tinerilor Muzicieni. De-a lungul carierei sale, susține în țară recitaluri individuale, alături de orchestre simfonice (București, Cluj-Napoca, Satu Mare, Craiova, Timișoara, Iași, Sibiu, Galați) sau în diferite ansambluri camerale
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
Nu odată recurge la intonații populare, pe care reușește să le «alchemizeze» și să le integreze expresiv în neliniștitul său discurs sonor."” Ultimul proiect de program al lui Dumitrescu, redactat cu câteva zile înaintea cutremurului, viza un recital pianistic la Ateneul Român, în luna aprilie. El cuprindea Sonatele op. 9, nr. 4 (în Miformula 1 major) și op. 10, nr. 2 (în Re major) de Ludwig van Beethoven și Sonata în fa minor, op. 5, de Johannes Brahms. Juriul ediției 1973 a
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
armată până în 1918, perioadă în care a făcut schițe cu scene din război. Pe baza lor, a realizat peste 25 de lucrări în gips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“. A participat la
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
activitate, Eugenia Babad-Cioculescu - cântăreață de operă mezzo-soprană; acotrii - Vasterman, Ardatov, Zigmund Mărgulescu etc. Publicul bălțean i-a răsplătit cu aplauze furtunoase pe vestita Maria Tănase, marea actriță Maria Filotti, genialul George Enescu; „veșnicul tânăr” Gică Popescu. Scala a găzduit turneele „Ateneului popular” din Iași (conducător artistic Vasile Popovici), teatrul Cărăbuș (Constantin Tănase).Concomitent, lângă teatru au fost construite și două cinematografe „Modern” și „Lux”. În Bălți funcția și Biblioteca „Isac Șterenberg”,deschisă în fice seară de la ora 17 până la 21, prețul
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
24 aprilie 2002; Constantin M. Popa, "Ergo, bibamus...", în „Mozaicul” nr.1-2/ 2002; Theodor Codreanu, "Orestia", în „Convorbiri literare” nr. 3, martie 2002; Lucian Alecsa, "Faima de dincolo de moarte", în „Hyperion” nr. 2/ 2002; Vlad Sorianu, "Un mit modern", în „Ateneu” nr.5, mai 2002; Simion Bărbulescu, "Un nume de reținut de istoriile literare", în „Contemporanul - Ideea europeană”, nr. 25 din 20 iunie 2002; Daniel Ștefan Pocovnicu, "Fericitul accident al lecturii", în „Convorbiri literare”, nr.7, iulie 2002; Mircea A. Diaconu
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
și mentoră a carierei lui muzicale. Pe perioada primilor ani de studii colaborează intens cu Teatrul de Operetă din București, Filarmonica George Enescu din București și Televiziunea Română. Astfel interpretează rolul Ecclitico în "Il mondo della luna" de Haydn pe scena Ateneului Român împreuna cu Filarmonica George Enescu sub bagheta maestrului Horia Andreescu, "Acis und Galatea" de Handel tot cu Filarmonica George Enescu din București sub bagheta maestrului Ilarion Ionescu Galați și rolurile Ferrando din "Cosi Fan Tutte" și Don Ottavio din
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
în revista «Humorul». Începând din 1956 a fost membru al cenaclului literar „H.G. Lecca” și membru fondator al Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. A publicat sute de articole în ziare și reviste locale și naționale printre care „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” etc. În a doua parte a anilor '60 i-au apărut alte câteva nuvele: „Când veni Oltul mare” și „Dispariția profesorului”, a cărei acțiune se petrece în Caracalul antebelic. Epigramele sale erau semnate cu pseudonimul Nicomah
Nicolae Paul Mihail () [Corola-website/Science/328932_a_330261]
-
capitalei. În 1907 se înscrie la Conservator și este primit în clasa profesorului Robert Klenck. Aici studiază teorie și solfegiu cu D. G. Kiriac și muzică de cameră cu Dimitrie Dinicu. În paralel se angajează la restaurantul „Pisica Neagră” de lângă Ateneu pentru a-și putea continua studiile. În 1912 este angajat de către flautistul și impresarul Georgescu în cadrul orchestrei Teatrului „Amicitia”. În 1914, cu ajutorul și susținerea dirijorului rus Boris Kopgreger, ajunge concert-maestru al orchestrei „Companiei Lirice Române”, condusă de Constantin Grigoriu, unde
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
Gebauer. În 1894 are un concert ca pianist la Giurgiu unde acompaniază pe C.M. Corodeanu, Mihail Tănăsescu, Hariton Ștefănescu și Ion Nicolescu, primind o recenzie pozitivă din partea revistei „România Muzicală”. În 1895 primește ocazia să cânte într-un recital la Ateneu, în folosul Societății Istorice a Studenților în Litere, unde îi are ca parteneri pe violoncelistul Constantin Dimitrescu, baritonul Aurel Eliade și tenorul Hariton Ștefanescu, însuși directorul revistei „România Muzicală” consacrând de data aceasta o cronică muzicală a concertului. Din 1896
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
Ochialbi primește medalia de merit și un ac cu stema și drapelele francez și rus de la cele două guverne. În august 1897 scrie piesa pentru pian „Moscova”. Aceasta este interpretată pentru prima dată în 1898 de către pianista Elena Sălceanu, la Ateneul Român. În același an, George Ochialbi își alcătuiește o orchestră proprie de 35 de persoane. Printre instrumentiștii adunați din toate țările Europei (în special germani, cehi și austrieci), se aflau și o serie de virtuozi români: Dimitrie Crăciunescu (vioară), Mitică
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
debut "Să arunci cu pietre în soare", povestiri, volum premiat la primul concurs de debut în volum al editurii. A fost colaborator la cele mai importante reviste literare din țară: „Orizont", „România Literară” „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Variațiuni” (București, în limba slovacă) „Vatra”, „Apostrof” (Cluj), „Arca” (Arad), „Oglinzi paralele (Nădlac), „Familia” (Oradea). A fost redactor asociat la revista „Arca” și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă „Oglinzi paralele”. A fost distins de mai multe ori
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]
-
1980. Premii ale Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor: pentru volumele "Oameni și lupi, biserici și tei" (1995), "Despre arta burlanieră" (1997); premiul „Opera Omnia” pentru volumul antologic "Calendar pe o sută de ani" și pentru întreaga activitate literară. Premiul revistelor „Ateneu” și „Vatra” în 1982. În „Neue Banater Zeitung" (Timișoara, 1980) a apărut romanul foileton "Todesorangen" tradus în limba germană de către Anton Palfi. A tradus în colaborare cu scriitorul Ondrej Stefanko numeroase cărți din limba slovacă.
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]
-
în care au fost aprobate în unanimitate cele trei legi care ratificau unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu România. În 1920, alături de alți 22 intelectuali între care A.C. Cuza și Grigore Bejan, Corneliu Șumuleanu a fost membru fondator al „Societății Ateneul Popular” din Iași (Ateneul Tătărași). A decedat pe 15 decembrie 1937, cu cinci zile înainte de alegerile de la 20 decembrie în urma cărora Legiunea a obținut 66 de locuri în Parlamentul țării, și a fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Iași.
Corneliu Șumuleanu () [Corola-website/Science/323069_a_324398]
-
aprobate în unanimitate cele trei legi care ratificau unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu România. În 1920, alături de alți 22 intelectuali între care A.C. Cuza și Grigore Bejan, Corneliu Șumuleanu a fost membru fondator al „Societății Ateneul Popular” din Iași (Ateneul Tătărași). A decedat pe 15 decembrie 1937, cu cinci zile înainte de alegerile de la 20 decembrie în urma cărora Legiunea a obținut 66 de locuri în Parlamentul țării, și a fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Iași.
Corneliu Șumuleanu () [Corola-website/Science/323069_a_324398]
-
mod frecvent și alte genuri muzicale precum vocal-simfonic și lied repurtând numeroase succese pe scenele de concert din Dresden, Lyon, Bruxelles, Amsterdam(Concertgebouw),Rotterdam,Londra(Royal Albert Hall,Royal Festival Hall,Queen Elisabeth Hall), București(în cadrul "Festivalului Internațional George Enescu",Ateneul Român,Sala Palatului,Sala Radio) și Viena(Musikverein). Participa la înregistrări audio și video realizate de firmele EMI-Classics și Naxos . A făcut parte din multe transmisii la radio în Austria ORF-Ö1 A, B etc. și în Anglia la BBC C
Sorin Coliban () [Corola-website/Science/323139_a_324468]
-
fiind atras de artă, a urmat Conservatorul ASTRA iar în 1947 a intrat prin concurs la Teatrul Național din București. La vârsta de 13 ani făcea vioară în București, iar profesorul dânsului de atunci, domnul Teodorescu l-a invitat la Ateneul Român la niște repetiții, iar după repetițiile respective "„a apărut un domn aranjat, cu părul pieptănat, având cărarea pe mijloc și a venit la mine și mi-a zis «Felicitări! Îți urez succes!»”" - spune domnul Paul. Era George Enescu. În
Paul Mocanu (actor) () [Corola-website/Science/323159_a_324488]