4,354 matches
-
argumentat în cazul piesei shakesperiene de același G. Wilson Knight 213. Duhul tatălui provoacă o firească spaimă în sufletele lui Horatio și ale străjerilor de la castel, iar Ladima, chiar în viață fiind, e perceput de Fred ca o stafie ce bântuie noaptea pe străzile Bucureștiului, înfricoșându-l pe naratorul ocazional: "Abia când mi-am dat seama cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ambulantă, sunt deliciile cele mai de preț de care se bucură Cavalerul Tristei Figuri. Ladima, asemeni poetului romantic, deși locuitor al unui spațiu bine conturat de către autor (Bucureștiul sau, la un moment dat, Techirghiolul), este și el cam peste tot. Bântuie noaptea străzile orașului, e când la redacție, când în vizită la Emilia sau Tănase Vasilescu, când la vernisajul unei expoziții, când principalul arbitru al unui concurs canin (sic!). Propensiunea aceasta spre apodemie (Dochia din Memento mori e un alt argument
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cajvanterie") a eșuat, fiecare dintre vechii însoțitori spre/ companioni de pe Corabia Nebunilor căutând un loc mai cald. 5. Un aspect esențial al relației scripturale, "umbra mâinii care scrie"(tratat cu mare finețe cândva de Irina Mavrodin) este neglijat de analistul bântuit de imaginea mâinilor mulgătorului. Tocmai de aceea se impune o atitudine critică față de cel autoproclamat AS în virtutea relațiilor cu Editorul. 2. Entre(-gent, -jambe)33 sau despre regulile pilotării navelor pe apele gândirostiviețuiriik naționale și despre cei care le fac
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau de ucis
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
își regurgitează descumpănirea, furia și nerăbdarea între casă, școală și lumea ostilă din jur. Danilo Aprea, lucid în ratarea sa, își îneacă în alcool durerea pricinuită de pierderea fetiței de trei ani și despărțirea de nevastă. Corrado Rumitz, zis Brânzilă, bântuit de fantasme, inclusiv sexuale, încearcă de ani buni să-și pună la punct cea mai cuprinzătoare iesle alcătuită din diferite obiecte și jucării abandonate și găsite prin parcuri; din cauza comportamentului său straniu și-a căpătat renumele de "nebunul satului", ducându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața și cu sterilitatea, rod al legământului de castitate făcut în calitate de cleric. Fiul său natural Giovanni, făcut cu o gitană din Provența, acceptat în casa sa după câțiva ani și în cele din urmă înfiat, deși de-a dreptul ostil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la bordul bărcii ce-i aducea, drept care se trezesc din nou în mrejele diabolicelor gazde. Actul final al scenariului urma să se declanșeze. Robert îl duce pe Colin la barul din prima noapte (nu înainte de a-l expune unei zone bântuite de homosexuali lubrici), lăsând-o de fapt pe Caroline să-și facă rolul și treaba în privința lui Mary. Caroline îi detaliază relația masochistă cu Robert, sadicul și torționarul ei soț, și totodată vorbește de montajul de fotografii cu Colin, făcute
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și o nedreptate, reparată în fine de romancierul Pascal Quignard. Artistul Meaume este reabilitat pentru profeticul său crez trăit la persoana întâi în acel veac XVII european și italian. Un crez conform căruia iubirea este un seism de imagini ce bântuie spiritul, imagini ce se confundă cu visele în negru și alb ale gravorului. Ce nu-și va regăsi alinarea decât în "impetuoasele peisaje create de Dumnezeu", și, bineînțeles, în propria artă a fugii în detaliile crude, provocatoare ale realului, considerate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
i-o împărtășește ca din întâmplare, fără să stăruie sau să se justifice. El este Diavolul. Reală sau nu, identitatea lui Nagy (eul multiplu și contradictoriu, portretele variabile, metamorfotice și intrigante), diversele ocupații și locații prezente, trecutul său, o vor bântui pe Cora, astfel încât ea îi va deveni sucubul perfect. Îl va urmări, îl va căuta prin baruri, spelunci sau odăi sordide precum un detectiv amoros și masochist chiar și atunci când "diavolul" se va fi decis să rărească și apoi să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
roman. După Saramago, Anul morții ... este un "loc al inexistențelor": nu există "The God of the Labyrinth" (cartea citită de Ricardo Reis), nu există Ricardo Reis, și nici măcar Fernando Pessoa nu mai trăiește la momentul narațiunii. Există însă Lisabona, orașul bântuit de ploi, furtuni și de istorie, bântuind memoria unui personaj anonim și retractil, un solitar frecventat în momente cruciale de fantasma prietenoasă a poetului de curând răposat. Nu altul decât Fernando Pessoa, cunoscut mai ales prin volumul "Mesaj", precum și ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
loc al inexistențelor": nu există "The God of the Labyrinth" (cartea citită de Ricardo Reis), nu există Ricardo Reis, și nici măcar Fernando Pessoa nu mai trăiește la momentul narațiunii. Există însă Lisabona, orașul bântuit de ploi, furtuni și de istorie, bântuind memoria unui personaj anonim și retractil, un solitar frecventat în momente cruciale de fantasma prietenoasă a poetului de curând răposat. Nu altul decât Fernando Pessoa, cunoscut mai ales prin volumul "Mesaj", precum și ca inventator a două stiluri de avangardă, paulismul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să trăiască în infern, îl transformaseră în infernul infernului. Ea îi va elibera din infern pe toți orbii, provocând un incendiu, pentru a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ținutul de intemperiile istoriei (...)". Avatarii victimei și provocările cazului pun la grea încercare ancheta, ai cărei profesioniști par a fi singurii chemați să-i scrie romanul, în detrimentul sau falimentul teoriei, al discursului rațional, dar și al forțelor realiste, luciferiene ce bântuie climatul și viața Abraxei, poligon unde se dă "o acerbă și neîntreruptă luptă pentru existența materiei, apocalipsă consumându-se mult în adâncul infinit al lui aici ... ". Petru Cimpoeșu, spre disperarea cititorului de Balzac și G. Călinescu, refuză premeditat să dea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în trupul motanului voluptatea tristeții de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l cu setea maladivă de nefericire ...". Doctorul este un suflet psihanalizabil, bântuit de vise erotice obsesive cu mireasa moartă, soră a lui, deși el era singur pe lume, ceea ce îi sporește până la paroxism sentimentul de jucărie a mașinațiunilor biologice, dar și misoginia. Moartea motanului în urma perfuziilor sistematice de sânge, dovedind "incompatibilitatea flagrantă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în grad de cavaler, iar în 2006 a fost distins cu premiul pentru proză al Filialei Dobrogea a USR În romanul la care ne referim, Jucăria (ediția a II-a revăzută, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, 200 p.), metropola e bântuită de molima anarhiei, amenințată deci cu pierderea Coloniei și deci a războiului cu felonul inamic. Pe acest fundal de criză și decădere, însuși Generalul K., încadrat de membrii de frunte ai Gărzii, se nevoiește să țină un discurs în fața Statului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Tolstoi. Nu s‑ar spune că Dostoievski nu era conștient de acest lucru. Deși l‑a îndrăgit pe Belinski pentru unele intuiții legate mai ales de Gogol, nu l‑a cruțat pentru excesul de „pozitivism“. Cît privește fantoma revoluției care bîntuia prin Europa, Dostoievski nu se îndoiește că sursa ei este pierderea lui Hristos, care are și o consecință estetică. Într‑o scrisoare din 1871, această idee apare clar exprimată : „Incendierea Parisului este o mostruozitate : «N‑am reușit, atunci să piară
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele acestui mai nimic care este literatura bântuie prin mai toate paginile cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
necesitatea acestuia de a corporaliza, în materie lirică, trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adevăr, "Un Hidalgo al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
progresivă a sensibilității la orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leș instincts coquets se développaient naïvement" [idem]. Faptul că femeia este actrița o ajută în preschimbările survenite, dar detaliile o pot trădă 353. Ea face parte din batalionul de femei ușoare, experte în arta de a iubi, dragostea pentru actrița bântuie imaginarul timpului. Nana are o anumită fascinație chiar și asupra mamelor bărbaților nobili seduși: "Chaque matin, pendant le déjeuner, la bonne madame Hugon revenait malgré elle sur cette femme (...) éprouvant cette sorte d'obsession qu'exercent leș filles sur leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că prima sa călăuza în materie de poezie a fost Petrarca, iar în privința normei poetice, Leopardi.413 Totuși, subliniază Gilberto Finzi în prefață la volumul Poezii și discursuri despre poezie din 1971, deja din anii treizeci pe scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de piață: firme multinaționale, organisme internaționale, dar și rețele teroriste și mafiote. Acești actori au modificat profund datele politicii și economiei mondiale, în ciuda ponderii crescînde a statului în economie. Dar, în acest caz, nu cumva ne pierdem regulile și ne bîntuie anarhia? Această contestare are în vedere inclusiv mari funcții tradiționale concedate statului, cum ar fi moneda, ocuparea și chiar securitatea, ceea ce diluează acțiunile guvernamentale. Progresul tehnologic este, în parte, responsabil de aceste evoluții, consideră Susan Strange 12, dar nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]