2,883 matches
-
suporta consecințele. Între timp, celelalte republici urmau exemplul baltic. Câtă vreme structurile centrale ale puterii sovietice au fost În siguranță, liderii comuniști din Ucraina până În Kazahstan Își limitaseră „reformele” la imitații prudente ale modelului Gorbaciov. Dar după eșecul din statele baltice aceleași antene care Îi conectaseră la perestroika le semnalau acum că Uniunea Însăși era condamnată și, oricum, vedeau cu ochii lor că, În cercurile de la vârf, președintele sovietic trecuse pe lista neagră. Astfel, dacă noua politică a republicilor baltice reflecta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statele baltice aceleași antene care Îi conectaseră la perestroika le semnalau acum că Uniunea Însăși era condamnată și, oricum, vedeau cu ochii lor că, În cercurile de la vârf, președintele sovietic trecuse pe lista neagră. Astfel, dacă noua politică a republicilor baltice reflecta o renaștere națională autentică și populară, În multe alte republici tropismul „suveranității” era un amestec variabil de sentiment național și instinct de conservare al nomenclaturii. Exista și un element de frică: dacă securitatea și autoritatea se fărâmițau la vârf
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centrul, multe bunuri publice de mare valoare vor rămâne fără stăpân: proprietăți ale partidului, drepturi de exploatare, ferme, fabrici, impozite pe venit etc. Ucraina era de departe cel mai important dintre statele aspirante la „suveranitate”10. Ca și În statele baltice, În Ucraina exista un precedent (deși discontinuu) al independenței, ultima dată câștigată și pierdută imediat după primul război mondial. Ucraina era, de asemenea, asociată intim cu istoria Rusiei: În ochii multor naționaliști ruși, „Rusia” Kieveană (regatul din secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Kiev, după multe decenii, prima organizație politică ucraineană autonomă: RUKH („Mișcarea Populară pentru Perestroika”). Ea s-a bucurat de un sprijin considerabil, mai ales În orașele importante și din partea comuniștilor reformiști șaizeciști, dar, spre deosebire de mișcările pentru independență din zona baltică, ea nu a primit automat sprijinul maselor și nu a reflectat o coalizare a sentimentului național. La alegerile pentru Sovietul Suprem ucrainean din martie 1990, comuniștii au obținut o majoritate clară; RUKH a câștigat mai puțin de un sfert din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vechiul monopol de partid - același monopol pe care el se străduise să Îl elimine. Astfel, În timp ce Gorbaciov se zbătea Între posibil și dezirabil, vorbind despre un „federalism controlat” (un compromis gorbaciovist tipic), Elțîn susținea public și cu convingere lupta statelor baltice pentru independență. În aprilie 1991, Gorbaciov a acordat cu reticență republicilor dreptul la secesiune prin noua Constituție a Uniunii, dar această concesie făcută realității nu a făcut decât să-i șubrezească și mai mult poziția: inamicii lui conservatori erau acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii era pusă ea Însăși sub semnul Întrebării. Puciul ratat fusese ultimul și cel mai mare imbold dat secesiunii. Între 24 august și 21 septembrie, Ucraina, Belarus, Moldova, Azerbaidjan, KÎrgîzstan, Uzbekistan, Georgia, Tadjikistan și Armenia au călcat pe urmele republicilor baltice și s-au declarat independente de Uniunea Sovietică - majoritatea În zilele confuze care au urmat Întoarcerii lui Gorbaciov 18. După modelul lui Kravciuk În Ucraina, prim-secretari regionali ca Nursultan Nazarbaev din Kazahstan, Askar Akaev din KÎrgîzstan, Gaidar Aliev din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Moscova era Boris Elțîn și el a acționat Într-adevăr decisiv - dar pentru renașterea „Rusiei”. Inflorescența de state succesoare nu trebuie așadar interpretată ca o dovadă că URSS a clacat În fața naționalismului revitalizat din republicile sale constituente. Cu excepția statelor baltice, a căror traiectorie a semănat cu cea a vecinilor lor occidentali, republicile sovietice erau ele Însele un produs al planificării sovietice și - așa cum am văzut - În genere destul de pestrițe din punct de vedere etnic. Chiar și În noile state independente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Miloševiæ sau omologul lui croat, Franjo Tudjman. Formând o nouă bază electorală, ei și-au aranjat ieșirea din comunism jucând o carte etnică indisponibilă În restul Europei - pe care au substituit-o dezideratului democrației. În Ucraina, Slovacia sau țările baltice, politicienii de după 1989 au putut face apel la independența națională pentru a lăsa În urmă trecutul comunist (clădind concomitent un stat nou și o democrație nouă), Însă ei nu aveau grija minorităților. În Iugoslavia, fragmentarea federației În republici constituente Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vechiului regim aveau să-l spele de păcate, iar oamenii urmau să uite semnificația anului 1989. Pe de altă parte, În toate aceste țări comuniștii fuseseră la putere mai mult de 40 de ani - 50 de ani În cazul țărilor baltice și 70 În Uniunea Sovietică. Partidul-stat exercitase un monopol al puterii. Legile, instituțiile și poliția lui reprezentaseră singura autoritate pe aceste teritorii. Cine avea dreptul să spună acum, privind În urmă, că, de fapt, comuniștii nu fuseseră conducătorii legitimi? Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele mai bogate dintre țările dornice de aderare - Slovenia sau Republica Cehă - erau net mai sărace decât membrele UE, iar majoritatea erau chiar extrem de sărace. După orice criteriu, Între Vest și Est exista o prăpastie imensă: mortalitatea infantilă În statele baltice era În 1996 dublă față de media celor 15 țări membre UE. Durata medie de viață a bărbaților din Ungaria era cu opt ani mai scurtă decât media europeană, iar În Letonia cu 11 ani. Dacă Ungaria, Slovacia și Lituania - ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au avut mai multe În comun una cu alta sau cu propriul trecut decât cu prosperele regiuni metropolitane din centru. Chiar și acum - sau mai ales acum -, liniile de demarcație și clivajele nu corespund exact cu frontierele naționale. Consiliul Statelor Baltice este un exemplu grăitor. Înființat În 1992, el include membri din Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), trei țări baltice din fosta URSS (Estonia, Letonia și Lituania), la care se adaugă Germania, Polonia, Rusia (și din 1995, contrar geografiei, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Chiar și acum - sau mai ales acum -, liniile de demarcație și clivajele nu corespund exact cu frontierele naționale. Consiliul Statelor Baltice este un exemplu grăitor. Înființat În 1992, el include membri din Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), trei țări baltice din fosta URSS (Estonia, Letonia și Lituania), la care se adaugă Germania, Polonia, Rusia (și din 1995, contrar geografiei, dar la insistența scandinavilor, Islanda). Această reafirmare simbolică a vechilor afinități comerciale a fost apreciată de vechile orașe hanseatice precum Hamburg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la insistența scandinavilor, Islanda). Această reafirmare simbolică a vechilor afinități comerciale a fost apreciată de vechile orașe hanseatice precum Hamburg sau Lübeck și chiar mai lăudată de orașe ca Tallinn sau Gdañsk, dornice să se plaseze În centrul unei comunități baltice reinventate (acum cu accente occidentale), distanțându-se de patria-mamă și de trecutul recent. Dar pentru alte regiuni din țările membre, mai ales Germania și Polonia, Marea Baltică nu Înseamnă mare lucru. Dimpotrivă: În anii din urmă, perspectiva câștigurilor din turism a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani, iar această moștenire s-a menținut. Oameni de afaceri ruși Încercau să preia bănci letone. Un președinte lituanian, Rolandas Paksas, a fost nevoit să demisioneze În urma suspiciunilor că are legături strânse cu Mafia rusă. Moscova a păstrat enclava baltică din jurul Kaliningradului și a pretins În continuare dreptul de tranzit liber (prin Lituania) pentru traficul de mărfuri și pentru trupele militare, ca și dreptul cetățenilor ruși de a vizita țările UE fără viză. Banii spălați din afacerile oligarhilor ruși erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovedit În război (parlamentul român a păstrat chiar un minut de reculegere În memoria lui Antonescu). Odată cu discreditarea retoricii antifasciste au dispărut și alte tabuuri. Rolul Armatei Roșii și al Uniunii Sovietice putea fi discutat Într-o lumină diferită. Statele baltice proaspăt eliberate au cerut Moscovei să recunoască ilegalitatea Pactului Ribbentrop-Molotov și anihilarea unilaterală a independenței lor de către Stalin. Polonia, după ce obținuse În cele din urmă (În aprilie 1990) de la URSS recunoașterea faptului că masacrul celor 23.000 de ofițeri polonezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inaugurarea Casei Terorii pe 24 februarie 2002) să „trântească ușa În urma bolnavului secol XX”. Dar ușa aceasta nu se Închide atât de simplu. Ungaria, ca și restul Europei Centrale și de Est, este Încă predispusă la autoamăgire 18. Aceleași state baltice care au forțat Moscova să admită că le-a maltratat nu se grăbesc să Își recunoască propriile păcate: de când și-au câștigat independența, nici Estonia, nici Letonia și nici Lituania nu au pus sub acuzare vreunul dintre criminalii de război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Economic al Bi-zonei 125 Consiliul Europei 152, 154-155, 486, 664-665; adresarea lui Gorbaciov către Î 579; Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului 226; excluderea Greciei 467 Consiliul Național Francez al Rezistenței, programul de acțiune 74 Consiliul Regiunilor Europene 489 Consiliul Statelor Baltice 688 contrareformă 214 Convenția Europeană 665 Convenția Europeană a Drepturilor Omului 152 Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului 226 Cools, André 681 copii; boli posbelice 35; efectul celui de-al doilea război mondial asupra Î 34; rata mortalității infantile 35 Cortina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adresarea către Consiliul Europei 579; ca reformator 545, 549-550; date biografice 545; demisia 601; despre reunificarea Germaniei 586-588; devenit irelevant 600; glasnost 547; greșeală tactică majoră 597-598; intransigența 553; invadarea Afganistanului 551; Înlăturarea de la putere 598; manipularea inițiativelor din țările baltice 591-592; răspunsul la cererea de autonomie a statelor-satelit 552, 589; reformarea PCUS 547; reformator radical 553-554; reforme economice 545-546; relațiile cu Vestul 551, 554; renunțarea la „doctrina Brejnev” 554; rolul În eliberarea statelor-satelit 579-580; schimbare În politica externă sovietică 550-551
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moștenirea Europei 697; moștenirea otomană 697; probleme de imagine 698; relațiile cu Grecia 467-469; situația Ciprului 467-469 turism 317-318; industria spaniolă 475; sexual 695 turism de masă 317 ț țapi ispășitori 181-182 țărani; condițiile postbelice 84; revolte țărănești 375 țările baltice; acțiunile militare sovietice 592; concesiunea sovietică a dreptului la recesiune 598; mișcarea de independență 591-592; populația 590; „Să dăm mâna peste Marea Baltică” 591 U UCD - vezi Uniunea Creștin-Democrată (UCD) UÇK - vezi Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) Ucraina;declararea independenței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
660, 670; subvenționarea produselor agricole 660; teritoriu 725; Tratatul Constituțional 665; Tratatul de la Amsterdam 651, 658, 670; Tratatul de la Maastricht (1992) - vezi Tratatul de la Maastricht (1992) Uniunea Europeană a Plăților (UEP) 98-99, 226 Uniunea Europei Occidentale 229 Uniunea Sovietică; absorbția statelor baltice 42; acordul privind granițele Poloniei 457-458, 460; acțiuni care au condus la crearea imperiului 163; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; ajutor pentru sionism - vezi ajutor sovietic pentru sionism; alegerile (1989) 550; amplasarea armelor nucleare În Ucraina 541
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
163; reformele culturale (anii ’50 și ’60) 391; reguli pentru comerțul dintre statele comuniste 166; relaxarea cenzurii 549; religia 172; reparații cerute Germaniei 162-163; reparații cerute României 163; reparații cerute Ungariei 162-163; repatrierile 42; represiunea reformelor de la Praga 408; republicile baltice 589; revoluția ungară 291-295, 295-299; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; samizdat 392; schimbarea În politica externă 550-552; schisma cu Iugoslavia 142-143; sionism - vezi ajutor sovietic pentru sionism; stagnare economică 530-535; state declarate independente față de Î 600; state-satelit 552, 554-575
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și piețe, precum și resursele pe care o societate le poate aduce în sprijinul capitalului autohton. De-a lungul tranziției postcomuniste, factorii politici și tehnici au interferat. Disponibilitatea capitalului occidental de a investi în țări ale Europei Centrale sau în țările baltice a depins de strategia geopolitică a Occidentului de a integra aceste țări în sistemul instituțional al Vestului dezvoltat. Motivația a fost departe de a fi exclusiv capitalistă. Ea a fost națională în cazul Germaniei de Est, integrată prin efortul investițional
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
integra aceste țări în sistemul instituțional al Vestului dezvoltat. Motivația a fost departe de a fi exclusiv capitalistă. Ea a fost națională în cazul Germaniei de Est, integrată prin efortul investițional al fostei Germanii Occidentale, și geopolitică în cazul țărilor baltice, când efortul investițional al Europei Occidentale a fost considerat minor în raport cu avantajele strategice care urmau să fie obținute (Kissinger, 2002). A existat însă și o zonă „gri”, în care a fost cuprinsă și România și care a fost lăsată să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prietenilor și cunoștințelor drept „foarte importante”, în timp ce dintre țările vestice doar Spania (39%), Italia (36%) și Portugalia (30%) se situează sub pragul respectiv. Dintre români, doar 26% consideră prietenii drept foarte importanți, la fel ca polonezii, rușii, bielorușii, cehii și balticii (exceptând letonii, care își valorizează mai puțin rețeaua de prieteni). Ungurii, slovacii, ucrainenii, croații și bulgarii sunt mai aproape de modelul Italiei, Spaniei și Portugaliei. În schimb, majoritatea europenilor consideră familia drept „foarte importantă”. Excelează țările de la marginea continentului: Turcia și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În schimb, majoritatea europenilor consideră familia drept „foarte importantă”. Excelează țările de la marginea continentului: Turcia și Malta (97, respectiv 95%), dar și Islanda, Polonia, Italia, Ungaria, Suedia și cele două Irlande (toate peste 90%) etc. La polul opus, doar țările baltice, Rusia, fosta Germanie de Est, Bielorusia și Croația prezintă scoruri sub 80%. În general, mai mulți europeni din Vest consideră familia foarte importantă (87 față de 80% în spațiul ex-comunist, diferență semnificativă la p < 0,005). 85% dintre români declară, la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]