3,051 matches
-
în Basarabia și includerea acestui teritoriu în Uniunea Sovietică. Cu toate că au fost o minoritate acceptată oficial sub dominația sovietică, bulgarii basarabeni și-au pierdut unele caracteristici ale identității lor culturale în acea perioadă. O mișcare de renaștere națională a bulgarilor basarabeni își are originea în anii '80 ai secolului al XX-lea, când au fost publicate ziare în limba bulgară, au fost înființate aociații culturale și educaționale, iar limba bulgară a fost introdusă în școlile locale, mai ales după destrămarea Uniunii
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
49.900 (20.04%). De asemenea, sunt 8.600 bulgari în orașul Ismail (dintr-o populație totală de 85.100 persoane, sau 10.11%). Mulți bulgari s-au mutat în ultimii ani la Odesa, centrul regional. Populația modernă a bulgarilor basarabeni s-a stabilit în partea de sud a Basarabiei la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în timpul revoltelor feudale din Imperiul Otoman și după războaiele ruso-otomane din acea perioadă. Valuri numeroase de emigranți au avut
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici bulgari (împreună cu localnicii moldoveni (români) și germani basarabeni) s-au situat de partea autorităților românești, după cum a subliniat Gheorghe Tătărescu în raportul înaintat în numele Ministerului de Interne către Parlamentul României în 1925. Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 a dus la ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940, invazia armatelor sovietice
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
și includerea acestui teritoriu în Uniunea Sovietică. Cu toate că au fost o minoritate acceptată oficial sub dominația sovietică, bulgarii din RSS Ucraineană și-au pierdut unele caracteristici ale identității lor culturale în acea perioadă. O mișcare de renaștere națională a bulgarilor basarabeni își are originea în anii '80 ai secolului al XX-lea, când au fost publicate ziare în limba bulgară, au fost înființate aociații culturale și educaționale, iar limba bulgară a fost introdusă în școlile locale, mai ales după destrămarea Uniunii
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
din Bolgrad (în , "Bolgradska gimnazia „Georgi Sava Rakovski“"; în , "Bolgradskaya gimnaziya imeni G. S. Rakovskogo"; în , "Bolhrads′ka himnaziya im. H.S. Rakovs′koho") este un gimnaziu (liceu) din Bolgrad (Regiunea Odesa, sud-vestul Ucrainei). Fondat în 1858 la cererea populației bulgarilor basarabeni din Bolgrad, este considerat a fi cel mai vechi liceu al mișcării de renaștere națională bulgară. Războaiele ruso-otomane de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea i-a determinat pe mulți bulgari să părăsească Imperiul Otoman
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea i-a determinat pe mulți bulgari să părăsească Imperiul Otoman și să se stabilească pe teritoriile din partea de sud a Imperiului Rus și în special în Gubernia Basarabia. Acei bulgari basarabeni, împreună cu coloniștii găgăuzi au fondat 43 sate în Basarabia, precum și orașele Bolgrad și Comrat. În anul 1832, slavistul ucrainean Iuri Venelin (1802-1839) a sugerat ca orașul Bolgrad să devină un centru al culturii și educației bulgare din Imperiul Rus, prin
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
populația românească este prezenta în Moscova și regiunile adiacente (originari din Republica Moldova sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în regiune). În Belarus nu există o comunitate româneasca compactă. În această țară locuiesc aproximativ 10 cetățeni români, dintre care majoritatea în Capitală, orașul Minsk. În același timp
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
0-1 la CAO Oradea. În sezonul următor, clubul a devenit din nou campion regional și a trecut de barajul eliminatoriu prin neprezentarea echipei Șoimii Sibiu. În sferturile de finală, a fost învinsă de Fulgerul CFR Chișinău, dar după descalificarea echipei basarabene și anularea rezultatului, Jahn Cernăuți a rejucat meciul cu echipa Oltul Slatina (campioana Olteniei), pe care a învins-o cu 4-0. În semifinale, a fost însă învinsă de UCAS Petroșani. Jahn este unul dintre puținele cluburi din orașul Cernăuți, care
Jahn Cernăuți () [Corola-website/Science/319084_a_320413]
-
fusese posibilă doar cu cooperarea totală a autorităților sovietice. Sperând că Petre Leșcenco va fi în curând eliberat, ea a încheiat un contract să cânte la restaurantul „Mon Jardin” de pe Calea Dorobanți din București, unde concerta o orchestră de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
fusese posibilă decât cu cooperarea totală a autorităților sovietice. Sperând că Petre Leșcenco va fi în curând eliberat, ea a încheiat un contract să cânte la restaurantul « Mon Jardin « de pe Calea Dorobanți din București, unde concerta o orchestră de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de a
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
în cel de "von Wassilko". În lucrarea "Istoria Bucovinei", istoricul Ion I. Nistor afirmă că Wassilko era de origine română. Tatăl său a fost cavalerul (n. 4 octombrie 1839 - d. 1892), iar mama sa baroneasa Aglaia de Petrino-Armis, de origine basarabeană. El a fost nepotul lui Dimitrie (n. 16 octombrie 1796 - d. 1856) și a Smarandei de Zotta (n. 16 iulie 1807 - d. 25 aprilie 1878), frate cu baronul Iordachi Wassilko de Serecki. (Smaranda a fost sora medicului Mihai cavaler de
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
aruncat departe de pământul strămoșesc, exilatul care supraviețuiește vicisitudinile desprinderii, ale traiului printre străini și reușește să-și folosească răbdarea și ințelepciunea ca să se adapteze conviețuirii cu alte etnii, într-un mediu cu alte obiceiuri, tradiții și exigente. Și personajele basarabene din cartea lui Ion Lazu simt aidoma oricărui “venetic”: “Mereu cu regretul în suflet. Îți faci socoteala: cum să nu mă doară sufletul după acele vremi fericite? Le cauți în adâncuri, te duci înapoi sa le afli și prea putin
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
I.L. Olt pres, 6 mai 2003, p. 2; V.Ursu. I.L își lansează noul său roman, Oltpress, 30 mai 2003, p. 2; - Dan Stanca: Un roman nostalgic, Rom. Liberă 23 oct. 2004, p. 15: ”I.L. face din drama refugiaților basarabeni o adevărată epopee..." - Ion Murgeanu: „O mare surpriză este pentru noi cartea prietenului nostru dl. Ion Lazu: Scene din viața literară. După ce credeam că, altcum spus., epuizasem autorul. Chiar și în urma experienței unei colaborări in duo, la volumul Himera literaturii
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
treia oara primar, dar la 15 februarie 1910 își dă demisia. In 1917 devine membru în Sfatul Țării din partea minorității grecești. Din motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for. La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul
Pantelimon V. Sinadino () [Corola-website/Science/316658_a_317987]
-
a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii (Școală Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc.). A fost membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, președinte al Direcției Chișinău a Societății de Ajutorare a Tinerilor Studioși, epitrop al Liceului de Comerț și al Școlii Reale. A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Socetății Muzicale "Armonia" și a școlii orășenești
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Socetății Muzicale "Armonia" și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi - Colegiul de arte plastice "Alexandru Plămădeala"). A fost căsătorit cu Maria Criști, fiica moșierului Ioan V. Criști, conducător al nobilimii basarabene și președinte al Zemstvei guberniale, si a Alexandrei Nelidov (tatăl aceseia din urmă era Alexandru Nelidov, un basarabean ajuns ambasadorul Imperiului Rus la Constantinopol). Din căsătoria lui cu Maria Criști au rezultat cinci copii, între care și Alexandru (1879-1937), primar
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
1918 și 1940, respectiv 1941-1944 (Basarabia). De asemenea, din cele câteva sute de mii de cetățeni moldoveni care s-au stabilit în ultimii ani în România se află și persoane de etnie găgăuză, având în vedere că România nu acordă basarabenilor cetățenia pe criterii etnice, ci istorice.
Găgăuzii din România () [Corola-website/Science/315081_a_316410]
-
Cernăuți, lucrând după aceea în calitate de consultant literar la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Este autorul studiului monografic "Andrei Lupan" (1958) și al culegerilor "Analize și aprecieri" (1959), "Ecouri critice" (1963), "Articole critice" (1966) în care dezvăluie realizările și indică particularitățile literaturii basarabene din perioada postbelică, legitățile și tendințele de dezvoltare a genurilor literare de bază. Se orientează spre anumite probleme de estetică și teorie literară: raportul dintre adevărul vieții și adevărul artistic, corelația dintre fond și formă, general-umanul și contemporaneitatea în literatură
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
( n. 17 aprilie, 1955, Chișinău) este un analist politic, dramaturg, publicist și scriitor basarabean, fondatorul trustului media "Jurnal Trust Media". După absolvirea școlii medii de cultură generală nr. 32 (actualmente Liceul român Iulia Hașdeu din Chișinău, în 1975, dă admiterea la Facultatea de ziaristică a Universității de Stat din Moldova, al cărei licențiat devine
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
mass-media din Republica Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică din Republica Moldova. Ca redactor-șef, Val Butnaru a adunat în jurul "Jurnalului de Chișinău" o echipă de gazetari de înaltă calificare și numeroși colaboratori dintre personalitățile vieții politice și culturale basarabene. Însuși Val Butnaru publică număr de număr (inițial - săptămânal, iar din 2003, de două ori pe săptămână), sub genericul "E la nave va..." (preluat de la titlul celebrului film al lui F. Fellini), editoriale incitante, axate pe evenimente și probleme de
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
Sărata. Satul Sărata a fost întemeiat în 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren din Basarabia de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) pentru înființarea unui sat de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către cele aproximativ 70 de familii de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul . După religie, familiile de emigranți erau atât catolici, cât și evanghelico-luterani. Coloniștii au mers cu căruțele de-a
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
toate impozitele și de serviciul militar obligatoriu și fiindu-le garantată libertatea religiei. Țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. La 19 martie 1822, au sosit în sudul Basarabiei primii imigranți germani (63 de familii și 9 persoane necăsătorite care proveneau din Bavaria și Württemberg și erau conduse de preotul Ignaz Lindl), care au mers cu căruțele cu coviltir de-
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În septembrie 1940, la apelul lansat de Germania nazistă, membrii comunității germanilor basarabeni s-au repatriat în Germania. În Basarabia au rămas numai 2.000 din cei aproximativ 93.000 de germani. Rămase pustii, satele germane au fost populate cu ucraineni sosiți din România sau din alte zone . În perioada 1941-1944, toate teritoriile
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Manja în cea de Mîniailîvka. În 1949, satul Manja a înglobat și satul Aninoasa (în ), sat fondat de germanii basarabeni în 1849. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Manja face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
Basarabia. Alexandru Matei Cotruță a studiat la Liceul regional din Chișinău și la Liceul Richelieu din Odesa, secția juridică. La 1 octombrie 1852 intră ca funcționar la Tribunalul județean din Odesa. A mai ocupat funcțiile de secretar al Nobilimii Provinciale Basarabene (1853-1869) și președinte al Upravei provinciale a Zemstvei (1875-1889). Ginerele său a fost Iulian Levinski (1859-1923), primar la Chișinău. Referindu-se la copiii lui Matei Cotruță, Dinu Poștarencu concretizează că fiul mai mare, Carp (1821-1893) a învățat la Liceul Regional
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]