4,015 matches
-
cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și aducă aminte puțin cîte puțin la ce se înhămase, la jocul dublu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îmbrăcă cît putu de repede cu ce-i căzu în mînă. Înainte să iasă, se privi totuși o dată în ciobul de oglindă care era atîrnat deasupra ușii, își verifică albul ochilor și își netezi cu palmele părul tîmplelor. Stinse apoi becul și trînti ușa în urma sa cu o strîngere de inimă. Va mai avea oare ocazia să se întoarcă pe acolo? începu să se întrebe. Să spunem deci lucrurilor pe nume, reia Roja, în ce zi sîntem azi? — 24, răspunde Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care aleargă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mare pagubă Roja, fiecare are drumul său propriu în viață, n-oi fi tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noapte, a simțit doar umezeala și frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii își pierdeau răbdarea repede. Atunci pumnii și celelalte mijloace de tortură intrau în acțiune... Trupul îi era ca un măr bătut... În noaptea aceea, nici nu putea să stea drept. Capul îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tortură intrau în acțiune... Trupul îi era ca un măr bătut... În noaptea aceea, nici nu putea să stea drept. Capul îi scăpăta mereu când într-o parte când în alta... Era epuizat... Forțat să stea cu ochii înfipți în becul din față, nu visa decât apă... apă... o mare de apă... S-a trezit... După câtă vreme? Nu știa... Printr-o crăpătură a oblonului de la gemulețul beciului, o rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi ca un dangăt de clopot glasul gardianului. N-a putut să se ridice singur. Doi gardieni l-au luat pe sus... Becul blestemat i s-a înfipt din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de această stare și-a rânduit oamenii formației sale - fiecare la locul lui - așteptând stingerea. Se pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a atras însă atenția. În capătul dinspre intrarea în barăcă, în lumina slabă a becului, se profila o umbră... „Nu-i gardianul. E un deținut” - a gândit Costăchel. Cu o boccea în mână, omul privea descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tu ai reușit, totuși, să-i vii de hac. Nu văd nici o afurisită de gaură În tine, Gunther. Fac un curs de hipnoză prin corespondență. Cum ți-am zis, am avut noroc, nu m-a nimerit. Ai văzut și tu becul spart. — Ia ascultă, vezi că eu nu mă hipnotizez cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mașini - un DKW și un Mercedes. Părea puțin probabil ca vreuna dintre ele să fie a paznicului ori a femeii de serviciu; proprietarii lor mai erau Încă, probabil, la serviciu În birourile de la etaje. În spatele celor două mașini, sub un bec montat pe perete, era o ușă gri din oțel pe care scria cu vopsea „Service“. Nu avea clanță și era Încuiată. Am stabilit că era probabil o ușă din aia care are un mecanism cu arc și care poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ivit În fața mea ca spinarea plină de noroi a unui dinozaur cu pielea cornoasă. Iar când ușa grea din lemn s-a Închis cu zgomot În urma mea, făcând albastrul cerului să dispară de parcă ar fi fost stins Întocmai ca un bec electric, am Început să am un oarecare sentiment de simpatie pentru deținuții din această Închisoare, una dintre cele mai dure din Germania. O menajerie alcătuită din gardieni pierdea vremea prin holul de la intrarea principală și unul dintre ei, un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Încât părea aproape inflexibil, iar antebrațul bronzat era al unui arcaș sau al unui Împătimit jucător de tenis. În timp ce pășea În hol, am prins cu ochiul o frântură din partea din spate a gambelor cu mușchi definiți, care aveau forma unor becuri electrice. Era clădită ca un șemineu În stil rococo. Ne-au invitat În modesta cameră de zi și, cu excepția fratelui, care rămase În picioare, sprijinit de tocul ușii și părând În general bănuitor În privința lui Inge și a mea, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e măreață, dar actrița Jiang Ching izbucnește deodată în hohote de plâns. Plouă de trei zile. Burnița seamănă cu niște lacrimi care picură din cer. E o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare. A făcut un infarct, suferă de hipertensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stea la benzinăriile Speedway sau lângă panoul de bun venit de la ușa magazinului Sino-Mart. În cel mai rău caz or să fie dați afară din magazin. Dar Bonnie începe să se poarte dubios în legătură cu toată chestia. Apoi i se aprinde becul. Ai remarcat ceva ieșit din comun? o întreabă el. Ieșit din comun în ce fel, Marker? Poartă o bluză albă, fără mâneci, și blugi tăiați, adică tăiați mult, iar părul ăla al ei negru și drept și buricul ăla al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine. A treia minune. În mijloc se deschise o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine. A treia minune. În mijloc se deschise o ușă, iar patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine. A treia minune. În mijloc se deschise o ușă, iar patul alunecă, pătrunzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
doar câteva clipe, se sfârșise deja când el m-a cuprins în brațe, grăbit și cu frica întipărită pe față, mi-a pus pantofii și m-a scos, aproape alergând, din apartament. Pe coridor domnea o harababură totală. Nu ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta era precis o altfel de încordare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vă ia și pe voi, iar pe ăla micu o să-l Închidă În pivniță, În noua pivniță. „Auzi, știi ce bună e pivnița? O să stea Închis acolo până la noapte! Cu pâine și apă. Fără lumină. Ca iobagii! Îi iau și becul. Să se Învețe minte să mai pescuiască cu Lefonel În parcul Pache, nici măcar nu sunt pești! Din această clipă e arestat!” E dur taică-tu astăzi. Ca și tine. Diamant. Fine del primo tempo. Secondo tempo. Ești scutit de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fusesem niciodată într-un asemenea restaurant. Se întindea pe șapte etaje, fiecare zonă decorată altfel, aducând cu sufrageria unor rude mai excentrice. Zona în care ne aflam noi era o orgie de obiecte de iluminat: veioze Tiffany, statui ciudate cu becuri în diferite orificii, steluțe sculptate în pereți cu lumânări în spatele lor. Așezat sub un soare rotitor, Ed părea cam îngălbenit. Îmi pare rău, am doi prieteni în spital. I-am povestit de Lisa și Alfie, simțindu-mă vinovată că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
venea să cred. 3tc "3" Lee Jackson nu era frumoasă, dar era irezistibilă prin prezența ei. Și când era relaxată stătea neclintită, de parcă ar fi fost făcută din alabastru. Pielea ei, fără ajutorul cosmeticelor, strălucea ca și cum ar fi avut un bec înăuntrul feței. Liniile din jurul ochilor, delicate și înguste, nu făceau decât să-i scoată și mai mult în evidență netezimea feței. Abia i se vedea vreun rid pe frunte, avea două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu sfaturi în legătură cu procedeul; ea, în schimb, desființa sfaturile lui și se răstea la el scoțând în evidență cât de inutil este de fapt. Am felicitat-o pe Claire pentru noua ei slujbă și instantaneu s-a luminat ca un bec de o sută de wați, pierzându-se în descrieri amănunțite despre teatru, designer, oportunitatea fantastică oferită de asistentul designerului de a accepta producția filmului și norocul că designerul și-a adus aminte de ceva ce a lucrat Claire pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi, chiar sînul lor e mai lăsat! Baletistele albe lunecă, nu core grafiază . Dar or fi balerine adevărate? Iele? Himere? Greu de spus! În lipsa lui Hamlet (plecat În turneu), becul ago nizează :” Există? Nu există?”. Iară poetul trece piața tristă... Am participat, nu de mult, În sala Symposion a Universității de Arte „ G.Enescu”, la lansarea unor volume de și despre teatru. Cum bunul meu amic Faifer era la un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i ia, deși i-am spus că poate s-o facă. Tanti Mae era încă sus, dormindu-și probabil în continuare somnul de după-amiază. Soarele apunea chiar în spatele furnalului Renning, care arăta ca un băț negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]