3,162 matches
-
creat premisele unei școli autentice, a unei gândiri paideice în care filosofia să devină o filosofare, adică un act de trăire. Rolul școlii noiciene era unul benefic în măsură în care constituia o insulă de supraviețuire a spiritului creativ în bezna roșie. Pe fondul unui vid spiritual și cultural instituit de puterea politică, filosoful român continua să gândească și să producă autentic, sustrăgându-se, pe cât posibil, contextului istoricizant, prin asceza sa întru spirit. Desigur, se pot adăuga și alte nume importante
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
construcție epistolară, fie că evocă Crușețul, fie că își descrie deplorabila situație materială, fie că își declară incendiar dragostea ei maternă. Amintirile despre Crușeț sunt catifelate: conacul, moșia, nașterea Mumei, sunt puncte care produc scintilații în trecut pentru a lumina bezna prezentului în care trăiește. Sărăcia pe care i-o aduce evoluția politică a lumii sale, analizată atât de coerent în scrisori, e descrisă cu umor, jucăuș, cu ironie. Biata Ly e un personaj pe care îl desprinde din ea însăși
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de departe și apare cel dintâi, ceea ce semnifică și ia glas începe să se vadă, se ivește în lumină. Premers de rumoarea distanțelor parcurse, semnificabilul ajunge la vedere, în trupul fluctuant al imaginii: "a vegheat ca un diamant în falduri beznelor,/ umbre l-au înfășurat, gol și sfânt, pe el unul, pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în vedere; nimic nu se expune vizibilului în acest decor scufundat, retras înlăuntrul simțirii. Ceea ce sclipește și își răsfrânge lumina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce se golește devine golul hărăzit împlinirii, pregătit să primească darul sămânței roditoare. "În golul pur pun limite și-ncheg/ Volumul sacru, sâmbur de altare"33
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ivește între vedere și nevedere, abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un fel de lumină nevăzută, un fel de străvezime ce pătrundea"26, cunoașterea care sfârșește în bucuria recunoașterii, vederea care ajunge până la "chipul omului, zămislit din lumină"27. În mod paradoxal, adâncindu-se, vederea nu coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pururi nevăzutul"48. Răscrucea nu doar strivește vizibilul; îl risipește, îl împinge departe, "până departe-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava celor de departe"50. Și atunci perspectiva se deschide înapoi, în spatele ochiului care trebuie să se întoarcă, să se lase răsfrânt în vâltoarea acestei curgeri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
margini, "e numai o părere ce dispare": "Ca revenind și mai adânc în volburile/ Ei primare pământul să-l strămute-n/ Străveziu". Nemărginitul transpare pe măsură ce crește, se face transparent, arată ceea ce nicio natură nu poate pro-pune: "S-au luminat și beznele. Se vede prin/ Țesătura lor deplin". Vederea plină - împlinită - este o vedere a golului în care ea cade în sus, cutremurată 100. Vedere a pământului expropriat care primește sămânța creșterii și a prefacerii: "Un blând semănător pe când dormeam/ Și-a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și de vizibilitate este exterioritatea, distanța "obiectivă" la care vederea (și) le pune pentru a le putea identifica. Întunericul este însă fără repere, absență pură, reducție nu numai a vizibilului, ci și a manifestării ca exterioritate: "și cu mâinile întinse, beznă./ adică nimic. mergând cu mâinile întinse/ într-un gol, unde nu există mișcare". În absența luminii - a imaginii -, exteriorul se reduce la ceea ce nu se poate manifesta, la nimicul neființei, la golul inert al nevederii. Întinderea mâinilor în gol, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adică nimic. mergând cu mâinile întinse/ într-un gol, unde nu există mișcare". În absența luminii - a imaginii -, exteriorul se reduce la ceea ce nu se poate manifesta, la nimicul neființei, la golul inert al nevederii. Întinderea mâinilor în gol, în beznă, nu e o extensie compensatorie a vederii; "ceea ce este în jur" de fapt nu este, nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu se dă pe față și totuși ceva e de față, în distanța
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în jur" de fapt nu este, nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu se dă pe față și totuși ceva e de față, în distanța care se adâncește nevăzută; "- doar că/ să-ți lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp". Lucrurile nu se răsfrâng în vedere din exteriorul care le pune în distanță, ci se răsfrâng ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină așezată peste lumină, ca un fel de strat ce se adaugă unui substrat cu care face priză? Doar lumina - pur fenomen optic - să fie aici răspunzătoare de nașterea imaginii? "Dar fiecare mână/ strânge în palma ei/ nu adevărul, ci bezna;/ răul primordial/ cel de dinainte de zidirea/ tuturor lumilor...". Suprapunerea nu e înțeleasă în sensul spațial al unei juxtapuneri și nici măcar al relației pe care o întrețin obiectele care vin în atingere unul cu altul. A așeza lumină peste lumină înseamnă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până atunci neluminat, a pune în vedere ceea ce altfel nu poate fi văzut. O cuprindere sau o învăluire, un cearcăn de vizibilitate de unde se deschide perspectiva în adânc. Dispunere concentrică în care conținutul se străvede prin conținător, cuprinsul prin cuprinzător: bezna dezvăluită în lumina care o învăluie. Un sâmbure al răului mai bătrân decât moartea, imemorialul pol negativ al ființei. Nu e adevărul, ci inversul său, dar nu în sensul maniheist al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna. Bezna/ dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce va fi.../ Sămânța din care/ ies lucrurile e golul,/ e întunericul...". O dublă înălțare, dar o singură imagine. Căci ceea ce se arată lăuntric
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna. Bezna/ dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce va fi.../ Sămânța din care/ ies lucrurile e golul,/ e întunericul...". O dublă înălțare, dar o singură imagine. Căci ceea ce se arată lăuntric în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce va fi.../ Sămânța din care/ ies lucrurile e golul,/ e întunericul...". O dublă înălțare, dar o singură imagine. Căci ceea ce se arată lăuntric în beznă este pe măsura luminii; nimic nu crește decât în lumină, spre lumina în care devine vizibil, se afirmă în orizontul creației. De aceea bezna dinăuntru nu e potența negativă a descreșterii, frâna ontologică ce se opune înaintării. Nu erezia alterității
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
golul,/ e întunericul...". O dublă înălțare, dar o singură imagine. Căci ceea ce se arată lăuntric în beznă este pe măsura luminii; nimic nu crește decât în lumină, spre lumina în care devine vizibil, se afirmă în orizontul creației. De aceea bezna dinăuntru nu e potența negativă a descreșterii, frâna ontologică ce se opune înaintării. Nu erezia alterității, negativul steril, ci complementul creșterii, impulsul interior al înălțării, centrul gol din care iradiază lumina 80. Răul de dinaintea zidirii lumii e astfel cuprins într-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iradiază lumina 80. Răul de dinaintea zidirii lumii e astfel cuprins într-o nouă zidire, supus unui alt scop, pus în slujba facerii, întrețesut în lucrarea luminii. Căci în lumină, el e dezvăluit, convertit și orientat spre ființă 81. Lumina și bezna sunt cele două fețe ale unei unice imagini sau - mai bine - fața și reversul oricărui fenomen 82. Văzutul și nevăzutul se pun reciproc în lumină, oglindindu-se diferit în Același. Iar ceea ce crește în lumină - ca lumină - este dincolo de evident
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
l-ar putea curma, înrolând clandestin forțele haosului în spasmele incontrolabile ale vindecării. Greața ca paratrăsnet lăuntric al omului împotriva unei dinamici vertiginoase în care apetiturile sale intră, ca dispozitiv de apărare împotriva dorințelor excesive, ce-i brăzdează ființa cu bezna ascuțită a insațiabilului. Cortul începu să se învârtă ca roata unei mori de vânt dinaintea privirii prea străpungătoare a arhitectului; precaut, descălecă de pe taburetul cam mârțogit ce-i fusese alocat și părăsi pentru câteva minute adunarea, îngăimând o scuză rămasă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
obiectului contaminează și posesia. La libertate suntem condamnați, dar la alte daruri, nu. Privilegiul sfidării aparține în exclusivitate lucrurilor amenințate, efemere, nevoiașe, incomplete, cărora totuși posibilul le este doar oferit, nu injectat inexorabil. Numai prin respingerea cu flama posibilului a beznei necuprinse, ce ne înconjoară asemeni unei haite de lupi la pândă, ni se deschide și posibilitatea conexă de convivialitate cu ea - reunirea ospitalieră în jurul focului autosacrificial. Întreținerea gardurilor asigură buna vecinătate. Poate pentru că omul e oricând capabil să arunce înapoi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cam tot ca un portofel, deloc mai prejos în strălucire decât cel căutat și cu mult mai adânc ca el. Numai cu astronomia stătea prost: lumina foșgăia anarhic prin ea, în derivă și fără graba-i etalon; nu lupta cu bezna, ci doar abandonul îi spăla mănosul nisip aurifer, dându-l la iveală. Nu venise vremea ca Rică să considere umbletul însuși, cotrobăitul hai-hui prin întuneric, drept moneda cea mai liberă să se rostogolească și, ca atare, cea mai forte; cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ora șapte punct, steaua norocoasă a lui Rică urcă pe cer cu tupeu solar și zor taurin, insinuând cu coarnele o paranteză în timpul astronomic ordinar, de amurg dedat delectabil tabieturilor. Un început gemând de potențe ignorate se opinti preventiv în bezna încă distantă, invizibilă de la nivelul pământului, dar în curs de venire. La orice s-ar fi așteptat Ondine, numai la un spectacol privat de scamatorii, nu. Păcat de pepenele galben cu vin de Porto și de delicioasa brasucade comandate de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei pe pat, prea aproape de trupul dezlănțuit pentru a fi efectiv neutralizat de loviturile ce plouau asupră-i. Ea era vâltoarea; ba nu, el însuși! De unde venea de fapt puhoiul în rotire? Ce-ntrebare! Nu se putea distinge nimic în bezna dormitorului, iar într-a minții nici atât. Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
țărănos", cu un accent de Bourgogne foarte pronunțat. Nu-i prea place de el, însă, pregătită pentru orice, acceptă să se rotească ținută de "mâinile puternice și viguroase ale vlăjganului acela voinic", iar apoi să se lase sărutată afară, în beznă. Este, desigur, dezamăgită cumplit de acest prim sărut, care i se pare absurd și dezgustător. Ea, care visa la marea iubire, își trădase idealul. Însă ce n-ar fi făcut pentru a căpăta experiență, pentru a fi "normală", "ca toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de fantezii, de variații... De vreme ce partea cea mai intimă a femeii rămâne inaccesibilă, ei trebuie să investească, să exploreze, să descopere întreg corpul său. Hotărât lucru, trecuse demult vremea în care pudoarea cerea ca încleștările soților să se petreacă în bezna cea mai adâncă, ca trupul să rămână acoperit, chiar. Trecuse demult vremea în care prințul Salina, din romanul Ghepardul, îi răspundea prea-cucernicului părinte Pirrone, care îi reproșase săvârșirea păcatului trupesc: Sunt încă un om în putere; și cum aș putea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]