7,476 matches
-
pierdeau îndată în supa cenușie. O femeie i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și a înjurat-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lor, în prag, era Connolly. — Ai grijă, l-a auzit spunând. Apoi a mai fost ceva conversație, pe care n-a putut s-o audă. Connolly a coborât pe scări și a sărutat-o pe fată. Sheba și-a smucit bicicleta. Era amețită. Nu văzuse bine dacă o sărutase pe obraz sau pe buze. Celălalt băiat zicea acum ceva și ea nu înțelegea. Toți trei au izbucnit în râs. — Mă fut, ești numa’ gelos, a zis Connolly pe un ton jovial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
promisiunea și a da fuga la el, dar s-a oprit văzând că băiatul n-a făcut decât să bage mâna în rucsac ca să-și scoată Game Boy-ul. Când Peter și Eric au încercat să-l pună la pământ cu bicicletele, Danny se cocoșase atât de tare, cu capul aproape lipit de ecranul micuț al jocului, încât aproape că nici n-a tresărit. În schimb, Jinei aproape că i-a sărit inima din piept. Oare cât trecuseră de când băieții nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
seama că era singura care se îmbrăcase elegant. Restul călătorilor apelaseră la pantaloni sport cu fermoare și cămăși din Lycra în culori fosforescente, genul de echipament folosit în ciclism sau la schi. Se părea așadar că tot orașul mergea cu bicicletele și făcea schi, iar chestia asta a făcut-o pe Irene să urască și mai tare locul ăla. Nimănui n-ar fi trebuit să-i facă plăcere exercițiul fizic când ea suferea câte două ore pe zi de kickboxing. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mână unul din elementele micuțe ale jocului și-a simțit cum se liniștește. Îi era deja dor de Danny - de bosumflările lui și de privirea lui catatonică de la Nintendo. Ambele stări puteau fi izgonite cu înghețată și-o plimbare cu bicicleta prin parc. Danny, care fusese cea mai mare și mai frumoasă surpriză. Jina își făcea griji din cauza ciudățeniilor băiatului, din cauză că Danny nu avea prieteni, dar Mike văzuse destui derbedei ca să știe cum arătau problemele adevărate. Ciudățenia lui Danny era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins Într-un rîs zgomotos cînd trecu pe lîngă mine. La prima vedere totul părea normal, dar, dacă priveai atent În zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de stradă. Am măsurat zece pași de la stîlp și Încercam să dibuiesc cu vîrful pantofului capacul gurii de canal, exact locul unde EL dispăruse... Pensula Întunericului trecu peste femeile care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ace pe ele și niște stegulețe triunghiulare de culoare crem ce reprezentau linia ferată de centură administrată de guvern și ramificațiile secundare. Clădirea se găsea Într-o zonă mai dărăpănată a orașului. La etajul Întîi se afla un magazin de biciclete, iar la al doilea un salon de jocuri mecanice. În ciuda acestui mediu ambiant, directorului Îi plăcea să lase impresia unui om tenace pentru singurul motiv, dacă vreți, că era capabil să se ocupe de afaceri Într-un asemenea loc... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la culoare, i se prelinse pe la colțurile ambilor ochi. Cel tînăr sări peste șanț, la marginea drumului unde se aflau aliniate buteliile. Zise apoi blînd, cu compasiune: — Îl vezi pe bătrîn? A rămas săracu’ cu buzunarele goale la cursa de biciclete - douăzeci de mii de yeni pe care-i avea de la vinderea terenului... apoi a uitat treizeci de mii În plasa pentru bagaje din tren... și s-a dus totul de rîpă. Nu mai vorbi prostii, se răsti la el cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
anunțuri diverse: angajări, Îndrumar pentru hoteluri, bursa, apartamente și altele. La capitolul „diverse”, cu excepția anunțurilor despre cîini de vînzare, toate celelalte se ocupau de boli venerice, operații de prepuț și sterilitate. Pe ultima pagină, rezultatele de la cursele de cai și biciclete. Alături de programul de radio și televizor, se afla și programul filmelor de la cinematografe. Mai jos, iar trei coloane de anunțuri diverse. Numai unul dintre ele prezenta cazul unei dispariții, dar n-avea nici o legătură cu ceea ce mă interesa pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele de cai sau de biciclete? — Nu. Numărul de telefon. — Telefon? — Zău că n-am vrut să vă ascund... — Ce număr de telefon? — La fel ca și cel de pe cutia de chibrituri. Dar unde-i? Își plimbă degetul panicată, de colo-colo, ca o furnică ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau și ei la locul lor, În fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de care drumul alb părea legat direct. Felinarele au Închis ochii și strada părea acum mai largă... cu vreo zece metri... Amintirea nopții mai zăbovea doar la gurile deschise ale unor clădiri și la intrările scărilor rulante. Un băiat pe bicicletă tocmai distribuise ultimele sticle cu lapte și trecea pe pantă-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire, nu mai era nimeni prin preajmă. Am luat-o la fugă pe scări, urcam cîte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
administrative de la Cluj, mai ales că înainte de a pleca trebuia pusă la punct admiterea din anul acesta și am muncit pe brânci. În ăst timp n-am dat nimănui adresa de e-mail, am înotat, am mers zeci de kilometri cu bicicleta, am jucat tenis și m-am uitat la televizor, fără să-mi propun să fac ceva serios. Apoi am simțit că-mi revin și am început să citesc și să gândesc, capitole la care eram tare rămas în urmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ți-am scris, începusem să-mi revin, iar acum e mai bine. Lucrez intens la un studiu pentru Behavioral and Brain Sciences, citesc 12 ore pe zi, marțea și miercurea joc tenis, mă plimb mult pe malul mării și cu bicicleta. E bine. Oamenii sunt tare faini (suntem vreo 15 străini plus câțiva olandezi), iar staful își dă toată silința să ne asigure, vorba Marelui Împușcat, „cele mai bune condiții de muncă și viață”. Am o casă superbă, niciodată nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Stau pe terasă și mă uit la cer... Mă opresc aici. Poate scriem cartea anul acesta. Sau măcar o începem. Te îmbrățișez cu drag, Mircea On 25 Oct. 99 at 12:05, Mircea Miclea wrote: Azi m-am plimbat cu bicicleta printre dunele de la malul mării. Am găsit un trandafir mov, mare, superb. Ți-l trimit. M On 26 Oct. 99 at 14:32, Mircea Miclea wrote: Mircea: Istoria Oare de ce să scriem despre noi, Mihaela? Îți zic eu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toți se plângeau. Jumătatea care funcționa era așa de acoperitoare, că nimic nu m-a făcut să zic ceva de Paștele mamei lor nordice. Doar la hotel n-am mai avut room-service și patronul schimba personal prosoapele. Danezii umblau pe bicicletele lor cu spițe albe și roșii, nu făceau zâmbre că nu pot să umple de praf cu roata din spate de la Volvo pe sărăntocii de pe stradă și nici nu aveau pe cine. Ei nu au sărăntoci. Cerșetorii au alocație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lalele și alte flori rozalii al căror nume nu-l știam. Ciudat, mi-am amintit eu ca prin ceață, cândva aveam o grădină înfiorătoare, cea mai urâtă de pe toată strada, poate din întreg Blackrock-ul1. Ani de zile se aruncau acolo bicicletele ruginite (ale noastre) și sticle goale de Johnny Walker (tot ale noastre), și asta pentru că, spre deosebire de alte familii, mai harnice și mai la locul lor, noi aveam un grădinar: Michael, un bătrân încovoiat și irascibil care obișnuia să nu facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe strada Dawson, cu portar și recepționer la comun, dar în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
printre lacrimi. Mai spune o dată, scumpo. —Era fiul meu. — Așa e, scumpo, și vrea să știi că nu a suferit. Neris și-a pus mâna la ureche și a zis: — Îmi zice să-ți spun că ai avut dreptate în legătură cu bicicleta. Îți spune ceva? —Mmda. Vanessa își plecase capul. —I-am spus că mergea prea repede cu chestia aia. Ei bine, acum știe asta. Îmi zice să-ți spun, mamă, ai avut dreptate. Așa că, mamă, tu ai avut ultimul cuvânt. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis nu. Și asta nu este prima trădare!. Trei veri la rând am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița verii, veselia și glumele noastre copilărești le simțeam ca o terapie pentru suflet și minte. Cu bateriile încărcate, veneam acasă și citeam până târziu în
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
pământului, să-l stoarcă până la ultima picătură, lăsându-l secătuit, stafidit și îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai mânca fructe proaspete. Și: Nu mai cânta și nu te extenua. Nu mai bea ceai pe stomacul gol. Ai grijă să fii deosebit de curată. Spală-te pe cap, trage un pui de somn, ridică picioarele și fă exerciții de bicicletă. Își ștergea sudoarea de pe frunte cu o batistă și se ținea în continuare după nevastă-sa, chiar dacă îi era clar că nu o interesa absolut deloc ce-i spunea el. Ammaji avea propriile idei. Propriile-i idei despre cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din stâlpul de curent electric și pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul lor de antene de televiziune, sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându-se în prima din multele găleți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adevăr, India este țara miracolelor.Ă Scutere și ricșe, camioane și mașini. Mama, tatăl, unchiul, cumnata, veri de-al patrulea și de-al cincilea ai cuiva. Și Sampath în drum spre serviciu, cu Pinky așezată pe locul din spate în bicicletei sale, mergând zigzag printre toate acestea, căutând promisiunea răcorii de-a lungul pereților, sub copaci și paravane, căci soarele de dimineață dogorea deja. Trecând în goană de la o oază albastră de umbră la alta, urma un drum imprevizibil prin mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]