7,814 matches
-
au fost gândite până și eventualele greșeli care s-ar fi putut face (humanum errare est!) și îndreptările din mers care se impun, totul într-o împlinită coregrafie “de ziceai că nu e adevărat” și în care eu eram o biată piesă uzată în angrenajul “bine uns” al acestor conveniențe, pe cât de necesare, pe atât de solemne... Din holul bisericii - unde se rânduiau intrările “actorilor” cu mai multă sau mai puțină treabă - tronau regizorul și “sufleurul” totodată, bun îndrumător până la pășirea
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
peste măsură. Avea o diplomație aparte de a solicita sprijinul credincioșilor să-l conducă acasă: ’’Băi, idiotule, du-mă acasă, băi, da vezi să nu mă lași, și ai grijă la preoteasă!”; aceasta era de cel puțin trei ori cât bietul popă și nu îi gusta deloc îndeletnicirile bahice. Fiind “cu miere” la cuvânt în acele momente, îl primea preoteasa cu atâta dragoste-n prag, de mi-l cam luase frica, sărmanul. De altfel, preot bun la suflet, bun duhovnic și
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
știe, sărmana femeie, ce spaimă are să trăiască... Privindu-o cum povestește, într-o clipită o vede alunecând în fântână, rămânând suspendată cu mâna dreaptă pe acea țeavă și cu ciubucul în mâna stângă, strâns, să nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
și au dus-o la cimitirul de pe deal. Căsuța ei a rămas pustie, părăsită, se vede de departe având un singur geam alb, văruit sub forma unui cocoș... Trist va fi însă abia la vară când nu va mai fi biata bătrânică să aibă grijă de copii și de oile altora la păscut, să le spună copiilor povești de demult!... Pustii sunt și marginile de pădure. S-au dus zilele cele calde de vară când copiii adunau printre rădăcini groase de
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
frig, „Vino și-ncălzește-mi sufletul” - îți strig! Vino și oblojește-mi rănile, căci sunt Copilul Tău statornic, făcut din lutul Sfânt. La pieptul Tău, Iisuse, te rog, mă încălzește; Sunt oaia rătăcită, ce sincer te iubește! Da, sunt o biată oaie, ce-n fața Ta mă-nchin, Aceasta îmi e crucea, de la al meu destin! Mereu mi-ai întins mâna și ajutor mi-ai dat, Mi-ai ocrotit copiii, de grijă le-ai purtat! O, Doamne-ți mulțumesc! Dar, am
ÎN VALEA PLÂNGERII... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360356_a_361685]
-
în vene sânge. De mult mă lupt, dar viața-i un dezastru Și, n-am putere, ca să pot ajunge... Eram tăcută, de emoții încărcată Când l-am zărit venind sub clar de lună. El era tot, numai lumină! Eu... o biată fată... Eram fericită că eram împreună. Mergeam tăcută, alăturea de Dânsul, Alai de îngeri, ne-au întâmpinat Însă, pe mine mă-necase plânsul, De fericire că-l văd cu-adevărat. Și am grăit sfioasă: ,, Doamne Sfinte, Te rog, ajută-mă
E BUNA VESTIRE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360355_a_361684]
-
rămânem în realitate, totuși, domnule comisar, cum vă explicați aceste groaznice întâmplări și ce credeți că este de făcut? Comisarul își întrerupse curățatul unghiilor și răspunse criminal de calm: - Domnule, nu-mi explic nimic, totu-i așa cum ați citit, iar bieții băieți trimiși la fața locului s-au spitalizat pentru o vreme. Așteaptă și ei săracii să găsim o explicație. - Păi, ce explicație să fie, domnule, la faptul că în parcurile noastre oamenii sunt mușcați de șerpi, ba chiar și de
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360405_a_361734]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > BIET SUFLET, DE CÂND N-AI MAI IUBIT? Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pare-se că iubirea asta-i sărăcie mare, boala cruntă și tot un necaz! Ferească Sfântu’ să mai iubească
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
un om care a trăit o viață cu gândul la moarte, e o definiție “bună” a iubirii. Măcar îl mai trezea din amorțeala și “luciditatea” cu care își aștepta sfârșitul. Poptamas nu merită dezbătut! Așa că, te întreb eu, pe tine biet suflet, de când n-ai mai iubit? Lasă chimia și sfârșeala fără margini! Iubire! Iubire când ai simțit ultima oară pe Pamant? Sau măcar o amintire a Ei? Nu nevoia de a avea, de a subjuga, de a transforma, de a
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
dumnezeire. Și asta rămâne. Preț de-o eternitate! Și ca să fiu în rând cu lumea, din seria “aviz amatorilor”: “ Iubirea funcționează în mod diferit în minți diferite. Pe nebun îl luminează, iar pe înțelept îl orbește” (John Dryden). Referință Bibliografica: Biet suflet, de când n-ai mai iubit? / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
-l vedeți pe Poet, animal pur-sânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, nemurire; ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale pământului și ale cerului. Purtătorii lumii sunt, uneori, elefanți, tauri
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
astăzi înghețată de mâna morții. Chipul lui nu e o priveliște plăcută, dar poporul căruia i s-a spus că l-a mântuit, că l-a scăpat de obidă, nu încetează a trece în șiruri lungi dinaintea trupului său îmbălsămat, biet popor plin de așteptare, răbdare, și înșelat. Cetele trec și iarăși trec, fără să le pese că acel covor ce se întindea la picioarele marelui uzurpator fusese un adevărat râu de sânge, iar nu postavul stacojiu, peste care odinioară pășise
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
A mers în fiecare duminică la biserică, și-a adorat aproapele, iar celor sărmani le făcea pomeni cu carul. Nu a luat vreodată numele Domnului în derâdere și nu și-a înșelat nevasta. Popescu Altoi a murit de infarct. Sufletul bietului om trecu prin tunelul la capătul căruia se zărea luminița care creștea, creștea văzând cu ochii, după care se contopi cu cea mai vie și superbă lumină care i-a fost dat să vadă vreodată. Zări o siluetă apropiindu-se
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]
-
izvor, ca setea să-ți astâmpăr ; Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în păr. Aș vrea să fiu măgar, să-ți duc rucsacu-n spate ; Destul ai dus poveri, de greu avut-ai parte. Dar, nu-s decât un biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde-n barbă lacrimi, la plâns, la râs și la citit... Bătrân înlăcrimat, c-o viață-ntreagă n-a știut să fie, Nici frunză, nici copac și nici izvor de apă vie. (Aurel Chira) Referință
RESEMNARE, DE AUREL CHIRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360581_a_361910]
-
oprit apa ! Confuzie Aleargă ciute Pe domeniu de vânat Vânător țintit Trezire Uf, adeseori Istoria aleargă prin noi Trezind speranțe Batjocură Pe lizieră gonacii Alungă rănită victima Punându-i coarne Victimă colaterală Glonț pe țeavă Deget apăsă trăgaciul În cătare biet orb Destin După punct final Te retragi în astral E ultimul bal... Legătură Frate de cruce Sângele nu se mai face Apă chioară... Referință Bibliografică: capcană / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie
CAPCANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360596_a_361925]
-
lungă,să-nvăț cum să iubesc cu-adevărat.ce-o fi să-nsemne "până la sfârșit" ?cum e să te prefaci tot în lumina?ajuta-mă să cred în infinit,să nu-mi mai fiu din nou, doar o străină!... VIII. BIET SUFLET, DE CÂND N-AI MAI IUBIT?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015. Pare-se că iubirea asta-i sărăcie mare, boala cruntă și tot un necaz! Ferească Sfântu’ să mai iubească cineva în ziua
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
s-a întamplat între ruga și darea de seamă finală. - Am dorit să fiu aed, adică orb, ca marele HOMER, ca să văd și eu ca el, ceea ce nu văd muritorii de rând. De fapt, părintele înțelepciunii m-a făcut un biet reporter - am cutreierat lumea și am scris despre văzute și nevăzute. Tot tărâmul terrian cutreierat de mine a fost o lungă odisee. M-am implicat în odiseea normală a vremurilor anormale și-am pus totul, în caietul meu de reporter
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce facem? Îl luăm pe Vermeer, are un rânjet cam de nebun, Scuze, dar nu are dantură, Boterburgul pare liniștit, La fel și Delft, priviți pasărea din colțul de sus al camerei, Bieții oameni de afaceri nu o iau în seamă, Cine e blând? Sfânta Praxedis adună sângele Unui martir, sângele cântă. Nimic despre pieptul Nesfintelor. Citiți scrisoarea mea la fereastră, poate că O pasăre fericită va trece dincolo. N-ai să găsești
CE FACEM? de BORIS MEHR în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360651_a_361980]
-
e plină de corbi De-ntreb de iubire, ei croncăne-n zbor Iubirile toate se nasc și-apoi mor Și-asa ne tot ducem prin vremuri un pic Din umbră în urmă, nu rămâne nimic Și ninge și plouă peste bietul pământ Iar restu-i uitare-ngropată-n cuvânt. PRIVESC CUM SE LUNGEȘTE UMBRA-N PLOPI Privesc cum se lungește umbra-n plopi Cu degetele nopțile m-ating Pe umerii iubitelor mă plâng Ca într-un psalm ce-i îngânat de popi. În prelungirea
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
sobră, Își plimbă visele prin parc. Pe-aleile pustii trec văduvi Înalții plopi ce nu au soț Sub arșița ce sapă-n măduvi Tăceri ca urmele de glonț. Pe drumul orelor ratate Cu glezne-n iarbă, sângerând, Trec îngerii cu biete cioate De aripi moarte, fluturând. Cu foamea dorului te caut Pe tine, îngere de lut, Și mușc cu sunete de flaut Din trupul tău câte-un sărut Și-ți dau din stoc, nelimitate, Aripi de îngeri scoase vrac Să trecem
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
alt an, smălțând cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând și el, murea-nghețat Grivei... Agonizând, înfricoșat, se ascunsese lâng-un gard, Să simtă-un strop de ocrotire, să-l apere cumva de rău Căci, ajunsese de un timp, al nimănui bietul bastard, Și lunecând în somn de gheață, plângea și se visa dulău... Fusese un cățel de casă, iubit, plimbat și periat... Cu ''mami-lui'', saltea, păpuși... Așa trăise-ntreaga viață! Și nu știa că-i corcitură. Și ăsta este un păcat
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
cel folosit, Să rabd când n-am și, urgisit, Să fiu de-a pururea manta De vreme rea Hora paiaței - păreri personale - versuri În hora nebună, m-au prins fără voie Să țopăi dement și năuc! Și joc pe jăratec, biet urs, de nevoie Că-s prins și legat de butuc! Îmi bâțâie capul de jocul cretin Și brațele-mi saltă tâmpite... Iar gura, mi-e plină de foc și venin... Privirile - ape prostite... Că-n hora nebună mă puse pe
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
născut din carnea zării, ca un cancer fără milă Otrăvind pe cât puteți, tot ce-atingeți, la grămadă... Revărsați din zare-n zare valuri de război și silă Și nu credeți că otrava și pe voi o să vă ardă!... Nu-nțelegeți biete umbre că a voastră existență Tolerată de planetă, nimănui, nu-i necesară?! Că, sunteți... tot ce-i mai rău! Răul însuși, în esență... Și că existența voastră, e-un microb care omoară??? Omorâți copaci și ape, aerul ce-l respirați
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
voastră existență Tolerată de planetă, nimănui, nu-i necesară?! Că, sunteți... tot ce-i mai rău! Răul însuși, în esență... Și că existența voastră, e-un microb care omoară??? Omorâți copaci și ape, aerul ce-l respirați, Răscoliți în măruntaie bietul lut ce vă hrănește Din adâncuri nesfârșite, fără milă adunați, Tot ce vreți și ce vă place, ce găsiți și ce sclipește! Și din carnea lui bătrână, faceți bombe, faceți tancuri! Mai aveți nițel și-i gata! Vlăguit de tot
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
chiar nu înțelegeți că Pământul vă dă viață!? Fără el, sunteți atomi rătăciți în Univers Chiar sunteți inconștienți? Nu priviți prezentu-n față? Nu pricepeți că e timpul număratului invers...?! Omorându-vă planeta, vă ucideți și pe voi, Nu vă pasă biete umbre! După voi, vină potopul!... Dar de moare ea întâia, transformată în gunoi, V-ați gândit cum v-o fi vouă, până veți muri cu totul??? Oare, ce-a greșit izvorul, ciocârlia, rândunica Biata iarbă, păpădia și tot ce nu
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]