4,061 matches
-
cădea și toate câte va face, vor spori”. Ia te uită, își spuse spătarul, catapeteasma nu are decât uși împărătești și o singură ușă diaconească, dar din icoana din stânga Mântuitorului, vlădica Theodosie și celălalt, oare cine să fie..., îi zâmbeau binecuvântându-l. O să-l întreb pe popă cine sunt sfinții din icoană, își propuse el. — Âââ... veni ca un fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit citețul? se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
judecând după îmbrăcăminte, femei din toate stările. Masa cu prinoase ținea cât pronaosul, peste mormintele ctitorilor, străbunicii spătarului din partea doamnei Ilinca Basarab. Vlădica nu slujise, sta în scaunul episcopal și asculta pomelnicele pe care le citeau pe nas doi ieromonahi binecuvântând la fiecare pomelnic prinoasele de pe care îl luaseră. Toate fără deosebire glăsuiau: „Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod izbăvește-l, Doamne, de prigoana păgânilor, se roagă pentru aceasta Petru clucerul, Stamate căpitanul, Sevasta, Maria și...” Pomelnicul se înșira monoton
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
serai, odată cu sosirea Brâncovenilor eliberați din închisori, s-a oprit și un bătrân pelerin venit călare pe un măgar costeliv, apariție obișnuită în peisajul oriental. A cerut hrană și apă pentru el și pentru măgar și îngăduința de a-l binecuvânta pe beiul valah pentru milele primite cândva. Vorbea grecește, amestecând din când în când cuvinte slavonești. Slugile, grăbite să îndeplinească porunci de multe ori contradictorii, fără să-l refuze, pentru că exista foarte puternic înrădăcinată superstiția că nu poți să nesocotești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătător al mâinii stângi spre buze, implorându-l din priviri pe prinț să tacă, salută șoptit plecându-se până în pământ: — Să trăiești, măria ta, apoi cercetând cu atenție rănile schingiuiților, propuse: Ar fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă învețe să-i iubesc pe cei ce ne osândesc. Roagă te, măria ta, și mulțumește-i lui Dumnezeu că ți-a descoperit acest dar. O să stau prin preajma voastră, dar nu la vedere ca să nu aspresc prigoana turcilor. Preotul îl binecuvântă și ieși din odaie, se duse în sala cea mare. Acolo doctorul își făcea meseria curățând rănile picioarelor și mâinilor beizadelei Constantin. — Nu-i nevoie să le ardem cu fierul înroșit, raportă el când îl zări pe monah. Domnia sa este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este tânăr și este bun de carne. Gherasim trecu pe lângă ei ca o umbră, se îndreptă spre lavița pe care sta Ștefan, se aplecă în fața lui și-l sărută pe frunte. Ieși spre cuhnie. O întâlni pe doamna Marica, o binecuvântă, încercă să o liniștească spunându-i că vodă se odihnește, așa stând în jilț, pentru că rănile se vor vindeca mai repede dacă vor sta în adierea vântului. — Doar să nu se așeze vreo muscă, adăugă el zâmbind. Doamna Marica îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele gărzii ienicerești se plecă ceremonios în fața lor și-i rugă să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor, răspunse o monahie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Țară a Făgărașului. Lucrarea de față este cu atât mai specială cu cât Dan Lucinescu a avut marea șansă ca, în tinerețea sa, înainte de a fi închis pentru 15 ani în închisorile comuniste, să-l cunoască pe părinte la Sâmbăta. „Binecuvântez inițiativa scriitorului Dan Lucinescu de a evoca figura luminoasă a Părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus, cel care, pe durata primei jumătăți a vieții sale, a fluturat steagul mărturisirii ortodoxe în plină eră stalinistă, cu ecouri la scară națională
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și violente forme de tortură fizică cu violentarea psihică și obligarea victimelor de a se transforma în agresori. 60 de ani mai târziu, victimele vorbesc despre ,,reeducarea” de la Pitești, care a făcut din deținuți călăi sau sfinți. 4. „O întâlnire binecuvântată cu Părintele Arsenie Boca” Descriere: O mărturie a doamnei Aspazia Oțel Petrescu, fost deținut politic. Filmul ne redă povestea emoționantă a întâlnirii dintre doamna Aspazia Oțel Petrescu și Părintele Arsenie Boca. Una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, supraviețuitoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru noi. Nu suntem mai presus de lege, și nici nu am fost însărcinați de Divinitate să exportăm democrația în lume, așa cum nu avem misiunea națională de a răspândi creștinismul. Pe scurt, avem dreptul să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze America, dar niciodată să insistăm sau să presupunem că deja a făcut-o. Capitolul III Intenții bune cu final neașteptat: războiul din Vietnam și șahul Am făcut facultatea la sfârșitul anilor '50, o perioadă (așa cum le spun acum studenților mei
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
fi venerat nu numai de israelieni, ci și de arabii din Egipt și Siria. În acea zi spune profetul Israelul va fi al treilea, împreună cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului, pe care Dumnezeul oștirilor îi va binecuvânta, spunând: Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea"124. Din vremea lui Mahomed, cei mai mulți arabi și evrei au venerat același Dumnezeu. Oricât de îndepărtat ar părea acum, poate că într-o bună
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
bazându-mă pe înțelepciunea sa și dorind ca ciorna să fie citită și din perspectiva unui musulman. Acesta mi-a răspuns la rugăminte amânându-și celelalte activități, citind întreaga carte, comentând în profunzime fiecare capitol, corectând semnele de punctuație și binecuvântându-mă pe mine și pe cei dragi toate acestea în numai patru zile. Nici el nu este de acord cu tot ce am scris în aceste pagini, dar, datorită contribuției sale, acest volum este mai bun (și mai corect din
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
i se spune a Moșilor (a străbunilor), reunește aici întreaga populație. Moșii sunt o ceremonie emoționantă: e sărbătoarea strămoșilor 71; în fiecare familie se rezervă tacâmuri și locuri pentru toate rudele a căror amintire se cinstește; un popă vine să binecuvânteze masa. În timpul rugăciunii, cei prezenți, tăcuți și adânciți în meditație, sunt convinși că manii strămoșilor lor evocați din mormânt asistă într-adevăr la festin; felurile de mâncare sunt apoi strânse și împărțite săracilor. Sărbătoarea publică e foarte fastuoasă; prințul însuși
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ca această existență fastuoasă să fie tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună seară binecuvântarea nupțială unui tânăr cuplu. Logodnica era atât de albă, de roză, de rotunjoară, de ispititoare, încât inima celui ce oficia fu răvășită. În loc de a binecuvânta, el nu poate decât să contemple atâtea farmece și să râvnească cu înflăcărare la posesiunea comorii pe care un cuvânt din sfânta sa gură avea să o dea altuia. Reuși totuși să-și recapete calmul îndeajuns pentru a bâlbâi cuvintele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
drumul îndepărtând mulțimea; logodnica apare într-o toaletă splendidă, susținută de venerabila sa mamă cu părul argintat. Palidă de emoție, cu ochii plecați, ea înaintează, alunecând pe piciorușele ei cu grația unei silfide. Soții se așează în fața arhiepiscopului, care îi binecuvântează; la dreapta nașul (martor al viitorului soț), la stânga nașa viitoarei soții. Prelatul recită lungile rugăciuni ale căsătoriei, asistența răspunde la acestea cu evlavie, apoi încep ceremoniile. Preotul care celebrează ia inelele, le sfințește și le duce în trei rânduri la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prăpastia pe care o săpase. Nimeni nu părea mai potrivit decât el să conducă treburile obștești. Adresa adunării, ca răspuns la discursul tronului, nu fu decât o lungă parafrază a cuvintelor princiare. Ea se încheia astfel: "Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ziua națională de 24 ianuarie 1862; fie ca Dumnezeu să facă din această zi o sursă de iubire, de pace și de fericire pentru patria română. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această aclamație ce reprezintă astăzi bucuria și recunoștința generală
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
princiare. Ea se încheia astfel: "Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ziua națională de 24 ianuarie 1862; fie ca Dumnezeu să facă din această zi o sursă de iubire, de pace și de fericire pentru patria română. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această aclamație ce reprezintă astăzi bucuria și recunoștința generală și răsună de la Carpați până la Marea Neagră. Trăiască România! Trăiască Alexandru Ioan I, primul suveran al României una și indivizibilă." Sesiunea din 1862 se deschidea sub cele mai favorabile auspicii, și lucrările
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca vrăjmașul Cerului să ticăloșească până în sfârșit făpturile tale? Nu judecăm, Stăpâne, ci binecuvântăm Numele Tău!"116 bis . Și vestitul istoriograf al Bucureștilor și arheolog amator colonelul Dimitrie Pappasoglu (1811-1893), pe atunci tânăr ostaș, intrat în miliția pământeană la 6/18 octombrie 1830137, își notase foarte conștiincios, pe filele unui manuscris: "1831 iulie 15
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și pentru a se întoarce acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
al adevăratei credințe, și nu voi mai fi singur! Vai mie, cum mă chinuie, cât de tare mă chinuie. Furia lor e balsam pentru mine, și pe această șa de război pe care mă sfârtecă, oh, fie-vă milă, râd, binecuvântez lovitura ce mă țintuiește răstignit. Ce tăcere s-a lăsat peste deșert! E noapte și sunt singur mi-e sete. Și așteptarea fără capăt, unde-i orașul, ce larmă se aude în depărtare, poate soldații sunt biruitori, nu, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi răstimpuri, fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i, și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. 43. Ați auzit că s-a zis: "Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău." 44. Dar Eu vă spun: "Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvîntați pe cei ce vă bleastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, 45. ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pîini și doi pești." 18. Și El le-a zis: "Aduceți-i aici la Mine." 19. Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pîini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pîinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20. Toți au mîncat și s-au săturat, și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărîmituri. 21. Cei ce mîncaseră, erau ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]