5,219 matches
-
vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spus el e adevărat. — Bine, atunci uită-l pe Tom. Sărută-mă. George era numai ușor băut. Faptul că bâjbâise când încercase să vâre cheia în broască nu se datora amețelii, ci întunericului de la ușă. Oricum, se găsea într-o bizară stare de spirit. Primise violenta scrisoare a lui Rozanov chiar în dimineața acestei zile de joi. George nu văzuse nici unul dintre ziarele locale și habar nu avea de „scandalul“ cu privire la el și la Hattie. Ghicise câte ceva din incoerenta diatribă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
faptului că a doua farfurie se ivise exact în seara morții lui William. Dar cu toții căzură de acord că era un semn care vestea instaurarea „uneia dintre perioadele acelea ciudate“ în Ennistone. Ba chiar perioada începuse, afirmau inițiații, prin recentele bizare întâmplări din grădina Belmont. În acest timp, Vernon Chalmers, directorul Institutului, circula de la grup la grup, încercând să domolească temerile și explicând că fântâna opărită ținea de cu totul alt sistem de canalizare decât cel care servea bazinele și căzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță și își amintea cât de surprins se simțise el, Tom, și cât de alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul urmărit de omul acela bizar. Și emoțiile facile pe care le încercase atunci i se păruseră a fi un eveniment remarcabil în viața lui. Imaginea lui Hattie îi licărea acum în fața ochilor, ocupându-și propriul spațiu, radiindu-și propria lumină. Îi vedea părul de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-o scarmene zdravăn pe Ruby dar, în chip straniu și rău prevestitor, se pomeni că e incapabilă s-o facă. Se uita fix la Ruby. Aceasta îi răspunsese cu o privire la fel de directă. Și atunci se întâmplase altceva la fel de bizar, de lipsit de noimă și rău-prevestitor. Alex începu să-i povestească lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putut să prevadă? Răspunsul meu sincer a fost că nu. Așa cum ajunsese să recunoască și ea, Stella era fascinată de „tendințele de violență“ ale lui George. Susținuse însă întotdeauna teoria că acestea trebuie să se epuizeze și că, oricât de bizar se va comporta George în perioada interimară, până la urmă va veni tot la ea ca „să-l salveze“. Pornind de aici, acordase o semnificație magică „încercării de omor“ de la canal care ar fi putut însemna criza finală, punctul culminant, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și mai bună“ și se prea poate ca iubirea, vechea forță imprevizibilă de care știința naturii nu ține seama, o „va salva“ până la urmă și pe ea, nu numai pe el. Am pomenit despre plecarea părintelui Bernard. Într-un fel bizar, de această plecare e asociată și soarta acelei „Madame Diane a noastră“. E lesne de imaginat că subita, totala (și inexplicabila) trădare a lui George o zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre cele paisprezece zile ale Anului Nou de toamnă (în uz și astăzi în sinagogă), de origine cananeeană, considerat drept cel oficial, calculat după fazele lunii și ciclul agricol. Unii comentatori au observat, pe bună dreptate, că e cel puțin bizar că, în ciuda atestării în tradiția iudaică, confirmată de popoarele limitrofe, în Biblia ebraică lipsește orice aluzie la faptul că prima zi a lunii a șaptea ar fi fost ziua de Anul Nou; dimpotrivă, conform Ex 23 și 34, această zi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului și a sadomaso-chismului, "branding"-ul care constă în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau ale șamanismului, toate acestea pun accentul pe experiența bizarului încercată în comun. Experiențe cotidiene care reiau, mai mult sau mai puțin serios, uneori într-un mod complet "kitsch", memoria abisală a infernului și a caznelor sale. Obscuritatea care traversează cărțile sau filmele care povestesc inițierea acestui erou de legendă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire, astfel că brațul părea amputat. Ciuntit. Iar în centrul secțiunii expuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zis că sunteți prost? Nu sunteți prost, domn’ sărjănt! Mă faci prost soldat??? Culcat!!! Târâș, maaarșșș!!! Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac cu cartofi în glodul gros... Apoi a început să se târască prin mocirlă, lăsând urme bizare după el. Când în sfârșit a venit comanda „drepți!”, Toaibă arăta ca o stafie. De sus până jos era acoperit de un strat gros de glod. În front, marș! a izbucnit ca o izbăvire comanda sergentului. Toaibă a făcut stânga
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
șase de elegii, al scriitorului Florin Dochia, Elegii de pe strada mea, publicat în 2011, la Editura Premier, din Ploiești, în care, parafrazându-l oarecum pe Xavier de Maistre, cu a sa Călătorie în jurul camerei mele, autorul său construiește un univers bizar, strada mea, pe care-l populează cu o lume banală și, totuși, complicată, apelând, în manieră postmodernistă, pe larg, la transtextualitate, sub diferitele ei forme / clase definite de G. Genette, intertextualitate, paratextualitate, metatextualitate, hipertextualitate... În felul acesta, de-a lungul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se intitulează Prieten cu Poemul Popescu și cu Cristi - acum și-ntotdeauna. Titlul poemului, parafrazându-l pe cel al piesei de teatru a scriitorului american Tennesse Williams, Un tramvai numit dorință, pleacă, așa cum mărturisește Gavriil Pinte, de la o dorință aparent bizară a lui Cristian Popescu, de pe vremea când mai trăia printre noi: Toată viața lui și-a dorit să-și cumpere ultimul tip de tramvai 26, să poată să-și plimbe duminica familia cu el (familia Popescu), să-i vadă toți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
merge pe un câmp, vom vedea că în jur totul capătă nuanțe monotone de indigo. Petalele de mac nu mai apar roșii, nici iarba nu mai este verde, iar pietrișul apare cu o nuanță indigo pal, părând a împrăștia o bizară strălucire peste sumbrul covor de iarbă, ca și cum ochii au devenit extrem de sensibili la contraste. Cu două ore înainte de răsăritul soarelui se desprinde o luminescență albăstruie, peisajul devenind mai luminos, iar peste indigo se aprind ici și colo nuanțe de galben
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu beteală oximoronică, sugerând pe de o parte Jocul/Hazardul (carnavalul), iar pe de alta Tragicul (infernul), titlu ce ne amintește de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ea, în continuarea ei. 5. Goya zicea că somnul rațiunii naște monștri. Da, e adevărat, probabil. Dar și somnul dragostei naște monștri. Și somnul încrederii în ceilalți. Poate de aceea în golul din jurul meu și-au clocit ouăle niște întîmplări bizare, fără ca eu să bănuiesc ceva, să mă alarmez. Multă vreme nu mi-am dat seama, de pildă, că eram urmărit. Odată, aducîndu-mi aminte că uitasem la anticariat cartea pe care o cumpărasem, m-am întors din drum și m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căci un călător care ar aștepta într-un loc unde nu e nimic de așteptat, care s-ar agita într-un loc unde orice efort e zadarnic, ar strica armonia"... Nu, nu glumesc. Dealtminteri, știu că totul vi se pare bizar. Pustiul nu-l poate înțelege decât cine l-a trăit. Și dacă vă întrebați cum se poate ca unul care se află în situația mea să mai vorbească despre diavoli ironici, înseamnă că nu cunoașteți un lucru important. Că omul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce cauză. Pur și simplu becurile crăpau brusc. Parcă arunca cineva cu piatra în ele. Treptat, a pornit să se răspândească în oraș un fel de teamă bizară. Ziarele au scris la început ceva despre asta, apoi, deodată, au tăcut. Unii erau de părere că totul era trecut sub tăcere pentru ca să nu sporească și mai mult panica populației, deși tocmai absența oricărei știri avea darul să creeze panică
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi greu de spus. M-am uitat din nou în jur, întrebîndu-mă în ce direcție s-o iau. Și totuși parcă pe acolo venisem. Am recunoscut o movilă cu mărăcini pe care o remarcasem mai devreme, deoarece avea o formă bizară de lup. Ar fi fost greu să existe două la fel. Am lovit cu piciorul în movilă și am avut impresia că sub un strat subțire de țărână era piatră. O clipă am fost ispitit să dau țărâna la o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
De fiecare dată nimeream altundeva. Singura explicație pe care mi-am putut-o da e că orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decât înainte. După câteva ceasuri, am dat peste o piatră bizară. Era un idol, cioplit neîndemînatic și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă afundam în impas. Ca să uit, m-am dus în mlaștină din nou. De ce m-am dus noaptea, n-aș putea să vă explic. 18. Am intrat în stufăriș și, ca de obicei, mirosul bălții mi-a dat o stare bizară de somnolență sau, mai exact, de confuzie care mă făcea să reacționez ca în somn. Cum era lună, vedeam destul de bine la câțiva pași înaintea mea. În orice caz, îndeajuns pentru a mă mira faptul că, în ciuda vântului, apa rămânea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
început să simt o amărăciune în gură. Era gustul situației mele. Și până la urmă m-am simțit chiar nefericit pe plaja aceea unde mă aflam în miez de noapte singur, în loc să dorm într-o cameră normală. Stam cu o monedă bizară în mână, la doi pași de o mare la fel de bizară... și poate nu mai existam, murisem, iar pe țărmul acelei mări nu era decât fantoma mea bântuită de insomniile unor vinovății nelămurite, dar ireparabile... Din neatenție am scăpat moneda și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mele. Și până la urmă m-am simțit chiar nefericit pe plaja aceea unde mă aflam în miez de noapte singur, în loc să dorm într-o cameră normală. Stam cu o monedă bizară în mână, la doi pași de o mare la fel de bizară... și poate nu mai existam, murisem, iar pe țărmul acelei mări nu era decât fantoma mea bântuită de insomniile unor vinovății nelămurite, dar ireparabile... Din neatenție am scăpat moneda și oricât am răscolit nisipul în jurul meu n-am mai găsit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu urmând dâra mirosului de fân, vom ajunge înapoi în lume. Vom ieși din grotele în care am nimerit. Vom găsi crăpătura din zid. Te vei întreba: "de ce-mi înșiră toate astea?" Pentru că mi s-a întîmplat ceva foarte bizar, un lucru pe care până acum am ezitat să ți-l povestesc. S-a petrecut în nopțile când ai avut febră și ai zăcut bolnav. Vântul bătea ca de obicei. Nu dormeam. Te auzeam gemând și mă îngrijora boala dumitale
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de o tufă de mărăcini și vegheată de o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]