KorAP: Find »[drukola/base=blândețe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...140 >

3,500 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Și acum nu pot să mai stau, nu e exclus să vină aici, știe unde am plecat... N-a auzit telefonul tău, dar când am plecat (stătea la biroul lui și citea) s-a uitat la mine, a zâmbit cu blândețe și m-a întrebat: a venit? Transmite-i salutări și invită-l duminică pe la noi... Ți-am spus, intuiția... Așa că ești invitat duminică... Vino!" Și Matilda își scutură părul. În tăcerea care se lăsă când mă trezii, mă pomenii singur

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
puternic accent de om care știe multe și nu vrea să spună... începea, pentru întîia oară, să mă irite... Dacă știa, de ce nu-mi spunea? Ce să înțeleg eu din această aserțiune referitoare la mase, irelevantă pentru mine? Mama, în blândețea ei, folosea și ea expresii dure când nu-i plăcea un om, de pildă când cineva făcea pe deșteptul... "Trebuie completat, zise Micu revenind: porniri obscure de autoritate și dominație pe care le transferă..." "Cui le transferă?" spusei. "Ai să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și lămâie. "Doriți și cîte-o țuiculiță? zise el. Merge după bere, nu prea merge invers...'" Ne aduse țuică și apă minerală și ne părăsi. "E un tip interesant, zise Ion, știe multe. Îmi place de el că judecă regimul cu blândețe și nu pentru că știe că eu sânt membru de partid. Și l-a însușit..."' Mâncam, ca să zic așa, cu respect pentru icre și cu gândul la faptul (după prezicerea chelnerului) că se vor scumpi sau vor dispărea... Ce anume și-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
arestat. E nevinovat, mi-am spus eu, n-au ce să-i facă. Urmă un proces în care fu acuzat că a luat, ca patron, un împrumut de la Banca Națională, pe care și l-a însușit și fu condamnat cu blândețe să-l restituie în rate lunare de câte cinci sute de lei. Avocatul, un nemernic, fostul lui avocat de pe vremuri, trecu de partea acuzării, cerând doar circumstanțe atenuante pentru clientul său, care sabotase fără să cunoască legile, când el avea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fusese umilită? Săraca, nici măcar nu bănuia că de fapt nici nu fusese umilită... A fost făcută năpârcă, ei și? Ea nu știa că nu e năpîrcă?! Năpârcă era individul care îi vorbise astfel! O fi fost vreo sfioasă, crescută cu blândețe și iubire de o mamă la fel de sfioasă, care nu știuse să-i spună că printre oameni sânt și năpîrci?... Poate dacă ieșeam în ziua aceea împreună nu s-ar fi întîmplat nimic?! Dar nu eram prietene și mai ales mi-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mamă, fost asistent universitar la filozofie..." "Încîntați... Suzy ne-a vorbit despre dumneavoastră, luați loc...'' XIV Fata semăna cu tatăl ei (un ardelean spătos) și deloc cu mama. "Și ce film ați văzut?", zise ea. Avea un glas de o blândețe extremă și mi se adresă ca și când m-ar fi cunoscut de totdeauna. "A, da, exclamă Suzy, Marele cetățean, spune-i tatei, domnule Petrini, discută cu el..." Și se ridică, pesemne să se ducă la bucătărie, să prepare ceaiul. "Suzy, zise

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
supse conținutul cu o seringă. Cu ea în sus se întoarse spre Suzy și îi spuse să-și desvelească fesa. Haide nu vă speriați de-o înțepătură. Restul, n-o să mai simțiți nimic!" Și se apropie și o împinse cu blândețe să se așeze cu fața în sus pe canapeaua de piele. Suzy se supuse, aproape pierdută, și medicul o dezveli și mă și mirai că îndată se și îndepărtă, atât de rapid îi înfipsese seringa, sau atât de nedumerit eram

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dincoace, mușcând din păstăile lungi, pe care le sugea îndelung... Avu apoi o atenție la pândă, după ce termină. Frumoșii ei ochi rămăseseră nemișcați într-o parte: "...Și acum, zise, vă..." Și ne înjură iar pe toți, de astă dată cu blândețe și ranchiună și își împinse picioarele răsturnând totul pe jos și se refugie repede sub pled, pe care îl trase peste cap... "Hei strigai, ce faci, acum se bea un pahar de vin!'' Îmi părea rău, ași zice, că nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
râdea. Exista oare în eseul meu vreun pasaj comic? Râsul încetă. Mă ștersei bine și apăsat cu prosopul, ca și când ași fi vrut să-mi șterg și din mine vreo rea prevestire, apoi intrai în odaie. "De ce rîzi?" o întrebai cu blândețe (să-i zicem, în realitate cu o dorință vie să-și justifice bine veselia). Dădu o filă înapoi și reciti un pasaj. Izbucni în râs. "Ți-am spus de la început, zise că ton humour est merveilleusement irrésistible." Da, așa era

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mă gândesc, tot rău ar fi fost dacă s-ar fi hotărât să devină ginerele lui I.G.Farben... Cine știe ce-ar fi pățit după război..." Dacă zici că ai auzit c-a fost arestat...", îi acoperi el cu falsă blândețe glasul ei casant. Nimeni nu l-a îndemnat, îi acoperi și ea glasul, să se apuce tocmai acum, după cincisprezece ani de la război, să dea bani la legionari..." " Asta înseamnă că a fost silit, zise un domn scund, vârtos, chel

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Dior, și alte lucruri drăguce... Șun la ușa... Nimic... Școt cheia, intru în apartament, nu era, și atunci am avut un preșentiment și am deschis șifonierul: golul! Beștia fugise!" Surâsei în forul meu interior și închisei, de astă dată cu blândețe ușile. Trebuie să desprindem o filozofie tonică din întîmplările celor părăsiți și îmi veni atunci în minte și felul cum îl cucerise și apoi îl părăsise dumnezeita (cu paharul de șampanie în taxi, la ora zece în seara Revelionului, tur-retur

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
luat, n-ați deschis ochii? Și mai ales când v-ați hotărât să aduceți pe lume un copil? Ce e ea vinovată?..." Vrusese să spună fetița asta... Dar o oprii izbind cu violență tacâmurile în farfurie. "Amnezie? spusei, însă cu blândețe. Nu mai avem memorie?"' "Hai, Tasia, zise Matilda, lasă, are dreptate Victor." "Și tu de colo, zise Tasia cu dispreț, are dreptate, vai de capul vostru!" Nu, gândii, nu e ceva vechi, e ceva proaspăt, microbii urii sânt vioi sub

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu o bucurie sarcastică și anticipată, ghicindu-mi răspunsul. "Ba da, zisei, sânt vinovat că n-am putut să fiu omul care să-i placă ei." " Atunci de ce dracului v-ați mai luat?" "Ce să-ți spun, Tasia, murmurai cu blândețe, să-ți spun ceva simplu ca să terminăm cu învinuirile. Mie mi-a plăcut Matilda, dar după căsătorie ei nu i-a mai plăcut de mine. Acuma nici cu forța nu poți să ții să trăiască între patru ziduri doi oameni

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și eu am fost decepționat, dar n-am avut cui să strig, cum ai tu acuma, și nici să vărs lacrimi, în așteptarea unei mângâieri. "Cum ai putut să te porți atât de urât cu tata? o întrebai cu o blândețe împrăștiată. Tu nu știi cât țin eu la tine? Poți să-mi răspunzi?" "Ci știu!" "Și atunci?" N-o întrebam ca să-mi răspundă, știam că nu poate, la urma urmei îmi semăna la fire. Eu n-o chinuisem pe mama

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

stinse. Aidoma unui organism rătăcitor prin tărâmuri înghețate, mașina încetase alimentarea cu energie a extremităților cu gândul de a ocroti elementele vitale dinlăuntrul ființei sale. Căpitanul desemnă trei oameni care să ajungă la bordul navetei rătăcitoare și, cu o extremă blândețe, nava uriașă se apropie de capsulă. Metalul mângâie metalul, se lansară grapine, se făcu auzit ecoul cuplajului sasurilor în ambele aparate. Cei trei oameni trimiși de căpitan îmbrăcară combinezoanele presurizate și pătrunseră în sas. Erau echipați cu lămpi individuale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat. N-ai de ce să te mai temi. Ea se întindea sub dulap. Fetița se retrăgea tremurând. Privirea ei era ca a unui iepure paralizat de lumina farurilor unui automobil. Degetele lui Ripley erau pe punctul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
complet. Am încercat totul, cu excepția metodei dure. Și nu e cazul. Riscăm să o facem să se cufunde în demență. Dacă n-o fi deja prea târziu. ― Nu, interveni Dietrich, oprind aparatele portative de diagnostic pentru fetiță și scoțând cu blândețe manșonul de pe brațul inert. E-ntreagă la trup, deși la limita malnutriției. Cred totuși că este ceva provizoriu. Ceea ce mă surprinde mai mult este că am mai găsit-o în viață după ce n-a absorbit decât hrană crudă și liofilizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
scrâșnetele erau asurzitoare. Aceste zgomote indicau niște stricăciuni, poate ireparabile; lubrefianții nu mai puteau face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua obsedant. Hicks veni lângă ea și-i luă mâna de pe accelerator cu blândețe dar și fermitate. Fața lui Ripley era tot atât de albă ca și încheieturile degetelor. Clipi și se uită la bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au rămas în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să aibă urechi sau vreun organ aparent de auz, dar cine ar putea spune în ce mod sesizau ele mediul înconjurător? ― Newt, trezește-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

prima oară. Transpiri și noaptea, în somn. Iar singura tranziție pe care-o cunoșteam era cea din Leordina în Rodna Veche sau din 2 Mai în Mangalia, în așteptarea personalului care să ne ducă acasă. Mi-am întins săpunul cu blândețe, privindu-l cum urcă pe mușchi și ligamente. Poate și pe amintiri. În clipa aia, a sărit brusc ușa de la baie și, odată cu ea, și trenuri, și gânduri, și degete de la picioare. Le-am ascuns pe toate, cum mă pricepeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de-aici începeau. Inventam discret, continuu, agreabil. Cu cât debitam mai multe năzdrăvănii, cu-atât inspiram mai multă convingere. Mă bucuram de ceva succes. Cel mai bine mergea cu femeile, centrul micului meu univers imaginar. Le alegeam cu grijă și blândețe, pregătit să le depăn câte-o poveste (uneori, să și ascult): o privire vioaie sau lăsată ostentativ în jos; un tremur imperceptibil al vocii; o fustă cuminte, la mijlocul distanței dintre genunchi și coapse. Pe cele mai îndrăznețe le găseam pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de fotografii risipite pe-o canapea, pentru că altfel cu siguranță s-ar fi oprit, la fel ca încercările lui Fred Vasilescu de-a descifra scrisorile lui Ladima. Scrisorile de-acreditare ale Mariei lucrau puternic, convingător: meritau îngrijite cu răbdare și blândețe. Leneveam la mine în sufragerie, sub crengile unui brad imens, și nu ne mai rămânea decât un singur lucru de făcut: să verificăm încă o dată dacă ne potrivim la pat. Poate n-am spus-o atunci, poate asemenea cuvinte nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Cebarov, ci mai demult, mai demult; nu vreau experți, nu vreau întrevedere, am încredere, renunț... nu sunt de acord cu cele zece mii... adio... Își luă șapca și împinse scaunul ca să plece. — Dacă puteți, domnule Burdovski, îl opri Gavrila Ardalionovici cu blândețe și dulceață în glas, mai rămâneți măcar vreo cinci minute. În această chestiune, ies la iveală încă vreo câteva fapte foarte interesante cel puțin pentru dumneavoastră și, în orice caz, destul de curioase. După părerea mea, e neapărată nevoie să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acestei... femei agitate (care, pe deasupra, se comportă urât) le putem pune capăt, la urma urmelor, cu ajutorul poliției și chiar am intenția să mă întâlnesc astăzi cu cineva și să-l previn. Totul se poate aranja în pace, calm, chiar cu blândețe, ca între prieteni și fără să se stârnească nici un scandal. Sunt de acord și că viitorul mai poate rezerva surprize și că multe lucruri au rămas neexplicate; la mijloc e și o intrigă; dar, dacă cei de aici nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu poate fi cuprins cu mintea? Ce-i drept, ei spun și, desigur, prințul e de acord cu ei, că tocmai aici e nevoie de ascultare, că trebuie să te supui fără să cârtești, doar din bună-cuviință, și că pentru blândețea mea voi fi negreșit răsplătit pe lumea cealaltă. Înjosim prea mult providența, atribuindu-i concepțiile noastre, de ciudă că nu o putem înțelege. Dar, iarăși, dacă ne e imposibil s-o înțelegem, atunci, repet, e dificil și să dai socoteală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]