4,944 matches
-
dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea. — Cel care seamănă cu Robert Redford când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu mâinile în buzunar, de refugiul unei stații de autobuz din fața clădirii redacției, citind Lancet. Când o văzu pe Fran apărând în prag, zâmbi spășit și nespus de seducător. Uitase, își dădu seama brusc, cât de răvășitor arăta. Cu părul blond și ochii tulburători, îi aminti deodată de un alt Laurence: Laurence al Arabiei. — Francesca... Peter O’Toole însuși nu i-ar fi putut rosti numele cu mai multă emoție, chiar și după nouă halbe de Guinness și un sărut depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ultimul și am primit cheia în cap. Am ajuns acasă, leșin n-am avut, să zic că nu am leșinat, dar mama a făcut șoc. A început să țipe, să facă ca toți dracii, s-a calmat, m-a făcut blond - mi-a dat cu rivanol, apă oxigenată. Dar după aia, la câtva timp, tatăl vitreg, să spun așa, atunci nu era tată vitreg încă, după spusele lui făcând psihologie sau ceva de genul ăsta, a văzut că am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii ca steaguri în vântul și-n râsetul anului. [1931] La curțile dorului 1938
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să-mi fie groază să trec pe lîngă șantiere, căci cea mai rea replică primită a fost un politicos „bună dimineața“. Dar, dintr-odată, sînt fluierată din toate părțile. Prima dată, am crezut că era vorba de altcineva, vreo frumusețe blondă care se bucura de atenția tuturor, dar mi-am dat curînd seama că eu eram cea admirată și Îmi place la nebunie faptul că sînt În sfîrșit genul de femeie care poate atrage atîția bărbați. Nu că l-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că știe să gătească minunat, dar e și o femeie superbă. Serios. Dacă n-ar fi de treabă, aș urî-o. Chiar și așa, mi-a luat ceva timp să nu mă mai simt intimidată de ea. Cu părul ei blond ușor decolorat și picioarele care parcă nu se mai termină, scoase În evidență de ghetele Manolo Blahnik, cu toc de zece, pe care le poartă mereu (chiar și cînd merge În parc!), Lisa face capetele să se Întoarcă oriunde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar acum am sentimentul că sînt o casnică din suburbii prost-Îmbrăcată, care Încearcă să pară trendy. Of Doamne, cît Îmi doresc să arăt ca Lisa. În clipa asta, seamănă foarte tare cu Elizabeth Hurley, doar că Într-o versiune mai blondă. Iar Amy reprezintă accesoriul perfect. Poartă o foarte frumoasă rochiță de modă veche, cu imprimeu de trandafiri, și stă rezemată Într-un cărucior Bugaboo Frog, ultimul model de pe piață. Amîndouă par a fi pășit printre noi direct dintr-o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
urmă, Îi mărturisise că avea o relație cu altcineva. Singurul adevăr pe care-l spusese despre Angela fusese că femeia era Îndrăgostită de el. Dar nu fusese În Întregime sincer atunci cînd nu menționase faptul că avea nouăsprezece ani, era blondă și arăta trăsnet. — Sper că i-ai dat papucii, am zis. — Ei bine, nu. Asta e uimitor. Ca și tine, am zis Întotdeauna că, dacă m-ar Înșela, m-aș căra cît ai zice pește. Îmi amintesc că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
face, tot astfel stau și eu acum aici, șocată să mă trezesc atrasă de Charlie Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat. Foarte frumos. O, Doamne. Oare am Înnebunit de-a binelea? Îi arunc o privire vinovată lui Dan, dar el nu se uită deloc la mine. Iar Charlie Dutton mă Întreabă ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți, la romani treceam drept un bărbat foarte înalt, dar nu și la longobarzi, de vreme ce multe dintre femeile lor erau mai înalte decât mine. Matroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pavia. Circula zvonul că ar fi fost îndepărtată din capitala regatului din pricina exageratei sincerități ce o făcuse nesuferită în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat. Nu-mi mai amintesc. Știu doar că m-am trezit pe când eram tras de subsuori pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de in alb; cingătoarea, de piele roșie, avea găicile și capătul metalic de aur. Vălul țesut cu fire de argint îi era prins în părul blond cu un ac mare de lemn. Pe cât mi-a fost de greu să-mi ascund tulburarea simțurilor față de Romilde, pe-atât de greu mi-era să-mi stăpânesc freamătul sufletului uitându-mă la Gaila. Cu ele mai locuiau nepoții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înainte totul va fi perfect. Nu cer decât o altă șansă. Arată-te la fereastră, iubirea mea. Iar ea se arătă. Încăperea, În spatele ei, se cufundase În Întuneric, astfel Încât Antonio nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vedem diseară, puișor. Dacă pentru cină Îți fac cotlet și cartofei, de la unu la zece, cât...? — Ze-zece cu fe-felicitări, bâigui Kevin. Emma se aplecă, Îl Îmbrățișă și Îl sărută pe guriță. Maja consideră sărutul prea lung, cu siguranță erotic. Dar blonda Încă nu sfârșise, Îi Îndreptă ochelarii și Îi dădu un pupic și pe frunte, și altul peste plasturele murdar. Kevin se agăță de blana ei, cu toată puterea. Încerca să o rețină. Așa făcea În fiecare dimineață. Ura școala pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcea un gest reprobabil. Nu-și aducea aminte cum - după o conversație fulgerătoare - reușise să-i dea cartea lui de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie de ceva, indiferent de ce, Îi spusese. Blonda soție a lui Buonocore Îi zâmbise malițios - iar el știu că Înțelesese. Acum, privindu-și Îngerul păzitor, se rușină de acea carte de vizită și de acea propunere. Se liniști doar la gândul - chiar și acesta deprimant - că soția nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe pista de schi, să le arate tuturor că tocmai fusese În Elveția la schi, chiar dacă era luna mai. Tatăl său Îi ducea pe ghețari cu elicopterul. Ce mișto să ai un tată cu elicopter. Kevin flutură figurina cu căpitanul blond. Era foarte rară. În pliculețe se găseau de obicei doar mijlocașii, păroși și urâți și cu neveste urâte: campionii nu-i găseai niciodată. — Câte-mi dai În schimb? Întrebă. Anzalone aruncă o privire cu subînțeles către scutierul său, rigid Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse Anzalone. Tu trebuie să faci ce-ți poruncesc eu, pentru că ești un ilot. Kevin nu știa ce e un ilot, căci Încă nu Învățase. Dar suna urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu casca, Încercând s-o Închidă În portbagaj, iar apoi nu mai știu Încotro să se uite. Miria Îi spuse ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deoarece Înaintea concertelor avea obiceiul să-și sune soția pentru a asculta urările de succes ale acesteia. Eu mă simt atât de singură, Îi spuse Emma. Când o revăzu, singurul lucru pe care i-l spuse fu: Te-ai făcut blondă! Emma nici nu-și mai amintea când Începuse să-și vopsească părul. Nu-ți place? Îl Întrebă Îngrijorată și hotărâtă brusc să devină din nou brunetă. Ce contează? răspunse Antonio, ție trebuie să-ți placă. Ce mult s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea sânge sub unghii. Era curat, nou și se simțea bine. Pe alee se Întâlni din nou cu antrenoarea de bodysculpture. Nu mai era În trening. Avea pantaloni militari din material de camuflaj și o giacă de blugi, iar părul blond Îi era răsfirat pe spate - trăgea după ea un geamantan pe roți. — Pleci? o Întrebă cu amabilitate, căci Sarah fusese drăguță cu el În ziua aceea. — Cursul meu a luat sfârșit, În mai nu vin suficiente persoane pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
americancă, spuse Antonio. Tu crezi că lucrurile merg așa cum vrei tu să le faci să meargă, dar nu e așa. Debusolată, Sarah Își compostă biletul În aparatul galben. Trenul pleca peste cinci minute, nu mai aveau mult timp. O fată blondă, atletică, sănătoasă. Pielea foarte albă punctată de pistrui. O fată de douăzeci și șase de ani, sinceră și simplă, așa cum Îi plăcea lui. Antonio o ajută să-și ridice valiza În tren. — Italienii sunt foarte gentili cu femeile, spuse Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
imediat, căci cusăturile de la gură o dureau, vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul ei - dar dădu vina pe machiaj. Excesiv. Cu blănița aceea sintetică, părul acela de un blond improbabil, părea abia ieșită dintr-un cazinou. — Ce mai faceți? — Făceam mai bine ieri, răspunse Emma legându-și cu grijă eșarfa pe lângă gât. — Ciudat, de când trăiesc la Roma n-am Întâlnit niciodată pe cineva din Întâmplare, remarcă Sasha. — Asta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul ei fusese negru și apoi blond, iar acum avea culoarea grâului ars, avea picioarele lungi, fusta scurtă, eșarfa din pene de struț pe lângă gât, nereușind Însă să acopere cu ea rănile și vânătăile. — Și eu am avut o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]