3,579 matches
-
arhitectonice. Simbolul ei era salcâmul, arborele care a înflorit pe mormântul arhitectului Hiram abi. Prin urmare, francmasonii interpretau arta zidirii atât în sens literar, cât și simbolic. În funcție de această realitate, exegeții regăsesc două tipuri de masonerii: a) masoneria operativă. vechea breaslă masonică era denumită operativă - opus („efort”, „creație”). Membrii ei erau arhitecți, zidari, dulgheri. Operau asupra materiei, desăvârșind-o în opere de artă; b) masoneria speculativă, de la speculum, „oglindă”. Avea ca scop realizarea unor proiecte utopice de reformă socială, similare celor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să ne spună un alt adevăr, mai general: că Revoluția de la 1989 n-a ajuns, încă, la instituții și mentalități. Înțelegem că scriitorimea de după 1944 a fost obligată să l prezinte pe Eminescu după directive și după „interesele” ei de breaslă. Cum să mai vorbești despre o crimă fizică în fața unor criminali morali ai culturii? Acceptăm că a fost vorba de un sacrificiu al poetului, că el a fost sacrificat în numele noii educații, necesară și aceasta, care trebuia să anime tineretul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a fost înființată la Bologna (în anul 1158), urmând universitățile din Padova și Oxford (în 1168), Paris (în 1200), Cambridge (în 1209), iar în secolul XIV universitățile din orașele: Roma, Viena, Cracovia, Heidenberg. În acest timp funcționau și școli de bresle (ale meșteșugarilor) și școli de ghilde (ale negustorilor). După cum am spus, cel de-al doilea val mașinismul s-a afirmat începând cu a doua jumătate a secolului XVIII. Apariția mașinilor a determinat ca ponderea efortului fizic, a forței musculare, în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
trezește reacții în presa vremii, dar replicile criticului sunt mediocre și lipsite de o argumentație convingătoare (Un răspuns „Vieții românești”, Moartea lui Caragiale, Scrisoare d-lui N. Xenopol - Cazul Lovinescu). Sunt inserate o serie de conferințe ținute la Ateneul Român: Bresle vechi și bresle noi de V. N. Madgearu, Elemente egiptene în basmele românești de Raul Mihai Teodorescu, Despre rolul femeii în evoluția marii proprietăți de Gh. Ghibănescu, iar Ion Duscian comentează volumul Elemente de metafizică de C. Rădulescu-Motru. Deși nu
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
presa vremii, dar replicile criticului sunt mediocre și lipsite de o argumentație convingătoare (Un răspuns „Vieții românești”, Moartea lui Caragiale, Scrisoare d-lui N. Xenopol - Cazul Lovinescu). Sunt inserate o serie de conferințe ținute la Ateneul Român: Bresle vechi și bresle noi de V. N. Madgearu, Elemente egiptene în basmele românești de Raul Mihai Teodorescu, Despre rolul femeii în evoluția marii proprietăți de Gh. Ghibănescu, iar Ion Duscian comentează volumul Elemente de metafizică de C. Rădulescu-Motru. Deși nu are un pronunțat
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică); „A pățit-o și el, deci/ L-a furat somnul de veci” (Epitaful unui
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
face o referință cetățenească. Atunci el avea o certă valoare socială și politică, de care se și abuza. Am văzut destui fără vreo meserie, care nu știau ce-i munca, locuiți în interiorul lor de moftangii, mîncînd cozonac datorită revendicării de la breaslă. Coexistența n-a fost ușoară. N-am invidiat pe nici unul, dar prezența lor, mai ales a celor infatuați, îmi provoca vigilența. Cunoscîndu-le precaritatea mijloacelor, cîtorva și vacuitatea (căci nu o dată m-am „luptat” cu textele lor ca să le fac publicabile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al Consiliului, n-a putut intra în Birou. Locul de reprezentant al scriitorilor Asociației din Iași i-a revenit prin urmare lui B. Operațiunea votării mi a fost descrisă ca un spectacol de școlari răzbunători, dovadă a discordiei existente în breaslă: fiecare a căutat un colț cît mai ferit ca să-și radieze adversarii. „Tăiați” de mai multe mîini, n-au obținut voturile necesare pentru a figura în Consiliu: Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Constantin Ciopraga, Al. Piru, D. Micu, George Ivașcu. La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235) Ce anume inspirase puternicul resentiment din aceste pagini scrise în 1963 1964? Camilar îl bănuia pe Stancu de manipulări și obstrucții care afectau o parte a breslei, inclusiv propria-i situație literară. Deși predat editurii, într-o a doua variantă, în aprilie 1965, patru luni înainte de moartea autorului, Satul uitat a apărut abia după un deceniu, cu patru-cinci luni înainte de moartea lui Zaharia Stancu. E posibil ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sus e că adulatorii și denigratorii n-au acest simț al proporțiilor. Literar vorbind, portrete bune sînt cele în care, respectînd modelele, laudele și criticile sînt distribuite cu inteligență. *Din păcate, n-am reușit niciodată să procedez ca SainteBeuve, patronul breslei criticilor, care (într-o țară cu mai multă politețe, pentru a le da contemporanilor iluzia cordialității) se abținea să spună fățiș tot ceea ce gîndea: „je mis mon jugement dans ma poche”, scrie el în Caiete. Nu, nu reușesc să-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără semne anterioare de boală, la numai 58 de ani, Marin Preda, figura de prim-plan a unei puternice tabere literare. Un ax, un pivot, un stîlp. Fără îndoială, dispariția sa va crea un dezechilibru greu de remediat în viața breslei. Dăduse recent romanul Cel mai iubit dintre pămînteni, devenit, imediat, best-seller. Prietenii săi spun că s-a grăbit cu redactarea ultimului volum, care, de altminteri, e mai slab. Cică, într un fel, avea premoniția sfîrșitului apropiat. Faptul că presa și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
biet cronicar al unei reviste de provincie, nu pot să fiu integral de acord cu ele, mai ales dacă se trage concluzia unei superiorități a criticilor din promoțiile deceniilor șapte și opt față de cei de dinainte. Mai numeroasă decît odinioară, breasla e totuși o putere ineficientă. Sub raportul credibilității, chiar cei mai importanți critici de azi au o influență mică în comparație cu cei din epoca interbelică. Au dispărut (sau nu sînt recunoscuți) „pontifii”, „magiștrii”, „directorii de conștiință”, „ghizii de lectură”. Avem, „în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-l gândiți: că sunt un om ingrat, care nu-mi amintesc de dvs. decât cînd mă somează enigmele lovinesciene. Adevărul e că vă evoc mereu existența, pasiunea, promptitudinea și generozitatea În schimbul de informații, ori de câte ori vine vorba, printre colegii de breaslă, de ceea ce lipsește astăzi În mediul cercetării literare: uite, zic adesea, dacă ar mai fi, astăzi, frecvent și activ, un gen de oameni ca autorul Lovineștilor... , multe s-ar urni mai spornic În munca istoricilor literari. Nu ne vom trezi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
decedat de mult. Doamna lui, Raveica P. Gheorgheasa trăiește f. bolnavă cu piciorul drept, de 8 ani, În com. Giurgița, Jud. Dolj, Of. Portărești. Are un fiu Mihai, doctor, care trăiește la un loc cu ea. Dacă ar fi Îmbrățișat breasla de Actor ar fi Întrecut și pe comicul Iulian din București și pe comicul Costică Tănasă de la Vaslui, așa era de ghiduș și de comic. 3) Simion T. Kirileanu, Înv. abs. din 1891, coleg de clasă cu Gh. Papadopol din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru biografia „socialistă” a amândurora. Campania josnică de presă din 1982, manevrele de intimidare (inclusiv cele legate de vreo premiere scandaloasă a damnatului autor de către curajoșii săi colegi de breaslă) și, În sfârșit, anularea pricăjitului premiu al Uniunii au contribuit, firește, deși nu decisiv, la plecarea mea. Erau destule alte argumente copleșitoare, la data aceea, pentru ca asemenea „necazuri” să-mi pară, În context, frivole. Dar „definitivarea” exilării nu am avut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din 1956 sau Manifestul celor 2000 de cuvinte care anunța primăvara de la Praga din 1968!... Uniunea era plină de scriitori de partid, cu afiliații și obligații la Înalt nivel politic, iar „revendicările” scriitorilor se limitau la interese personale și de breaslă. Bursele și călătoriile În străinătate - un subiect frecvent În carte - erau importante, firește, dar rămâneau trucurile unei elite care Încerca, mereu, să negocieze privilegii cu Puterea, În tipica manieră „elitară” dintotdeauna, cu efecte nule sau chiar negative asupra situației generale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea dictaturii, dar Îngrozit de resentimentele naționaliste și șovine scandate liber, ca și de frivolitatea, fariseismul și fripturismul unor colegi de breaslă. Solidarizându-se spontan cu scriitorul Sütó András, rănit În timpul conflictelor interetnice din Târgu-Mureș, Paul Schuster avea să formuleze, Într-o scrisoare către noul președinte al Uniunii Scriitorilor, o doleanță plină de tâlc: „Vreau să văd pe minoritarul meu de suferință
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un singur gen, Plugușorul la români, apărută postum în volumul Izvodiri din bătrâni (1973), cuprinde 62 de piese reprezentând atât tipul arhaic, foarte amplu (400 de versuri), cât și formele moderne, abreviate (30 de versuri). F. a militat pentru organizarea breslei folcloriștilor și pentru înființarea unor catedre de folclor în școlile normale. „Prin exemplul său și prin îndemnul cultivat cu asiduitate printre elevii săi de la Seminarul din Dorohoi, Furtună a realizat cea mai de seamă operă folclorică dintre toți preoții moldoveni
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui Dimov au dus critica în ispita unui fel de beție a splendorii și a unei emulații fascinate, epuizând-o și „plafonând-o” într-un timp relativ scurt. Încât
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
GRUPAREA CRITICILOR LITERARI ROMÂNI (GCLR), asociație înființată la București în octombrie 1936. Este gândită ca o formă de solidaritate a breslei într-o perioadă când se înmulțiseră atacurile și acuzele de pornografie la adresa unor scriitori. Geo Bogza și H. Bonciu erau vizați în primul rând, dar și E. Lovinescu fusese mustrat de N. Iorga pentru că în romanul Bălăuca descrisese într-o
GRUPAREA CRITICILOR LITERARI ROMANI (GCLR). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287379_a_288708]
-
socialiste; se naște „cazul Goma”. În 1977 G. redactează o scrisoare adresată secretarului general al Partidului Comunist, Nicolae Ceaușescu, în care inventariază tarele sistemului și cere o reformare a politicilor sociale și culturale. Documentul nu va obține semnăturile colegilor de breaslă, cu excepția lui Ion Vianu și Ion Negoițescu. Este arestat, apoi obligat să se expatrieze, în toamna anului 1977, când ajunge în Franța. După această dată desfășoară o intensă activitate anticomunistă, prin nenumărate interviuri, articole și scrisori deschise publicate în presa
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
realitatea-așa-cum-este-ea) și a accepta adevărul spus, scris de altul, chiar dacă nu-i este cu totul favorabil acel adevăr. A fi scriitor înseamnă a nu minți.” Prin atitudinea sa, ca și prin luciditatea necruțătoare cu care a denunțat ipocrizia colegilor de breaslă, profitori sau victime mute ale unui regim dictatorial menținut la putere prin crimă și delațiune, G. a devenit un „personaj” incomod pentru toată lumea, un autoexilat căruia, după revoluția din 1989, nu i-a rămas decât să constate cu amărăciune imposibilitatea
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o În ochi, de a ne explica lumera din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
operă a unui scriitor inconturnabil. Cum să rămîi indiferent În fața unei nimfomane talentate, așa cum este, de aproape zece ani, Michel Houellebecq? Lui Edmonde Charles-Roux, președinta juriului Goncourt, i-a fost teamă că, acordîndu-i premiul, se va discredita În fața colegilor de breaslă. și nu i l-a dat, dar gestul ei a fost cu atît mai ostentativ. Recenzenții Posibilității unei insule au Încercat și ei să-și demonstreze imunitatea la violenta campanie de imagine dusă de Fayard și de presa franceză În favoarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
țin treaz interesul pentru viața de la țară, unde se conservă obiceiurile din străbuni, C., care a fost un pedagog strălucit, se definește mai ales ca un afectuos prieten al celor mici. Pentru ei alcătuiește, în tovărășie cu alți colegi de breaslă, manuale școlare. Cu unul dintre aceștia, I. G. Bratu, elaborează o metodică a învățământului primar (1911) și antologii cum sunt Dor de primăvară sau Șirag de mărgelușe, destinate lecturilor școlare. Mai ad’una (1904), În mijlocul horelor (1910), Datini strămoșești (1939
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]