KorAP: Find »[drukola/base=bucată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...1275 >

31,862 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere de inimă. Când lucrurile s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mă despart de căldura aceea nouă, cunoscută poate cel mult În vis. Știam Însă că el o avea acasă pe Iolanda și, undeva foarte departe, pe Janis J. cum Îi spuneați voi Reginei. Locurile erau deci ocupate pentru o bună bucată de vreme, ori eu nu mă vedeam pe o listă de așteptare ca ai mei la Dacia 1310. Plecasem de acasă fără să spun ceva cuiva. Nici măcar bunicilor. Bunica Leah Însă m-a strâns În brațe mai mult ca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili, Își căuta porcul fugar printre blocuri. După o oră și ceva de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta-i! Începu să strige domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

viață. M-am sprijinit de chiuvetă și m-am uitat cum șunca începe să se prăjească. Am observat mici lucruri care sugerau existența unei vieți. Depunerile de calcar de pe ceainic, sticla de detergent pentru vase pe jumătate goală. Cele două bucăți de paste făinoase uscate din spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale trecerii cuiva. Ale prezenței cuiva acolo, recent. Semne ale vieții. Căutam prin dulapuri o conservă de fasole prăjită când am dat peste un pachet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
umbrelei uriașe, am avut grijă ca salutul meu de răspuns, atunci când l-am executat, să semene puțin cam mult cu unul nazist. Am mai avut grijă și să-l lungesc destul de mult, încât să atrag atenția cuplului de bătrâni de pe bucata de plajă de lângă a noastră și s-o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
camfor și atât de încins și de viu, că-ți intra în gură și evapora umezeala cu o tandră și intimă grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aruncându-mă în gol și apoi covorul și podeaua se năpustiră spre mine și totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întâmplări și lucruri care n-au existat niciodată sau poate că au existat doar pe jumătate dintr-un anumit punct de vedere. Rezultatul e un labirint de sticlă și oglinzi care poate prinde în cursă un pește imprudent o bună bucată de vreme. Am o veche însemnare scrisă de mine înainte să devin așa de vag, în care spun că unele dintre cele mai minunate și mai complicate povești, precum O mie și una de nopți, sunt niște foarte vechi puzzle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se distrug. Încerc, încerc să salvez cât pot de mult, dar fragmentele alea au dispărut toate și nu-mi amintesc despre ce era vorba în ele. A existat odată un fragment numit Fragmentul acvariului. Mi-a mai rămas o singură bucată de text din el. Face parte din povestea genezei tuturor celor care se întâmplă. O să încerc să spun povestea și să introduc bucățica asta de fragment în locul potrivit. Iată cum începe povestea: Pentru a încerca să schimb ce i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Explorare a Ne-spațiului (o să-ți scriu o scrisoare și despre comitetul ăsta), dar toate amănuntele acelei părți, cele care explică de ce și cum s-au petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am ucis și pe tine. De ce am făcut-o? De ce să fac asta? Cred că eram convins că o pot salva. Ce prost am fost! Am fost un prost și acum totul s-a dus de râpă. Asta e singura bucată din Fragmentul acvariului care mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de apărare să reziste, întâlnirile cu alți oameni, comunicarea, strângerea de informații, toate lucrurile astea trebuiau făcute jucând rolul lui Richardson. Numai așa puteam să mă mișc prin lume fără să isc valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi Richardson însemna să fiu Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu mâna liberă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rău caz, absolut nimic. Curând, textul becului avea să fie decodat și, nu la mult timp după aceea, aveam să ajung la Blackpool, iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă mai aveam o bucată de drum de parcurs, exista slaba speranță că voi găsi unele răspunsuri. Cât încă mai aveam de călătorit, eul meu mic și năruit putea exista în posibilitatea izbânzii. Dar când drumul avea să se sfârșească? Ce aveam să devin atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luat al doilea reportofon și apoi pe-al treilea, aruncându-le în geantă. Unde era al patrulea, cel spart? — Ce dracu faci? se auzi vocea fetei din celălalt capăt al secției. — Dictafoanele, am început. Iată-l - al patrulea, spart în bucăți, cu puțin în afara cercului de lumină. Mi-am agățat geanta de piele pe braț și-am alergat spre rămășițele lui. Ce faci? Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în afara cercului de lumină. Mi-am agățat geanta de piele pe braț și-am alergat spre rămășițele lui. Ce faci? Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu claritate. Pentru o secundă, fu o informație fără sens, dar apoi ochii focalizară imaginea. Tot corpul mi se înmuie și se răci. — O, Dumnezeule, am zis, încet, simplu. Fugi, strigă vocea fetei. [Pentru compunerea rechinului se aplică șablonul peste bucăți luate la întâmplare din Fragmentele becului; de preferință cele unde apar numele Clio și Eric.] Figura ????? Picioarele îmi erau slăbite și moi și aproape că nu le simțeam. Am trăit o clipă de groază cumplită gândindu-mă că vor ceda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
al lumii? Am desfăcut un pachet de baterii și-am introdus două în partea spate a noului dictafon, împingând-o pe fiecare la locul ei, împotriva tensiunii arcurilor. Dacă nu-mi dorisem asta, puteam să rămân acasă împreună cu cărțile de bucate ale maestrului bucătar și cu televizorul, să continui cu toată senzația de nemișcare și rătăcire și să mă ascund de umbrele care se mișcau pe sub valuri. Ludovicianul m-ar fi găsit în cele din urmă, probabil, dar tot aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
reprezentau o lume pe care o cunoșteam, o continuitate pe care o înțelegeam. Puteam să mă limitez la atât. Dar acum lucrurile erau diferite. Eu le făcusem diferite. Am băgat mâna în geanta de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
continua să înfulece cu o hotărâre neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă pe care o fugărea prin farfurie, încercând să prindă niște boabe de fasole. Rechinul ăla n-are cum să ajungă aici în viitorul apropiat. Aș spune că ai cel puțin două zile la dispoziție. — Ce-a fost chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe pat și privindu-mă. Am tras fermoarul și-am vărsat conținutul genții pe sacul de dormit din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam apă și poate mâncam ceva, apoi îl pasam pe Ian de la unul la celălalt și porneam iar la drum. Treceau bucăți de timp incolor. După-amiaza devenea seară și rămâneam în pană de glume și jocuri, călătoria devenind un marș în mare parte tăcut, meditativ, care ne chinuia picioarele. În jurul orei șase după-masa, Scout hotărî în sfârșit să ne oprim și ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zâmbit fără voia mea. Nu știu ce m-aș face dacă l-aș pierde. Am fost întotdeauna împreună înțelegi? — Înțeleg. O să vină înapoi. Nu te îngrijora. Scout se ridică în picioare. — Hai să aprindem focul înainte să fie prea întuneric. Erau niște bucăți de lemn lângă trapa prin care am intrat; vrei să aduci câteva încoace? Eu o să caut niște hârtii. O parte din mine voia să spună: dar n-o să vină cineva dacă aprindem focul, n-o să cheme cineva poliția? Dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Dar întreabă pe oricine a încercat s-o facă. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întâmplare avusese loc vreodată și cum reacționaseră ei dacă avusese loc. Uitându-mă la vâlvătaia focului, m-am hotărât să-i las să râdă. Mi-am dat seama că nu mă mai gândisem la Primul Eric Sanderson de-o bună bucată de vreme. Scout răsturnă puțină apă în conserva de fasole și-o agită. Știi mai e un singur lucru despre care nu m-ai întrebat. — Un singur lucru? am spus. Sunt mii. Nu știu dacă Scout e numele tău real

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Vrei să zici că ai fost posedată sau ceva? — E o situație mai clinică de-atât, e un fel de proces. Restul ființei sale nu mă poate controla sau mai știu eu ce, dar în mintea mea a rămas o bucată latentă din el și, atâta timp el există... Scout se opri și inspiră adânc. — Rahat, chiar nu aveam de gând să ajung la asta. Voiam s-o spun pe șleau, să încerc să-ți explic totul folosind doar cuvintele potrivite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]