3,531 matches
-
Ziua noastră se încheie în circiuma de alături, unde se poate lua un pahar din cele mai bune vinuri albe de Mosela, Baden sau Karlsruhe. Bogdan ne atrage atenția că Heidegger venea adesea, după prelegere, să bea un vin aici. Bucla zilei se închide. marți, 12 noiembrie Perioada mea heidelbergheză se apropie de sfârșit (mai am, de astăzi începînd, trei săptămâni în cap). Am umplut-o bine. Și cât este de important că e așa! Pentru că la o scară condensată și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Celso și Daniel ca să-ți ofere o băutură răcoritoare, unde tradiția să fie o podoabă primită sau o amintire, nu o povară pe care s-o purtăm mereu cu noi. Susan văzu cum Îmbătrînește palatul Într-o clipă; Își ridică bucla blondă care-i căzuse pe frunte și descoperi că palatul ei era extrem de vechi, i se păru că simte chiar miros de mucegai. Înțelese atunci că niciodată casa nu fusese pe gustul ei, că numai lui Îi plăcea, eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la palat. Celso și Daniel, cum nu se poate mai eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la viitorul hohot de rîs. Ceva mai Încolo, Juan Lucas comenta partidele de golf din ziua aceea Împreună cu alți trei jucători și din cînd În cînd rîdeau și aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci n-o să-i mai dăm voie s-o fure și altă dată. — Avea o Întîlnire! strigă Bobby, care se Învîrtise tot timpul prin apropiere. Un hohot general, rîdeau cu toții și duceau paharele la gură, Susan Își aranja din nou bucla de păr blond. Ducea o viață fericită alături de Juan Lucas și de prietenii lui, erau acum de față prietenii preferați, cei care știau să trăiască fără probleme. Era și arhitectul ales pentru construirea noii case. „Nu-i un băiat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ești naivă, Susan... Juan Lucas voia să vorbească despre toate astea, să-și ușureze sufletul, ca să nu-și mai amintească de ele, să le uite complet Înainte de a se Întîlni cu prietenii, dar Susan lăsa vîntul să se joace cu buclele părului ei și continua să se refugieze În dosul lentilelor de la ochelarii de soare, complet absentă, ca și cum l-ar ignora, la ce se gîndea oare? — Susan, aprinde-mi o țigară, te rog... SÎnt În cutia din dreapta... Susan. — Da, Juan. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el era artistul. Juan Lucas voia, de exemplu, un acoperiș de țiglă În partea asta, dar arhitectul spunea: țiglele sînt bune În țările ploioase, dar la Lima n-aveau nevoie de așa ceva, era absurd. CÎt despre Susan, Își aranja seducătoarea buclă de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu dale, ca să poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă ar fi plutit prin aer, se auzea numai foșnetul sutanei, așa foșnesc pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și distrați și făcînd un efort disperat de a se Întoarce la realitate și de a-și aduce aminte că gazpacho este un fel de supă care-i place lui Juan Lucas În octombrie și că se servește rece; minunata buclă de păr Îi căzu pe frunte, umbrindu-i o clipă fața. Văzînd că o prindea Între degete și o așeza la loc, scuturîndu-și ușor capul pe spate, Julius, care Își ținuse pînă atunci respirația, răsuflă ușurat și spuse repede restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei bătălii pe care ei o purtau În joacă Împotriva scurgerii timpului, Împotriva tuturor lucrurilor care nu erau la fel ca ei; Își făcea apariția Juan Lucas și o săruta pe frunte, sub bucla rebelă, pe Susan, o regină care-și bea ceaiul, o saluta pe prietena cea mai slută a nevesti-mi: cînd o să vedem și noi cîinii ăia atît de faimoși? așa, numai ca să spună ceva, de parcă se Îndreptase spre o muncă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîrnîndu-i În mîna stingă și cu un tricou alb pe gît, de parcă ar fi jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cajahuaringa. Tot el i-a aranjat pieptănătura veche, fiindcă după ce s-a terminat parada ea i-a cerut să-i facă părul ca Înainte, să i-l mai tapeze puțin și să i-l facă tot așa, despletit și fără bucle cum Îi plăcea ei, fiindcă mîine o să joace tenis ori o să călărească, Încă nu știa. Maruja prezentase și ea parada model, dar asta fusese anul trecut, cînd după deliberarea juriului a obținut premiul doi la concursul „Toate plajele țării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scena și Juan Lucas avea de gînd să-l Întrebe: se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său cheia de aur a noii sale case din Boston, casa e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Poate dacă... nu, un inel de logodnă ar fi prea de tot. Dar o vânătaie pe gât ar fi ceva... Și cum o să faci rost de una? De la tine, desigur, spuse Joy, dând la o parte o claie impresionantă de bucle. Uite, dacă nu te deranjează. Dar mă deranjează. — Te rog. Și pentru că era genul de om care se conforma, Ashling și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era cea mai mare crimă pe care o puteai comite în lumea publicațiilor. E mai rău decât să dai iama în burgeri și să te îngrași sau decât să spui tuturor că se poartă părul scurt, când toată lumea pariază pe buclele până la umeri. Mergând pe principiul că mai mult nu poate fi îndurat, oamenii de la reviste se bucură când aud că un coleg își ia „un binemeritat concediu de odihnă nelimitat“ sau „dorește să petreacă mai mult timp cu familia“. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
interes maxim, apoi din nou confuzie și din nou întunecare. A durat mai puțin de o secundă. Apoi și-a întors privirea și a întrebat: —ăla e coriandru sau pătrunjel? Una dintre șuvițele lui de păr se încovoia într-o buclă. Lisa își dorea să pună un deget în ea și să tragă. —Tu ce crezi? a întrebat-o el din nou. Simțind că vorbeau codificat, ea se uită la frunza din mâna lui și spuse: Nu știu. El sfărâmă frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acea zi întrebase de douăzeci și nouă de ori la rând „De ce?“. Clodagh încercase să reziste, din dorința de a afla cât de departe poate să meargă, dar a cedat înaintea lui Molly. —Părul tău este minunat, admiră Ashling, mângâind buclele aurii ca mierea. —Mulțumesc. L-am uscat special pentru seara asta. Apoi Ashling și-a amintit de camera în renovare și a alergat să arunce o privire. E fantastic! spuse ea entuziasmată la întoarcere. Schimbă total atmosfera camerei. Chiar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Vișnu, mi-a spus ea, și privește-L pînă ce-ți dau lacrimile. Deplasează-ți mentalul de-a lungul brațelor Sale care reprezintă perfecțiunea și eliberarea finală. Contemplă arcul Lui, care va distruge În tine noțiunea de existență individuală. Slăvește bucla de păr auriu de pe sînul Lui stîng, care este izvorul lumii naturale. — Melissa, eu sînii tăi Îi slăvesc. O să-i sărut. Răspunsul meu a oprit-o brusc. Încă de la Începutul serii Îmi spuneam: o să trăiesc cu ea, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se găsească printre ei și traci ori gali. Vorbește tare, îndemnându-i pe oameni să se ducă în magazia de lângă turn, unde a dat ordin să li se aștearnă de mâncat și de băut. Îi lasă în urmă. După ultima buclă a aleii le apare brusc în față un portic acoperit. De la distanță, ai zice că e o clădire pu blică. Este auditoriumul. Mai are de depășit câteva litiere grele, dispuse una lângă alta, care le barează drumul. Înaintează cu prudență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sora ta. Au nu ți-e teamă că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL VI Bărbatul urmărește absent cu degetul așchiile de lemn, subțiri ca firul de păr. Se răsucesc mereu sub formă de buclă. Stârnesc parcă dorința de a fi smulse cu rindeaua. Așa e bradul. Ex trem de solid când este în poziție verticală. Alt lemn mai potrivit nu găsești pentru îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sperînd că el va continua s-o tachineze, pentru că n-avea cu cine altcineva să vorbească; el era singura persoană căreia Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe cap și cît de Înspăimîntător devine În clipa În care este tăiat? Ar trebui să iei una din buclele astea, V, și s-o pui Într-un medalion. Așa ar face o soră adevărată. Ea Îi Îndreptă capul din nou, ceva mai puțin blînd ca Înainte. — O să-ți arăt eu ce-i aia soră adevărată Într-o clipă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]