3,155 matches
-
să oscileze în fața ochilor băiatului. Cine? — Nu știu. Aș putea să te zdrobesc cu o lovitură de pumn! exclamă Vitellius. Băiatul nu se mișcă, dar lăsă capul în jos. Vitellius nu se mai uita la el. Se duse șchiopătând spre bustul lui Nero. Puse cu grijă peștișorul pe marginea piedestalului, cu gesturile celui care pune pe altar ofrandele destinate zeilor. — Pentru tine, Nero, prietenul meu din adolescență, mare luptător, sublim muzician. Pentru tine, fiu al zeilor, ucigașul mamei tale, iubitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se auzi un cor, slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau anciile, flautele, sisterele și cimbalele. Veneau apoi patru fercula. Sprijinit de canatul ușii, Valerius îl recunoscu imediat pe Vitellius în bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos, odată cu lectica purtată pe umeri de patru sclavi blonzi, toți la fel de înalți. Urmau armele gladiatorilor și un grup statuar de marmură reprezentând doi preoți ce băteau cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele (parma). Deoarece nu sunt gladiatori legitimi (morituri), ci cetățeni particulari, nu apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum: literal, „cel care lasă încărcătura grea pe câmp“. Termenul îi desemnează pe soldații geniști despre care autorul latin Josephus Flavius spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale fetelor cu băieții în timpul liceului? O mare ispită, cu reușite vremelnice, uneori urmate de consecințe educative de ordin disciplinar. Nici vorbă să zărești vreo colegă în întreg orașul cu mijlocul descoperit ori cu fustițele ridicate către mi jloc ul bustului! - Mi se aprinseseră și mie călcâiele după un băiat înalt, brunețel, pedant. Observasem eu că de multă vreme mă urmărea și căuta prilej să fie mereu în preaj ma m ea. Mă privea lung, cu ochii galeși și întotdeauna cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de la lumînare și-ți vorbește cu voce de om, printre pene, incendiul care urmează, palma paternă, un volum de poezie, un accident rutier. Ultima posibilitate este ilustrată cotidian În reviste de Întins tiraj prin minuscule texte situate lateral de uriașe busturi color aparținînd unor neliniștiți oameni de sex feminin care-și cumpără automobile cu patru uși și coboară prin parbriz Într-o tamponare ce-i obligă să reflecteze serios la sensul vieții, al parbrizului. Să le regîndească. SÎnt vedete cu ocupații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o culoare pămîntie. Și, prin ’84, Sorin Sergentu, un foarte bun prieten arhitect acum plecat și el În Italia să construiască vile pe-un deal, om blînd, nobil și de o extraordinară tandrețe, al cărui unchi stă sub formă de bust În holul de la intrare al Facultății de Arhitectură, m-a Întrebat dacă n-aș fi de acord să arăt totuși ce scriu și unui om care se pricepe, un critic literar. Cunoștea el unul. Ca să-mi explice cineva avizat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alocuțiunea cu o vorbă de Încurajare adresată victimei. Dovada că victima Îl auzea era recidiva ei inexorabilă. Iată ce-nseamnă vocație. Vibrație, chiar, mă refer la fetele chemate din obscure cartiere și provincii mentale de insuportabila arsură a poeziei În bust, izbucnind În lacrimi la Horia + Radu și zîmbete canonizate la sfîrșit. Îmi atrăgeau interesul plin de respect fiindcă purtau sutien - se făcea mereu iarnă pe-atunci, așa-mi amintesc cenaclul, pentru explicații suplimentare vezi cuvîntul șezătoare - Însă, ce păcat, tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se auzea Bach. Gazda noastră fusese toată viața casnică iar soțul electrician, așa că aveau o casă splendidă, cu o grădină-n față și alta-n spate, copaci bătrîni și păsări germane, prin grădina dinapoi fiind risipite cu eleganță mai multe busturi de dimensiuni apreciabile. În cea din față, dincolo de podeț, te hipnotiza o gîscă de carton frumos colorat, Împlîntată-n gazon. Pe hol mai erau și alte animale, un cap de cerb, un pinguin și un bursuc adult pe-o placă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astea, doamna Schuch asculta Bach. Am crezut că pusese CD-ul pentru noi, fiindcă eram oameni de cultură chiar dacă din România, ei bine, nu. Avea o colecție de muzică foarte valoroasă. M-am mai uitat o dată la gîscă. Apoi la busturi, care se și iluminau, noaptea, și am Întrebat-o Într-o limbă aproximativă dar agitată dacă nu cumva are și Patetica lui Ceaikovski. O avea. N-a mai fost timp s-o ascult, trebuia să plecăm la tîrg, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de partid. Rămîn cu reconfortanta senzație că după ce voi citi revista și voi Încerca să descifrez unde este bustul și unde continuarea lui, nu voi rămîne cu nimic. Urmează ceva indian, cu una, yoni. E foarte complicat. Bine că pe ultima pagină vin Înțelepții și se Întrec să aducă laude oamenilor de stat și de partid. Și nice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței.” Vipul astfel desfigurat este, cum era de așteptat, Maia Morgenstern. Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-a accidentat cîndva, și nu putea fi deoarece bustul ei color format mare domină de cîteva luni prima pagină a unui program TV pe care-l țin la căpătîi. În caseta alăturată bustului de autentic om de artă este descrisă În rezumat viața densă a intelectualei. „Prima ei dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-a accidentat cîndva, și nu putea fi deoarece bustul ei color format mare domină de cîteva luni prima pagină a unui program TV pe care-l țin la căpătîi. În caseta alăturată bustului de autentic om de artă este descrisă În rezumat viața densă a intelectualei. „Prima ei dragoste a fost baletul, tînăra dorindu-și din tot sufletul să devină doctoriță. Însă un accident de mașină a forțat-o să-și regîndească viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suflare, pe urmă a lansat cosmetice și-ntr-un final s-a măritat cu cel mai bogat medic din Beverly Hills, chirurg plastic. Un om care-ți poate face nasul cît sînul. Balet, Medicină, Drept, Actorie, Impresariat, născută În Japonia, bust, căsătorie mixtă, chirurgie estetică, arsuri la nivelul feței, luxații, iată cîteva solide argumente ce justifică afirmația potrivit căreia Victoria aparține elitei oamenilor de cultură. Cum este și Loredana Groza, din care respiră prin toți porii ideea de transculturalitate și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Viola ca să poată scrie Romeo și Julieta, deoarece era-n pană de inspirație. Îi trece pana, scrie piesa, face sex de scriitor cu o Gwyneth din care se vede un pic din sînul drept, așa-și poartă Viola Paltrow bustul, un pic, cu totul altfel ar fi stat lucrurile cu Marilyn În poziția Julietei. Am revăzut scenele cu Încetinitorul, apoi cadru cu cadru, nu m-au impresionat pentru că n-aveau cubulețele de gheață ale incursiunilor psihologice dintr-un alt film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai multe culori, bea lapte. Adam și Eva e Încărcată cu povești Înfiorătoare dar scrise cast, cu majuscule, de tipul „Au iubit pînă ce-au Înnebunit”, Trup și suflet e parțial decolorată, Horoscop e mai fermă, detașîndu-se prin reproduceri de busturi celebre și galbene. Oblio tratează problemele de sexologie cu o impecabilă imprecizie, stîrnind furtuni de nedumerire la țară. Textele debordează de har mai ales În momentele-n care se mixează „strigătul șacalului În noapte” cu „All I Need Is Love
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putea defini succint? CÎnd scriu, mă gîndesc la un public de indivizi ca mine. Să mă definesc succint: 1,85 cm, intelectual (nu neapărat, mă pot adapta), doresc conviețuire culturală În publicul la care mă gîndesc cu o tînără proactivă, bust Loren ‘69, tren locomotor cu pufuleț, admiratoare a lui Swift. A biografiilor literare străine. De unde răzbate mereu o sfîșietoare precizare: În anul x, autorul a renunțat la meseria y și s-a dedicat În Întregime literaturii. E valabilă și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ar fi fost imposibil să fii robul celor două pasiuni? R.P. Nu poți iubi cu pasiune două femei deodată. Chiar dacă mănînci țelină. Sau iei ecstasy. În plus, medicina și literatura sînt femei fatale. Așa c-am rămas alături de cea cu bustul mai mare. N-am renunțat Însă complet la medicină. CÎnd sînt pe cale să uit anii de școală, reîncep practica. Fac injecții vecinelor din bloc. Multe-s măritate cu șoferi de TIR alcoolici. SÎnt singure. Vor injecții. Respect Întotdeauna protocolul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiu stingherit în noua mea locuință. Când rămâneam singur, râzând de tot ceea ce îmi apărea straniu și neînțeles, primeam la fiecare ceas prăjituri și fructe, ceai cu lapte sau nuci de cocos bine curățite. Mi le aducea un servitor, cu bustul descoperit și păros, singurul cu care puteam schimba câteva cuvinte în hindusthani. Îl observasem cum privește lacom lucrurile mele, așa cum sta turcește lângă ușă și mă sorbea din ochi, neîndurîndu-se să plece, întrebîndu-mă dacă patul e destul de bun, dacă învelitoarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă, de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o ucidea alături de mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poet, și totodată magician și revoluționar, mai degrabă iredentist. A murit în 1825, iar treizeci de ani mai târziu, în iunie 1855, admiratorii - avea, pe atunci, încă destui admiratori - au inaugurat, într-un square, un monument în onoarea lui: un bust mediocru, având drept soclu o rocă marină. În aceeași zi au sădit un stejar, la vreo trei metri în spatele statuii. - Era 23 iunie 1855, preciză doctorul Griffith. - Exact. Iar acum cinci ani, noi, ultimii admiratori ai poetului și magicianului Sean
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o parte din trunchi... Au înaintat câțiva pași și s-au oprit în fața grilajului care împrejmuia monumentul. Nu era iluminat, dar la lumina felinarelor din square se vedea destul de bine. Roca era impresionantă, așa cum se înălța, pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă mari porțiuni, carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
roșie. CÎnd l-am desfăcut părea să fie o fotografie și, În timp ce-o Întindeam, mă gîndeam că-i probabil o fotografie pe care o făcuse careva de pe lîngă docuri vasului. Da, bine. În prim-plan era capul și bustul unui negru mort, cu gîtu’ tăiat de la o ureche la cealaltă și apoi cusut frumos la loc, iar pe piept avea o bucată de carton pe care scria În spaniolă: „Asta facem noi cu lenguas largas“. — Cine ți-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Copoului. Ieșeanul o ia înainte și se oprește în preajma Teiului privind teatral coroana copacului. Apoi, încet-încet, începe să murmure: “Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate, Or să cadă flori de tei...” Iar la baza bustului Veronicăi Micle de pe o aleie din Copou scrie: “Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața-mi fără tine?... Tu, Veronica mea muză inspiratoare te-ai coborât pe pământ , învăluind totul cu raze albe și strălucitoare”. -Asta o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în lut, bustul monumental era așezat pe o masă rotundă în sufragerie și ne privea cu resemnare. Îl cunoșteam pe părintele Iachint din povestirile detailate ale profesorului
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]