3,622 matches
-
fie deșteaptă? E chiar deșteaptă. Mama ta cum e? Nu știu. Nu, nu e deșteaptă. Și ea vrea să mă mărite. Tot cu un elvețian. Îl așteaptă. Îi scrie scrisori. Știe că nu a murit. De asta mă Îndoapă. Ca să cânt. Îmi spune că dacă ea a muncit și a pierdut totul, eu să-mi fac meseria În rochie de seară. Îmi tot coase rochii. Petru o Învălui cu tot sufletul și-i spuse jucăuș: De ce crezi că Îl chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Și toate acestea constituie divina tragedie. Divina Tragedie! Și nu așa cum Dante, credinciosul medieval, proscrisul ghibelin, și-a numit-o pe-a sa: Divina Comedie. Cea a lui Dante era comedie, iar nu tragedie, pentru că în ea exista speranță. În cântul douăzeci din Paradisul e o terțină care ne arată lumina care strălucește asupra acestei comedii. E locul unde spune că regatul cerurilor suferă violență - potrivit sentinței evanghelice - din partea caldei iubiri și speranței vii care învinge voința divină: Regnum coelorum violenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a primi un permis de lectură, speldoarea cântului corului de la catedrala Christ Church duminica, pe care o putea aprecia chiar și cu auzul ei deficient. — Povestește-mi despre nenorocitele alea de timpane false, zise el. Sună ca niște instrumente de tortură. Aparent, așa și erau. Îi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe nimeni care să Îi semene? — Mda, a fost cineva... dar Îți spun În mare taină... — Desigur. — Ai auzit vreodată de un individ pe nume George Lee? — Nu. — Era profesor de muzică și inventase o tehnică nouă de predare a cântului, din câte susținea el, bazată pe principii anatomice. A scris și o carte. Și-a Închiriat o casă În capătul mai puțin elegant al lui Park Lane, la sfârșitul anilor șaptezeci și Începutul anilor optzeci, unde dădea lecții și organiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
an, publică Cetățene!, o creație de Înaltă clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții autorului și vremurilor sărace În lumini. În 1919 lansează Fata Morgana, operă de circumstanță, fină și de scurtă Întindere, ale cărei cânturi finale Îl anunță de-acum pe vigurosul prozator din S-o spunem pe-un mai drept cuvânt! (1932) și din Printre cărți și hârtii (1934). În epoca intervenției lui Labruna, a fost numit Întâi inspector școlar și apoi Apărător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care autorii o preluau din tezaurul comun era cuvântul sau, cel mult, expresia. Compilațiile bizantinului sau ale călugărului medieval abia dacă au extins câmpul estetic, adunând versuri Întregi. În epoca noastră, un copios fragment din Odiseea deschide unul din Cânturile lui Pound, și se știe bine că opera lui T.S. Eliot Îngăduie versuri de Goldsmith, Baudelaire și Verlaine. În 1909, Paladión mersese și mai departe. A anexat, ca să spunem așa, un opus complet, Parcurile lăsate de izbeliște, de Herrera y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici măcar în suferință. Căci, oricît tărăboi am făcut despre mine, multă bucurie și sîngerare au trecut pe alături, iar mie nici că mi-a păsat. Inutil, dar, mă întreb cum de-am putut să mă irosesc scotocind după rosturi în loc să cînt; să înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
condamnă tinerețea. Dar crede-mă Prietene, ți-aș săruta brațul în sute de nopți și-n tresăriri arzătoare, până ce clipele îmi vor fi ca niște fluvii ce-mi vor purta sufletul prin Ochii tăi ce rămân o veșnicie SENSUL UNUI CÂNT DE ALINTURI, ce-mi studiază cu atenție zestrea de vorbe, fără să știm că noi doi vom fi fericiți într-o ZDREANȚĂ DE CER, unde viața nu va înceta să-mi condamne însingurările. Oare de ce PRIETENE, ne-am întâlnit, așa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu trupul de nămețe Să pot să beau parfumul amarelor iubiri. Și dau uitării viața trăită-n nebunii, Înscrise sunt în Biblia răscrucilor de timpuri. Renunț la așa clipă născută din urgii Și trag la XEROX sufletul venit din alte CÂNTURI. IMAGINEA INFINITULUI Dacă cineva în vis te-a dorit Și plânsul ți-e tălmăcirea de ceață, Din privirea de dragoste a norului sfânt Versul rămâne carnala iubire în viață... Dacă cineva în timp s-a născut Din povestea universului de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ajuns o singură noapte, Să te privesc ca un luceafăr prin nori, Depărtările, au rămas o țărână de șoapte, Și-n înnoptările albe, o răsfirare de sori... Poate a fost de-ajuns o întâmplare, Ca viața să ne despartă de CÂNTURI Și-n arcuiri de stele, aceeași zare, Te condamnă-n suflarea albăstrită de gânduri... Poate a fost de-ajuns să te visez, Cum îți împachetezi delirul de zori, Și-n așteptările dragostei, aidoma mă vezi, Ca o HAITĂ DE STELE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
criticul se vede silit să descopere și să nimicească dedesubturile din versurile cu scîrbă citate. Le descoperă. Mergînd pe această linie, se poate găsi orice oriunde, puciul de la Moscova În poezia lui Saint John Perse, alegerile de la 20 mai În cîntul gregorian și legea privatizării În peștera Ialomicioara. Pentru acest Leonard mondial, la Început nu a fost cuvîntul, la Început a fost demascarea, cu degetul arătător Îndreptat spre Dumnezeu. Așa cum face ținînd Biblia-n mînă (va muri peste-un an secerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul În scopuri educative, am principii, cînt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În jurnal este multă ejaculare. SÎnt descrise mîncăruri exotice, haine, interioare vilă, secreții. Ca să adoarmă, fata nu numără oi, ci amanți. Și adoarme spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chestia asta?“, se arăta nedumerită Manuela Ștefan, ca și cum ar fi bănuit infame aluzii la vârstă, ca de obicei. „Ce spui doahmnă?“, se întorcea Cemeilă spre ea, accentuând întrebarea printr-o ușoară ridicare a ramei ochelarilor lui subțiri. „Uite, cum zice cântul ăsta, In taberna quando sumus, adică atunci când ne aflăm în tavernă: bibit hera, bibit herus, bibit miles, bibit clerus, bibit ille, bibit illa etcetera, vrei să-ți traduc?“ „Las-o baltă.“ „Ei, îți spunea, cum zic ăștia în cântec: nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând eu voi pleca, Dar și acolo eu te voi visa. Bătrân și singuratic în lumea mea pustie Voi fi călăuzit de-o stea pe veșnicie.
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
per Antiphona pentru flaut solo de Cornel Țăranu - o muzică speculară, în care se reflectă, pe de o parte, relieful accidentat, în spirit blagian, fracturat de ritmuri de joc popular, pe de altă parte, linearitatea cantabilă, limpidă - a stimulat plasticitatea cântului lui Ion Bogdan Ștefănescu, dar și valențele sale poetico-teatrale; Rush (Grabă, goană) de Miklos Maros - o partitură dinamică prin excelență, cu ritmuri delirante, de extracție bartókiană, redate pe clape, cu bătăi din picioare și palme - a pus în valoare, de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
sunetele temei - Sunetele temei (numărul unităților minimale însumate) - Passacaglia. - Tema mică/tema-standard (numărul de sunete) - Do major. - Enunțurile tematice (numărul total de expuneri) - Passacaglia. - Tema mare/super-tema (numărul de sunete) - Do major. • Sunetele temei-standard și vârsta viețuirii bachiene (65 ani) (Cântul bachian despre vremea bachiană - premoniție sau coincidențe!) Simbolul sonic al numelui, corelat cu tonalitățile minore ale fugilor în sib, la, do, si, prima și ultimele trei, cu temele și numărul de sunete aferente acestora decodează “premoniția” autorului cu privire la vîrsta totală
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
central, dar cu originalitate și noblețe a abordării relației muzicale și teatrale, toți cei prezenți depășind conceptul de operă în concert prin comunicare, mimică, gestică. Astfel, Arnold Bezuyen a jucat un Mime contorsionat între simțul datoriei și dorința de răzbunare, cântul său, impecabil frazat, fiind depășit doar de expresiile faciale formidabile, teribile, grotești. Vocea sa a potențat sonoritățile aproape ireale ale unui Siegfried naiv, dar îndurerat și convingător atunci când smulge tatălui adoptiv mărturisirea despre originile sale, alert, agil și victorios în
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Vinke și Catherine Foster cu o finețe ireproșabilă. O Brünnhilde lirică, solară și nobilă, Catherine Foster a trecut de la stadiul de fecioară a Walhallei la acela de femeie îndrăgostita cu o grație aproape divină. Cu un tonus lejer, cu plăcerea cântului generos și cu o voce fenomenală, Foster a creat-o pe acea eternă Brünnhilde, în afara modelor și în afara timpului. Lângă ea, Stefan Vinke la superlativ. Teribil atunci când experimentează teama, cu adevărat viteaz atunci când o depășește, permanent în căutarea unui suflet
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Brünnhilde a readus-o pe scena Sălii Palatului pe soprana Petra Lang. O Brünnhilde cu dezinvoltura scenică a Walkiriei, și în plus cu o construcție a rolului extrem de complexă: lirism și serenitate în salutul soarelui, duetul cu Siegfried, euforie în cântul dragostei ce oferă libertatea absolută, reținere și profunzime în confruntarea cu Waltraude, în esență o confruntare între sentimente și marele destin al zeilor, până la tragismul impecabil dozat, pornind de la trădarea lui Siegfried până la eliberarea prin moarte și supremația iubirii peste
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
ale operei. Adevărata revelație a serii a fost însă, basul Eric Halfvarson, un covârșitor Hagen. O apariție cuceritoare, citind muzica de pe Ipad în loc de tradiționala partitură, o premieră pentru artist, așa cum jovial mi-a destăinuit după concert, a reușit, pe lângă formidabilul cânt, să fie un al doilea dirijor al serii. Pentru că Halfvarson a jucat de la prima la ultima notă, s-a mișcat, a interacționat cu toți soliștii, corul și publicul. A dat intrările la corn și a condus scenic și dramaturgic toată
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
la persoana a treia și cu un narator aproape omniscient, deși nu complet, căci e un narator cu viziune mai limitată, care vede lucrurile din afară. Dar în Odiseea, din momentul în care Ulise ajunge la feaci, urmează mai multe cînturi care sînt la persoana întîi. Ni se povestește la persoana întîi. În Măgarul de aur, la fel. Picaresca spaniolă e la persoana întîi, Lazarillo, Guzmán de Alfarache etc. Deci genul exista deja. Dar era un gen minor și foarte limitat
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
-n veci curge, făr-a se opri din cale". ( V. Alecsandri- Malul Siretului) Rima este de mai multe feluri: - împerecheată în care versurile rimează două câte două: a Doină zic,doină suspin a Tot cu doina mă mai țin b Doină cânt, doină șoptesc, b Tot cu doina viețuiesc". ( Doina) - încrucișată în care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea vers. a Se tânguiesc b Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt.
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]