3,155 matches
-
tare-mi plăcea să vin pă jos pă chei cu răposatu bărbatu-miu cînd ne-ntorceam de la petreceri, de la tușa Sofica țamintirile toate aceste locuri populate cîndva de umbrele noastre acum fără spitalul Brâncovenesc fără vechea hală fără birturi și cîrciumi cu biserici Încercuite de blocuri să nu se vadă ca semnele rușinoase spațiile astea extirpate de trecutul nostru de viața noastră cheamă amintirile de parcă ne-ar porunci să punem măcar cu gîndul la loc acele fantome mărunte care au alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsînd intacte numeroase zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului; chiar și În Battersea existau porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prin porumbar, scoțând fulgii din păsări și iscând decolări de urgență, a ratat la milimetru ghizdurile unei fântâni, pentru ca, ajunsă În orășel, să-și proptească talpa striată În singura ușă pe care ar fi trebuit s-o ocolească, cea a cârciumii, iar aceasta a sărit ca o carte de joc, risipindu-i pe toți grangurii strânși În spatele ei Într-o ședință având, teoretic, ca scop „Coordonarea conjugată a eforturilor comune pentru anihilarea rețelelor de traficanți care acționează În zonele transfrontaliere de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În cârciumă se auzeau doar șoaptele celor doi experți În calcul probabilistic, care Îmi estimau șansele de supraviețuire cam la doi la sută. De fapt, 1,73%, pentru a respecta adevărul istoric. — Gata cu distracția, copoiule. Ai trieabă, a zumzăit piticul. Asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timpului, și cea a năvălitorilor, cu coifuri și zale strălucitoare, se măsurau deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește, șuții, coafezele care, la orele prânzului, ieșeau să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și prostituatele ucrainene, plus hoții de mașini se amestecaseră cu noile categorii revărsate din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiindcă nu poți impune așa ceva unui mare mutilat de război. Duminica viața de la oraș se liniștește și tihna devine stăpână. Tatăl și fiul mănâncă un șnițel gustos cu salată de castraveți și beau câte o bere. Se află într‑o cârciumă autentică de țară. Tata face deja ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii. E prea frig ca să faci baie, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în jgheabul de la fântână. Discuțiile în camerele din fund ale cârciumilor, pe un fum gros să‑l tai cu cuțitul. Și aceia care ar trebui să ducă mai departe cauza; dar fiul nostru nu duce nimic mai departe, iar ceilalți unde sunt? Și apoi șocul, care trebuie să fi fost îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai facă niciodată așa ceva, și bănuiesc că i-am dat crezare. Și să vezi, la vreo trei zile după asta, a tras un chef pe cinste și-a venit acasă beat mort, țin minte că ne-au trimis vorbă de la cîrciuma lui Ambrose Radiker că-i acolo și că ar trebui să ne ducem să-l luăm. Firește, ne-au zis că nu mai știu cum să se descurce cu el și că-i mai bine să ne-nștiințeze. Așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-auzeam oamenii vorbind În pridvorul caselor și n-aveam unde să mă duc, nu puteam să-l las și-am zis: „Doamne! Ce să mă fac? Ce să mă fac?“. Ei, și cum ți-am spus, se ducea la cîrciuma lui Ambrose Radiker și se luase de băutură, și Ambrose mi-a povestit că i se pare c-o vede iar pe Lydia și că s-a-ntors din groapă ca să-l chinuiască. Și i-am zis: „Da, poate că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar așa-i spunea, Înțelegi. «O să te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru era mort de frică“ - zice, „Dan nu-i făcuse nimic“ - zice - „Dan nu făcuse rău nimănui, Îți dai seama. Dar trebuia să facem ceva, așa că i-am luat cuțitul din mînă și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dragul mamei“ - am zis - „asta-i poveste veche, ce simte el, și să fii sigur că aici se ascunde ceva, ceva ce nu pricepem noi“ - am zis. Asta i-am spus și lui Ambrose Radiker, firește, În ziua aia, la cîrciumă, demult, demult de tot: „Fără Îndoială că e ceva“ - a zis - „și cînd Îl apucă e cumplit. Nici nu știu cum să mă port cu el, cînd Îl apucă“. „Îți spun eu ce să faci“ - am zis -„nu-i mai da rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fost pe douăzeci și șapte septembrie, seara, la ora zece fără douăzeci. Să vezi de ce țin minte... stai, că asta vreau să-ți spun... dar chiar cu două zile În urmă, pe douăzeci și cinci, avusesem discuția cu Ambrose Radiker la cîrciumă, exact atunci s-a Întîmplat. Asta a fost după ce domnul Grant făcuse cheful ăla grozav, de-a trebuit să ne cheme să-l luăm acasă. Ce mai, mi-am zis atunci, am suferit destul, nu mai pot să suport, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ți dai seama că din ziua aceea a trăit În chinurile iadului pînă ce le-a ajuns vestea că Ed e mort... pentru că Ed n-a mai apucat să ajungă acolo, s-a auzit că a fost Împușcat Într-o cîrciumă În Mexic. Dar fii sigur că ar fi venit. Și-uite-așa au fost toate, chiar așa s-au Întîmplat. Dar, cu toate astea, tot nedumerită eram: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“... ce să fie asta oare? „Ei, Doamne“ - a zis taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
emoționați poezii, iar ei simt cum îi mănâncă al dracului barba de nerăbdare și de-abia așteaptă ca piticoții să termine cățelușul cu păru' creț, cu toate rațele din coteț, ca să-și ia banii și s-o taie direct la cârciumă. Doamne, câtă ipocrizie poate vărsa unii pe spinarea unui copil nevinovat! Păi bine măi, frate, politicienilor nu le mai ajunge să-i mintă pe alegători, c-or să trăiască bine, acum își bat joc și de copii? Și tocmai cine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
precum măgaru-n ceață. Când a venit buntul acela pe care unii îl numesc revoluție (dar nici ei, așa zișii revoluționari, nu se încumetă să scrie acest cuvânt cu literă mare) el s-a nimerit să fie ca de obicei la cârciumă și ieșind așa cu trăscăul în cap a nimerit, nici el nu știe cum, în sediul fostului Comitet Județean de partid și asta i-a schimbat viața complet. A devenit revoluționar și în consecință a devenit tăietor de frunză la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
confort doi. Sabina își revine la viață. Noaptea facem dragoste în stil clasic. Patul în care murise unchiul lui Marius scârțâie până bat în țeava caloriferului vecinii de sub noi. Niște frustrați! Oricum n-ar fi putut dormi din cauza manelelor de la cârciuma de peste drum, Meduza. Dimineața, după obiceiul meu, mă trezesc mai devreme, să citesc în toaletă. Pe la opt o trezesc și pe Sabina, cu muzică rock. Știu că cel mai tare o scoate din minți Judas Priest, cu Breaking the Law
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuit să-i las să-și tragă răsuflarea și să-și bage la loc în cap ochii ieșiți din cauza goanei. Jale, profule! Mădălina; Iuliana și Coceanu au mierlit-o! Băi, voi sunteți drogați! Nu, șefu’, noi eram la Los Vitanos, cârciuma de lângă Sere, ș-am am auzit o bubuitură de-am scăpat berea din mână. Când am ieșit să vedem ce dracu’, o Dacie verde era toată băgată sub un camion. Ne-am dat mai aproape și atunci am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vă rog, o masă. Șef sală: Privire triplu măsurătoare pentru cele trei frizuri proaspete, cele trei costume noi și cele trei umflături din stânga pieptului fiecărui veston: Concluzie: ușor dispreț. Decizie rapidă: tipii ăștia n-au decât să bea la altă cârciumă. Enunț: N-avem. Valerică Așchiopoaie: — Da’ șeia di colo? Înainte de a termina propoziția se și Îndreaptă spre cea mai apropiată masă liberă. Șef sală: O mână În pieptul lui Valerică, cealaltă Întinsă spre ușă. Enunț: Rezervată. Poftiți mâine seară. Gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Avea șaizeci și doi de ani. Era toamnă, prin noiembrie, desfăcea știuleți de porumb. La un moment dat, a plecat capul într-o parte și s-a prăbușit. Bunicul dinspre tată a murit în somn. Venise, într-o seară, de la cârciumă, pus pe harță. Tatăl meu și mama, proaspăt căsătoriți, s-au dus să doarmă în șură, pe fân, lăsîndu-l pe bătrân singur, pentru a nu-l supăra. Dimineața I-au găsit mort, tot datorită unui stop cardiac, probabil. " Singurul zeu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost, poate, o șansă. Dar, probabil, fără a pierde nu învățăm să prețuim. Câți copii au dispus, ca mine, de posibilitatea de a învăța, înaintea buchiilor, limbajul pietrelor, al arborilor și al norilor? Sufletul meu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la Delfi, aș avea de pus pietrelor o unică întrebare de răspunsul căreia, totuși, m-aș teme. Cum va arăta, oare, acest an pentru mine? 20. După un anumit număr de pahare de rachiu băute, când se dezlegau limbile la cârciumă, tata obișnuia să se laude că băiatul lui va fi, cândva, "subsecretar de stat" și că va locui "într-un bloc, la etaj". Curios e că nu se avânta niciodată să zică "ministru". Invariabil, se oprea la o treaptă inferioară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]