3,002 matches
-
cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna. Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului și este cunoscut ca ""Statuia Dorobanțului"". Este o creație a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata înfățișare a voievodului. După moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia, printre care unul în 1601 ce îl prezintă cu o căciulă și o mantie de blană, sub care scrie „Michael Weyvodt aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI”, precum și altele inspirate după cel al lui Sadeler. Odată, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei. De la Mihai Viteazul
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Sadeler. Odată, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei. De la Mihai Viteazul au rămas și două criptoportrete, ambele realizate de către Franz Francken II. Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, având căciula transformată în turban și lanțul și medalia dăruite de împăratul german. În celălalt, mai cunoscut, aflat la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, apare alături de fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împăratul Rudolf al II
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
săbioara. În iazuri mai cresc tenul și crapul chinezesc. În păduri și în câmpie trăiesc iepuri, vulpi, căprioare și mistreți . Denumirea satului provine, după unele surse, de la un locuitor înstărit care purta pe cap un colac împletit din cânepă în loc de căciulă sau turban; după alte surse denumirea ar proveni din configurația circulară a drumurilor care străbat satul. Localitatea se află în apropiere de "drumul mare" care străbate și în prezent hotarul de est al satului Colacu, venind dinspre București prin Vizurești
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
mai circulă și astăzi mai multe legende populare transmise pe cale orală din generație în generație și care au ajuns și circulă și în zilele noastre. Una din legende, spuse de bătrânii comunei, ne arată că numele de Cuca vine de la căciulă domneasca care se numea cuca. Se spune ca Petru al Rareșoaiei (Maja), în drumurile sale, când făcea negoț cu pește, a poposit prin aceste locuri care erau acoperite cu păduri seculare. La un popas făcut în pădurea situată la nord
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
lăutari, la fetele de măritat, unde, după colinde, urma jocul cu fata gazdei). În ajunul Anului Nou, după ce primeau autorizarea autorităților civile și binecuvântarea preotului, tinerii, unii, îmbrăcați în uniforme de ofițeri ai armatei române, alții, costumați în haiduci(cu căciuli, ițari, jiletci, împodobite cu franjuri, mărgele, oglinzi) sau purtând diferite măști, porneau alaiul de la capăt ala satului și continuau până când ajungeau la ultimul gospodar din sat. Jocul se oprea în seara zilei de Sf. Vasile, când tinerii organizau balul cel
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
cântăreț (ca. 550 î.Hr.). Această reprezentare corespunde versiunii celei mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie frigiană (inițial o căciulă din blană de vulpe, împrumutată chiar din portul bacantelor înveșmântate cu piei de animale). Scenele tipice sunt ulterior cea a cântului și cea a morții eroului. Moartea sa violentă este înfățișată de pildă în imaginea din stânga (Fig. 4), dar și
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
chibzuință, vânzând câte o bucată de pământ numai când trebuia să meargă fiecare copil la școlile cele înalte, devenind profesori, avocați, ingineri. Astfel, urmași preschimbară vrajba comorii coborâte peste noapte în casa lui Toma Găletariu în demnitate și propășire. Cu căciula brumărie pe-o sprânceană, cu fața rumenă și mustața neagră, în straie bănățene, aievea cu chipul lui Iancu, craiul Munților Apuseni, Toma Găletariu ne privește semeț din cripta de la Țela, sfidând norocul și eternizând timpul.
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
interbelică este una de calm relativ și de prosperitate economică. Rusenii sunt descriși ca fiind oameni muncitori, cu credință în Dumnezeu, în mare măsură greco-catolici potrivit mărturisirilor celor care au trăit în acele vremuri. În ceea ce privește ținuta, aceasta era formată din căciulă, gubă, cioareci- pantaloni de lână și opinci (iarna), iar vara pantaloni lungi, destul de largi, cămăși albe și pălărie. Femeile purtau pe cap maramă neagră, iar fetele de diverse culori, rochii de pânză și opinci. Casele rusenilor, clădite din bârne de
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
genunchi, pieptar din blană de miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu ițari dintr-o combinație de lână și cânepă. La brâu purtau șerpar din piele, iar pe cap căciulă din blană neagră de miel sau pălărie cu boruri largi. Încălțămintea erau opincile la marea majoritate, iar cei mai înstăriți purtau cizme și bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
lână neagră sau o "sarică" de culoare albă. Portul popular bărbătesc are ca piese constituente cămașa cu barbur,pieptarul înfundat,cojoaca ciobănească din piei de oaie prevăzută cu mâneci foarte largi sau zeghe și sarică,cioareci strâmți din dimie albă, căciulă sau renumita pălăriuță mocănească specifice zonei Sibiului.Un element specific portului bărbătesc din Corbi îl reprezintă cămașa de flăcău,care are brodate,pe spate, "cruci" - motiv ornamental cu semnificații profunde,relevând,sub asepct vestimentar,în accepția publică locală,maturizarea purtătorului
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
în interior, după ce se goleau camerele de locuit de mobile se „văruiau" (se dădeau 2-3 straturi de var), aceasta era și o dezinfecție a camerelor, a locuinței. Tot de sărbători, mai ales copii dar și adulții primeau cadouri: haine, încălțăminte, căciuli, brâie, haine „de oraș"(în primele decenii ale secolului XX). În postul crăciunului se strângeau pe ulițe sau în case copiii și tinerii în vederea învățării colindelor, cu care mergeau în seara de ajun la colindat. În aceași seară tinerii obișnuiau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
părerea specialiștilor. Bărbații purtau iarna de asemenea cojoace din piele de oaie, cu lâna în afară, lungi până la pământ, albe sau gri. Aceste cojoace se purtau și atunci când dormeau afară pe câmp lângă animale în frig. Iarna purtau pe cap căciulă neagră ,în formă de con, din piele de oaie (cu fund lat sau rotund), iar vara pălărie cu boruri mari dar și altele cu boruri mici, cu panglici negre înguste. Pălăria din pâslă neagră, cu boruri mari, avea pe laturi
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
sau in răsucite, folosită pentru strâns pe corp a izmenelor, pantalonilor sau rochiilor, - brâgle - componentă a războiului de țesut, - caier - fuior de lână, cânepă, - cantă - vas din metal cu mâner de transportat lichide, de cca. 10 l, - catrințe - șorțuri, - căiță - căciulă, - cauc - polonic, din tablă sau lemn, - cheitoare - ațe de legat despicătura de la pieptul cămășii, - chischineu - naframă, - cioareci - pantaloni, - ciocoți - ciucuri la fuste, catrințe, fețe de masă, năframe, etc., - ciopoare - turme, - cipcă - broderie, - ciubăr - vas de lemn mai mare în care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
burdufuri mari de brânză, cașcavalul afumat, brânză bătută în coajă de brad, păpuși de caș afumate, aduse mai ales de la munte de ciobanii din Brețcu. Tot în iarmaroc se vindeau și o mulțime de mărfuri casnice: ițari, cergi, cioareci, cojoace, căciuli, cămăși de cânepă tărănești, valuri de pânză de cânepă și bumbac lucrate la Cașin și prin alte sate din cuprinsul județului Bacău. Mai erau încă prăvălii cu hamuri de lux cu belciuge nichelate, și o librărie cu cărți evreești. Apoi
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
al comunității, o marcă distinctivă”.(Referință) Portul este un semn de distingere între popoare și o comoară artistică constituind mândria națională a unui popor. Locuitorii satului Cașin au portul mocănesc, deosebit de al sătenilor din satele înconjurătoare. Bărbații de altădată purtau: căciulă de miel cu fundul rotund, plete lungi lăsate pe spate, ițari de lână mai subțiri pentru vară și mai groși pentru iarnă, se încingeau cu chimir lat de piele, uneori împodobit cu nasturi de cositor. Purtau cămașă de cânepă pe deasupra
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
distanță de 7 km de localitatea Teaca. Drumul județean DJ 162, aflat în modernizare, care trece prin localitate face legătura între localitățile Teaca, Stupini și Sânmihaiu de Câmpie. “În partea de nord-est a Câmpiei Transilvane înconjurat de dealurile domoale, cu căciuli de stejar și plete de pajiști înflorite, într-un amfiteatru natural își duce existența-i milenara satul Archiud.” - asa începea articolul ,Din viața Parohiilor„ dintr-un ziar local din anul 1980, articol semnat de către preotul Blaga Vasile. Un foarte scurt
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
au dispărut, spre paguba culturii naționale românești. Portul țăranului sebeșan este de o mare frumusețe și varietate. Piesele portului tradițional pentru femei sunt: ia, pieptărelul, poalele, crătința, șurțul, betele, iar peste costum se purta frijura. Portul bărbătesc se compunea din: căciula rotilată, pieptar, cămașă, șerpar, cioareci, opinci și frijură.
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
sau pâine). Cum grămada de șosete a început să crească din ce în ce mai mare, cu timpul trocul s-a transformat într-un adevărat proiect la care participă 125 de femei din sat. Țărăncile tricotează aproximativ 10.000 de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din Naumburg (Germania), de unde se vând în toată țara, sau la cafeneaua internațională din Viscri. Este o așezare din podișul Transilvaniei, din apropiere de Sighișoara, locuita inițial de secui, apoi
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
lână. În picioare se purtau cizme sau bocanci din piele neagră, în sărbători și opinci în zilele de lucru. În perioada anului când vremea era călduroasă pe cap se purta "clop" (pălărie) de paie sau postav, iar în timpul iernii, "cușmă" (căciulă) neagră sau sură, din blană de miel. Reportaje
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
În picioare, papuci (iminii) sau opinci. Femeile, purtau o bluză din cânepă cu pieptul din in, și fustă tot din cânepă, iar pe cap ștergare din cânepă cu margini din in. Iarna se purta suman, cojoc, pantaloni (bernevigi) din postav, căciulă de miel, opinci sau ciobote înalte. Încet, încet au început să apară tot felul de materiale, au apărut negustorii evrei, iar lumea cumpăra mai ales pentru sărbători, haine noi și încălțăminte. În trecut, hrana era pâinea dospită, (chită) sau nedospită
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
național românesc specific zonei de sud-vest a Olteniei, bogat ornamentat și viu colorat, este purtat mai cu seamă în ocazii deosebite, sărbătorești. Costumul femeilor este format din Ie (vestimentație), maramă de borangic și fotă, iar costumul bărbătesc este format din căciulă înaltă din piele de miel, Ie (vestimentație) și cojocel, ițari și opinci. Ca dotări și utilități sociale, comuna dispune de de patru grădinițe, trei școli, un liceu, un spital cu maternitate, farmacie și policlinică, un dispensar veterinar și patru biserici
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
nisipoasă se mai cultivă și pepeni. Până în anii 50 a fost o industrie casnică foarte activă, apanajul femeilor, care torceau, țeseau, remarcabile prin finețe fiind maramele de borangic, făceau haine și covoare, bărbații mai făcând funii, opinci și cojoace sau căciuli. După aceea s-au mai țesut mai ales covoare persane. Pescuitul asigura aportul de proteine și celor mai săraci locuitori, pentru că aveau unde pescui, iar acum nu mai au.Vânătoarea era mai mult o distracție decât activitate economică, dar exista
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
cap o basma obligatorie pentru femeile măritate, pe care o purtau chiar și pe caniculă, doar că-i mai ridicau colțurile pe creștet. Vara se purtau desculți, în anotimpul rece purtând opinci sau bocanci. Bărbații purtau pe cap iarna o căciulă de miel și îmbrăcau poturi, pantaloni de postav, și un zăbun sau un cojocel. Prin anii 50 au început să se poarte șepcile, dar mai ales băștile bleumarin, iar în picioare încălțau teneși, după noua tradiție proletcultistă. Printre obiceiuri se
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
cere și tradiția, macheta bisericii. După părerea lui Constantin Kogălniceanu, care identifică pe Negru Vodă cu Basarab, și statuia din piatră, aflată inițial "„în slona bisericii, [...] represintând o figură de om cu părul lung, cu barbă, în cap cu o căciulă naltă, o haină pe d'asupra cu o rondelă în formă de manta cu ciucuri [...] nu poate fi decât chipul lui Basarab, întemeietorul Țării Românești”". Considerând că niciunul dintre portretele existente în Biserica Domnească nu aparțin voievodului muntean, Matei Cazacu
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]