6,191 matches
-
cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruință a lui Mihai asupra turcilor. (scrisoare) „M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo, cu o căruță, vreo 13 km prin păduri; am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurențiu de la Călugăreni care m-a condus până la locul la „Dâmb” cum se zice acolo. De acolo am luat țărâna.” 8 oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str.
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a bătut. ― Un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jandarul. „Unde să fie? Cu treburi pe la Huși” - a răspuns hangița, albă ca varul. „De când este plecat?” - a întrebat-o străinul. „Apoi ar cam fi vreo săptămână. „Și cu ce a plecat, fiindcă l-am văzut pe băiat ieșind cu căruța din curte?” - a intervenit jandarul. La auzul acestei întrebări, Irinuța și-a dat seama pe deplin că cei doi n-au venit întâmplător. Aveau un motiv anume... <Cum să ies din încurcătură?> A încercat totuși un răspuns, dar care nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au venit întâmplător. Aveau un motiv anume... <Cum să ies din încurcătură?> A încercat totuși un răspuns, dar care nu avea nici cap nici coadă. „Păiii... cuuu...” - a lungit vorba, intimidată de privirea iscoditoare a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul grădinii... <De ce fugea Coco? Că așa îi spuneau ei lui Cocostârc . Da’ când l-ai văzut tu fugind?> <Acum, când am ajuns la poartă>. <Aaa! A trecut pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a scăpa de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe o vorbă. Calul călca la pas, fără grabă. Când au scăpat de urcușul dealului, Dumitru a îndemnat surul: ― Hai, băiete, că în nădejdea mutului ista de lângă mine adormim pe drum. Ce ai, măi vere, de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
stătea în fața lui, cu mâinile în buzunare - postura clasică de „N-am nimic de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată, un pic sâsâit. — Lucrez aici. Sunt costumier. — Și asta îți dă dreptul să tragi cu urechea când vezi un polițist în misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
subiect pentru Diario... Micul grup porni, la trap, spre Suceava. Trecu prin păduri În care se simțeau pregătirile de luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Scaun. Ei plecau, dar În locul lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând spre Vaslui, dar și unități de cavalerie galopând spre munți. Adeseori, drumurile erau blocate de convoaie de căruțe cu arme, iar ei, pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau cu inima plină. Acele arme erau sortite apărării lor. Pe măsură ce se apropiau de Suceava, Alexandru observă că oamenii care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau cu inima plină. Acele arme erau sortite apărării lor. Pe măsură ce se apropiau de Suceava, Alexandru observă că oamenii care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe și povesteau, cu glas mare, că Îl văzuseră pe măria sa. Lumea se aduna să asculte. La Început, nimeni nu crezuse. Dar cei ce soseau se Împrăștiau printre pribegi și povesteau același lucru. Îl văzuseră pe măria sa. Și nu doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plecare. Unde e Mihajlo? Jovanka ieși și se Întoarse cu șeful haiducilor. - Ați dat dovadă de mare vitejie, spuse Angelo, așteptând ca Jovanka să traducă. Ați salvat un om prețios. Acum vă rog să ne ajutați cu altceva. Vreau două căruțe cu osiile bine unse. Să fie identice. Într-una va fi Oană. În cealaltă nu va fi nimeni. Mai avem nevoie de zece cai care să transporte archebuzele lui Francisco. Credeți că e posibil? - Da, răspunse scurt Mihajlo. Dar drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la nord vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amenințarea morții. Știau că trebuie să ajungă Într-un loc În care toate aceste amenințări vor dispărea. Acasă. Și mai știau că, În acea dimineață, drumul spre casă Începea. * - Mergem de cinci ore, Angelo... spuse Alexandru, nedumerit. Caii sunt obosiți. Căruțele abia se mișcă prin zăpezi. Ar trebui să ne oprim. - Caii nu sunt obosiți, Alexandru, răspunse bătrânul luptător. Sunt doar neliniștiți. În curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor, lângă căruța care Îl ducea pe Oană, Învelit În blănuri. A deschis ochii! Cred că vrea să vorbească! Alexandru Întoarse calul și dădu pinteni, grăbind spre căruță. Îl urmă Angelo, după ce dădu un ordin și un mic grup de luptători se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor, lângă căruța care Îl ducea pe Oană, Învelit În blănuri. A deschis ochii! Cred că vrea să vorbească! Alexandru Întoarse calul și dădu pinteni, grăbind spre căruță. Îl urmă Angelo, după ce dădu un ordin și un mic grup de luptători se desprinse de coloană și dispăru În păduri. Într-adevăr, căpitanul Oană se trezise. Nu se putuse mișca, dar deschisese ochii și recunoscuse, pe mantiile călăreților din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo. Douăzeci de căruțe escortate de cincizeci de Apărători se iveau pe firul văii, venind dinspre Trieste, de-a lungul Coastei Dalmate. În sfârșit, Francisco... Cu puterea de foc pe care o aducea, una din bătălii putea fi câștigată. Pe flancul drept al noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă. - Trăiește? fu prima Întrebare a francezului. - Si, răspunse Angelo. Dar e grav rănit. Doctorul e sceptic. -Olala... mais tous les medecins sont sceptiques, voyons... spuse Yves, descălecând și apropiindu-se de căruța În care se afla Oană. Cosmin! Mon vieux! Comment ca va? Căpitanul deschise din nou ochii la auzul vocii lui Yves. Încercă să zâmbească, dar trăsăturile chipului Îi erau prea obosite. Erau prea multe evenimente În doar câteva ore.Yves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Baian a Înțeles principiul „cascadei”. Adâncește tirul În spate, ca să-i aducă spre noi. Semnalizează retragere falsă, pe un semicerc de trei sute de pași. Alexandru simți o nouă creștere a ritmului bătăliei. Privi În spatele lui, unde se aflau cele două căruțe identice. Tatăl lui deschisese ochii, și, poate, simțea și el același ritm crescendo pe care Îl simțea Alexandru. Erina stătea lângă el, cu mâna pe mânerul sabiei ușor Încovoiate, moldovenești. Ca să ajungă la el, dușmanii ar fi trebuit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
același ritm crescendo pe care Îl simțea Alexandru. Erina stătea lângă el, cu mâna pe mânerul sabiei ușor Încovoiate, moldovenești. Ca să ajungă la el, dușmanii ar fi trebuit să treacă de rândurile Apărătorilor, să treacă de grupul moldovenilor, aflat În jurul căruței și al Erinei, și, poate, să treacă de zidul de săgeți al Cuceritorilor lui Amir Baian. Deocamdată, căpitanul Oană era În siguranță. Alexandru Își Întoarse privirea spre creasta stăpânită de Mihaloglu. Și observă, cu uimire, că ea fusese eliberată printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Semilunei continua pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau pe cineva, iese din spatele liniilor Apărătorilor și se retrage pe firul văii, escortată de aproximativ cincizeci de călăreți. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al scutului și spadei? Generalul turc ezită. Erau acum două mize În joc. Una era enigma prezenței Apărătorilor În Balcani. Cealaltă era urgența ca trupele lui să treacă de Apărători, ca să facă joncțiunea cu trupele trimise de Mahomed, spre sud. Căruța se Îndepărta. Avea șanse să dispară pentru totdeauna, fără ca el, unul din cei mai mari generali ai Imperiului, să fi știut ce se afla În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială? - Totul e greșit... murmură, ușurat, Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Tăcerea absolută” a lui Angelo era, de fapt, indiciul esențial asupra strategiei pe care Apărătorii o aveau de urmat. Cei o sută de spadasini coborâră În galop, trecând razant pe lângă trupele de ieniceri, și izbiră călăreții care porniseră În urmărirea căruței. Lupta fu scurtă. Ienicerii deveniți subit cavaleri Încercară să Întoarcă armăsarii ca să facă față atacului, dar viteza cu care se derula totul era năucitoare. Spadasinii lucrară rapid și impecabil, lăsând În șei doar trupuri inerte. În mai puțin de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]