16,527 matches
-
Iar numărul 13 Îi spuse. Firma are plăcerea de a mă informa că am fost reconfirmată pentru Încă șase luni. Emma se apropie de asistentul de sală, cuprinsă de niște presimțiri sumbre, urâte. Îi ceru permisiunea de a-și consulta căsuța electronică. — Nu ai nici un mesaj din partea firmei, Îi răspunse. Întoarce-te la postul tău. Timpul de așteptare nu trebuie să depășească două minute. Își puse din nou căștile. Ce Însemnau toate astea? Că nu fusese reconfirmată? Contractul ei se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era miros de alge, de scoici și de cocos proaspăt. Ostia Îi plăcu imediat. Ca și Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea avut cititori, lui Zogru i se pare o răsplată și se înduioșează ori de câte ori îl deschide. L-a ținut un timp în biblioteca unei femei, apoi în seiful unui politruc comunist și, în cele din urmă, la o bancă, în căsuța de valori a unui director de trust, unde se mai află încă. Și pentru el a fost dureros în 1959, când a ieșit din miezul pământului și nu l-a mai găsit pe Achile. La început a crezut că murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiecare an, de Paște, o scrisoare care avea aproape același conținut. Ultima suna astfel: Dragă Zogrule, dacă treci cumva pe-aici, vreau să-mi scrii neapărat pe adresa asta, ceva ce știm doar noi doi. Achile Și urma adresa unei căsuțe poștale din Detroit. De aici încolo, Zogru s-a tot străduit să-i scrie lui Achile. Prima oară a făcut o scrisoare patetică, în care îi povestea ce se întâmplase în 1939. Dar omul prin mâna căruia scrisese, un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
putea să spună în ruptul capului. D-apoi să scrie! Ce să scrie? Dragii mei, sunt o liceană fără ciclu! Alarmați, pe la sfârșitul lui august, părinții s-au întors în țară și au petrecut aproape o lună de zile în căsuța lor din Gelu Căpitanul. Dar n-a putut să le spună nimic. Parcă nici n-ar mai fi existat marea ei problemă. O privea pe maică-sa în ochi și spunea nu, mami, a fost o prostie, un băiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Grimm. Tot atunci am aflat și natura lui Hedwig: lup de Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trage în jos o copilă îmbrăcată în roșu. Un roșu violent pe albul nesfârșit și, în apropierea petei de culoare, o cabană. Acolo, uriașul din poveste lasă fata și, cu pași greoi, se-ndepărtează. Doi oameni mai zăresc ieșind din căsuța din poveste. Un bărbat și o femeie, probabil domnul și doamna Filip. În brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poveștile românești armonizează cu tabloul tainic al naturii. Cu multă măiestrie, ea plutește între cer și pământ într-un joc copilăresc, în tăcerea blajină a nopții, așa o vedeam eu în anii copilăriei mele, când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuței bunicilor, ca pe un joc. Atâtea dimineți! Atâtea dimineți copilărești! Și într-o clipă toți anii din urmă s-au acoperit de lanul de aur al florilor. Într-o lume lipsită de emoție sau sensibilitate, într-un univers înghețat, sufletul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rămasă însărcinată la primul ei sânge. „Prea tânără”, zicea Inna, cu mâinie în voce, „mult prea tânără”. Tatăl era un străin, un om păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-a adus femeia în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de țipetele ei. L-au alungat până la urmă, iar Inna ne-a arătat vânătăile de pe gât. Bărbatul ceruse o despăgubire de la tatăl Innei, dar Inna nu avea tată, nici vreun frate sau soț. Trăia singură de când murise mama ei. Moștenind căsuța familei, nu avea nevoie de adăpost, iar moșitul îi aducea suficiente venituri cât să-și ia grâu și ulei și chiar lână pe care o revindea apoi. Cum nu era o povară pentru nimeni, nimeni nu avea grijă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată să dea de Christian la telefon și nimeri peste căsuța vocală. Totuși, el se Întorsese de la Brest: costumul pe care-l purta pe bac fusese lăsat vraiște pe patul lor de la hotel. Loïc i-o confirmase de altfel, pe un ton sec. - Mai bine te-ai ocupa de tipul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și dacă nu se va mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mică vizită neobișnuită. Pe scurt, tot ce iese din obișnuit mă interesează. Păstrăm legătura. Mai Înainte, polițistul Încercase În mai multe rînduri să dea de Marie, dar ea lăsase să se adune mesajele de la el pînă ce se umpluse căsuța vocală. Îl interoga pe Loïc de mai bine de două ceasuri cînd Își făcu apariția unul dintre acei ași ai baroului, un afurisit de individ care flutura Codul Penal și o sumedenie de argumente vizînd scurtarea perioadei de arest preventiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bătu rapid În retragere, Lucas formă pe mobil numărul de telefon al Mariei. Ticălosul de Bréhat scufundase barca și ascusese anexa la Morgat, lăsînd să se creadă că era opera lui Nicolas. Avu un gest de agasare cînd nimeri peste căsuța vocală și nu se feri să-și ascundă nemulțumirea. - Sună-mă urgent. Vreau să pot da de dumneata În orice clipă. Închise. - Morineau! Ușa se redeschise În fața tînărului jandarm, stoic. - Da? - Știi cumva unde e Marie? - Îl căuta pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se facă simțit, jandarmul nu mai stărui și se uită Îngrijorat după ea cum pleacă. Făcu o Încercare să-l sune pe Fersen, dar nimeri peste căsuța vocală și Închise. Mobilul lui Lucas era Într-adevăr Închis, așa cum se cade Într-un spital. Alături de Gwenaëlle, tocmai afla ultimele vești referitoare la Pierric. Medicul le arătă că un hematom subdural se resorbise. Pacientul era rezistent și avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu sos de smântână. Pentru Michel e ultima lui vară la Charny, dar el Încă n-o știe. La Începutul anului, bunica a avut un atac. Cele două fiice ale ei, care trăiesc Într-o suburbie pariziană, Îi caută o căsuță mai aproape de ele. Bunica nu mai e În stare să se descurce singură tot anul, să-și lucreze grădina. Michel se joacă rar cu băieții de vârsta lui, dar nici rău nu se are cu ei. E considerat puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unor relații familiale e de dorit, chiar și cu prețul unor mici sâcâieli. De aceea, ani de-a rândul, Își petrecuse Crăciunul cu mătușa Marie-Thérèse și cu bărbatul ei (un ins de treabă și aproape surd), care Îmbătrâneau Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană, Michel Îl asculta pe bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn, zice, arătând din cap spre copac. A. Da. Nu cunosc nici o poezie cu mesteceni. Am ajuns. Deschide o poartă veche de fier și-mi arată o potecă de piatră spre o căsuță cu perdele cu flori albastre la ferestre. Vino să-ți fac cunoștință cu cea care te va învăța să gătești. Mama lui Nathaniel nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mă mai interesează deloc. Ar trebui pur și simplu să închid computerul, să mă duc acasă la Iris și să uit tot. Asta ar trebui să fac. Însă în loc de asta, mă trezesc apucând mouse-ul și bătând „Samantha Sweeting” în căsuța de căutare. „Nici un rezultat”, îmi apare câteva clipe mai târziu pe ecran și mă uit la cuvinte, șocată. Nici un rezultat ? Nicăieri în tot site-ul ? Nici... în secțiunea Media ? Sau măcar la Arhiva de știri ? Clichez iute pe căsuța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în căsuța de căutare. „Nici un rezultat”, îmi apare câteva clipe mai târziu pe ecran și mă uit la cuvinte, șocată. Nici un rezultat ? Nicăieri în tot site-ul ? Nici... în secțiunea Media ? Sau măcar la Arhiva de știri ? Clichez iute pe căsuța cu Tranzacții încheiate și caut Euro-Sal, fuziune, DanCo. Asta e o tranzacție de proporții de anul trecut, și eu am fost cea care s-a ocupat de partea de finanțare. Raportul apare pe ecran, cu titlul „Carter Spink, consultanță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lor au rămas acolo unde erau. De ce se jenează atât de tare cu mine ? Privesc tăcută ecranul preț de un moment. Apoi, fără grabă, încep să tastez HYPERLINK "http://www.google.com" www.google.com și scriu „Samantha Sweeting” în căsuță. Adaug și „avocat”, ca să fiu sigură și apăs enter. O clipă mai târziu, ecranul se umple de text. Încep să scanez rezultatele căutării și parcă m-a lovit cineva cu leuca în moalele capului. ... pățania Samanthei Sweeting... ... descoperit, Samantha Sweeting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru eventualitatea că pe Eddie îl apucă vreo curiozitate. Închid computerul și mă uit în jur, la încăperea tăcută. Acum sunt aici. Și nu acolo. Acea parte din viața mea s-a sfârșit. Când intru cu respirația tăiată pe ușă, căsuța lui Iris arată la fel de idilic ca întotdeauna. Poate chiar și mai idilic, pentru că acum o gâscă se plimbă în voie prin fața mea, printre găini. — Bună. Ridică privirea zâmbind din locul în care stă, cu o ceașcă de ceai în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cincizeci de cuvinte de nu știu câte ori, încercând să aflu vreun indiciu, cât de mic. De ce s-ar pensiona Arnold mai devreme ? E bolnav ? Caut și alte articole, dar e singurul care există. După o clipă de ezitare, revin la căsuța de căutare și - spunându-mi întruna că n-ar trebui să fac asta - scriu „Samantha Sweeting”. Imediat, un miliard de povești despre mine apar din nou pe ecran. De data asta însă nu mai sunt chiar așa șocată. Parcă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
totul peste cap. — Nu face nimic. Fac un efort să zîmbesc, dar am gura uscată ca iasca. Nu-mi vine să cred cît de emoționată sînt. E mai rău ca la școală. — OK. Deci... Emma Corrigan. Începe să bifeze diverse căsuțe, cu ochii În formular. În linii mari, te descurci destul de bine. În general, ești punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești destul de eficientă... conlucrezi destul de bine cu colegii tăi... bla-bla-bla... Ai vreo problemă pe care vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]