5,189 matches
-
lor la iveală trebuia să fie marele deznodământ. Și, într-adevăr, așa a fost. Capitolul 18 Ierusalim, miercuri dimineață, 9.45 p.m. Se întâlni cu Uri la cafeneaua Restobar. Nu că el ar fi numit-o așa. — Ne întâlnim la cafeneaua care era moment, îi spusese el într-un mesaj vocal lăsat pe telefonul mobil. Nu înțelesese. Era un fel de ghicitoare filosofică: o cafenea care era moment? Îl întrebă pe portarul hotelului care nu păru deloc surprins și o sfătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu Uri la cafeneaua Restobar. Nu că el ar fi numit-o așa. — Ne întâlnim la cafeneaua care era moment, îi spusese el într-un mesaj vocal lăsat pe telefonul mobil. Nu înțelesese. Era un fel de ghicitoare filosofică: o cafenea care era moment? Îl întrebă pe portarul hotelului care nu păru deloc surprins și o sfătui imediat să „iasă din hotel, să urce dealul, la a doua intersecție...“ — Dar ce înseamnă? — Se chema cafeneaua Moment. A fost bombardată acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un fel de ghicitoare filosofică: o cafenea care era moment? Îl întrebă pe portarul hotelului care nu păru deloc surprins și o sfătui imediat să „iasă din hotel, să urce dealul, la a doua intersecție...“ — Dar ce înseamnă? — Se chema cafeneaua Moment. A fost bombardată acum câțiva ani. Pronunță ambii b. Un atentat sinucigaș. Așa că i-au schimbat numele. — Dar nimeni nu ține minte noul nume, așa că îi spun „cafeneaua care era Moment“. —Exact. Zâmbi. Uri se afla deja acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urce dealul, la a doua intersecție...“ — Dar ce înseamnă? — Se chema cafeneaua Moment. A fost bombardată acum câțiva ani. Pronunță ambii b. Un atentat sinucigaș. Așa că i-au schimbat numele. — Dar nimeni nu ține minte noul nume, așa că îi spun „cafeneaua care era Moment“. —Exact. Zâmbi. Uri se afla deja acolo, la o masă din colț, aplecat asupra unei căni pline cu cafea. Nici măcar nu sorbise din ea. Neras, arăta de parcă n-ar fi dormit de câteva zile. Maggie se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe acoperiș panouri solare și cilindri bulbucați, care erau, îi explică Uri, rezervoare de apă caldă. Pe când ieșeau de pe autostradă și intrau pe străzile orașului, Maggie fu izbită de frenezia panourilor publicitare și a cumpărătorilor, a barurilor cu burgeri și cafenelelor în aer liber, a ambuteiajelor și clădirilor de birouri, a fetelor în maiouri scurte și băieților cu părul aranjat în țepi făcuți cu peroxid. La mică distanță de Ierusalim, unde sfințenia plutea ca un nor, Tel Avivul părea un templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oră prețioasă într-o zi încărcată cu manifestația tinerilor, o dezbatere la televizor în cursul serii și o întâlnire strategică cu Shapira și consiliul imigranților în intervalul dintre acestea. Se uită la ceas. Înțelept ar fi să meargă la o cafenea, să fumeze o țigară și să-și reîncarce bateriile. Dar Guttman se hotărî să-și facă un cadou rar. Se va duce în cu totul altă parte. O vizită scurtă nu-l va întârzia prea mult. Trecând prin poarta Jaffa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un singur cuvânt: capitularea. Totuși avea un mic secret murdar, pe care îl dezvăluia multor israelieni care îi împărtășeau politica verticală. În timp ce ura toate lucrurile pe care le simboliza Europa, iubea locul în sine. Nu se mai sătura de ea: cafenelele de pe trotuarele Parisului, unde cafeaua cu lapte era atât de bună; splendoarea piețelor Uffizi sau Sf. Petru; teatrele din partea de vest a Londrei, cumpărăturile pe strada Bond. După haosul, grosolănia, praful și mizeria din Israel, era o adevărată ușurare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pace din Ierusalim nu făcuseră bine afacerilor; oamenii de pe străzile Palestinei erau brusc mai puțin receptivi la cei care puneau bombe în autobuzele din Israel și în malluri. Dați o șansă negocierilor, asta devenise lozinca preferată a bărbatului din cafenea. Nimeni nu spune că nu ne putem întoarce la confruntările armate dacă - atunci când - eșuează discuțiile. Dar pentru câteva săptămâni să vedem ce ne pot aduce negociatorii. În climatul acesta, exista un număr restrâns de locuitori ai Gazei, gata să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Aproape că nu scoteau nici un sunet. — Deci unde mă duci, domnule șofer? — Într-unul din puținele locuri din Ierusalim care e deschis toată noaptea. Și cu siguranță singurul care are calculator. Parcă mașina la capătul unei zone pietonale, plină de cafenele închise și de chioșcuri cu obloanele trase. —Asta e strada Ben-Yehuda, spuse Uri. În mod obișnuit e plină de lume. Dar Ierusalimul nu e ca Tel Avivul. Oamenilor de aici nu le place să rateze somnul de frumusețe. O conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bulă de pe ecran și repetă ghicitoarea pe care tatăl lui o ascunsese acolo. Apoi spuse foarte firesc: —Bine, hai să mergem. Fata cu cercel în nas se ivi și îi șopti ceva în ebraică lui Uri, arătând spre ieșirea din spatele cafenelei - și, în același timp, Maggie nu putu să nu observe, deschizând larg superbii ochi căprui pentru ca el să-i vadă. Aparent insensibil la farmecele ei, îi mulțumi, o apucă pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putut să coboare în stradă, când Maggie își dădu seama că lăsase calculatorul deschis, avatarul lui Guttman și mesajul lui fiind în continuare afișate pe ecran. Dacă erau urmăriți, urmăritorii lor nu aveau decât să intre pur și simplu în cafenea, să-și comande o cafea cu lapte și să-și scoată carnețelul. Se răsuci pe călcâie, simțind cum îi e prinsă încheietura în strânsoarea lui Uri. —Dă-mi drumul. Trebuie să mă întorc. În nici un caz. — Calculatorul a rămas deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
focurilor de armă de pe autostradă; cumva îndurase toate torturile la care probabil că îl supuseseră gorilele lui Miller. Și acum era „într-un moment vechi“. Zâmbi gândindu-se la asta. Știa că își va aminti, pentru că vorbiseră despre lucrul ăsta: cafeneaua care era Moment. Când deschise ușa, îl văzu imediat, în același loc în care îl găsise cu două zile în urmă. Doar că acum se uita direct la ea. Știi, spuse. De obicei insist să mergem într-un loc nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri pe ea. Scrise o întrebare pe partea cealaltă. Când ți-au dat drumul? La ce oră au primit telefonul? Pentru o clipă, Uri păru nedumerit, după care mâzgăli un răspuns estimativ. Maggie se uită la ceasul de pe peretele din cafenea. Era greu să-și dea seama precis, dar dacă Uri avea dreptate, îl eliberaseră la câteva minute după ea. Telefonul trebuie să fi venit de la Miller. Îi dăm drumul; acum dați-i și lui drumul. Maggie îi luă peticul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noi. Între toate astea, se văzuse cu Uri. După ce urmărise conferința de presă la televizor - iar momentul în care Uri și Mustafa se îmbrățișaseră în fața camerelor fusese unul dintre cele mai importante - se întâlniseră la Cineva cu care să alergi, cafeneaua de noapte în care spărseseră calculatorul înainte de a pleca, de teamă să nu fie urmăriți de oamenii lui Miller. Suntem în continuare cei mai bătrâni de-aici, spuse ea zâmbind. Se întrebară unul pe celălalt despre planurile lor de viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mosc. Cumva. Cândva. Va trebui să plătească. Orice s-ar întâmpla, va avea el grijă să i-o facă, chiar dacă pentru a se răzbuna îi vor trebui ani de zile și va fi nevoit să colinde decade întregi de la o cafenea la alta, de la o orgie cu muzică folk la alta, de la metrou la drumul mare, la câmpurile de bumbac, la demonstrații. Ignatius aruncă asupra Myrnei un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou să maltrateze febril mănușa. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i explice semnificațiile ascunse ale operei lui Picasso. Sensibilitatea și entuziasmul lui John o mișcaseră atât de profund, încât Jill dezvoltase o relație de durată cu John, în ciuda faptului că acesta era un android. Au început să se întâlnească la cafenele, să meargă să viziteze expoziții de artă și să construiască o relație de prietenie în devenire, care la început o deranjă pe Jill. Cum era posibil să se bucure de compania unui robot, se întreba Jill. Dându-și seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
bărbie, Brad nu era prea fericit de ce auzea. — L-ați găsit pe dl. Johnson? — O clipă, domnule, îl căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii din cafenea îl priveau ciudat. Își văzu reflexia în geam și realiză că toată bărbia lui era albăstruie și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cuvântul balet ca pe o flegmă pe care trebuia s-o scuipe afară, fiind În același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă Îngustă și sinuoasă din partea europeană a Istanbulului. Era singurul bistrou din oraș unde nu-ți consumai energia făcând conversație și nu le dădeai bacșiș chelnerilor ca să te trateze prost. Cum și de ce ajunsese să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ardoare să se afle altundeva, oriunde, dar nu acolo. În ziua următoare puteau călători În alt loc. Oricât de departe te-ar fi purtat fotografiile, un lucru era sigur: nici una nu avea nici o legătură cu Milan Kundera. Când fusese deschisă cafeneaua, circula o teorie, scriitorul se afla În Istanbul și, În drum spre alt loc, s-a oprit Întâmplător să bea un cappuccino. Cappuccino-ul nu era prea bun și nu-i plăcea nici biscuitul cu vanilie pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care i-l aduseseră la el, Însă comandase curând altul și chiar scrisese ceva fiindcă nimeni nu-l deranja sau măcar recunoștea. În ziua aceea, localul a fost botezat cu numele lui. O altă teorie pretindea Însă că proprietarul cafenelei era un cititor pasionat al lui Kundera; după ce devorase toate cărțile sale și făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era un cititor pasionat al lui Kundera; după ce devorase toate cărțile sale și făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț Între două vârste, care afișa Întotdeauna o alură atletică și un bronz de invidiat și care avea o antipatie atât de profundă pentru cuvântul tipărit, Încât nici nu-și dădea osteneala să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
citească versurile cântecelor pe care formația lui le interpreta vinerea noaptea. Adevăratul motiv pentru care bistroul fusese numit după Kundera, circula contraargumentul, era că acest punct În spațiu nu constituia nimic altceva decât o plăsmuire a propriei sale imaginații deraiate. Cafeneaua era un loc fictiv ce avea drept clienți obișnuiți oameni fictivi. Cu câtva timp În urmă Kundera Începuse, ca parte a unui nou proiect de carte, să scrie despre acest loc, insuflându-i viață și haos, Însă curând a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de vid, dezgropând scenarii deprimante, futuriste strâmbându-se la vederea cafelei turcești servită În cești de espressso, așteptând așteptând un sens În viață de la cine știe ce dramă intelectuală În care ei ar juca rolul principal. Printre toate teoriile privind geneza numelui cafenelei, această ultimă explicație era cea mai larg susținută. Totuși, când și când, cineva care venea pentru prima oară În acel loc sau care simțea nevoia să atragă atenția Înainta o altă teorie, iar pentru un scurt interval ceilalți Îi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
teorie, iar pentru un scurt interval ceilalți Îi dădeau crezare, cochetând cu noua teorie până când se plictiseau și se scufundau din nou În mlaștinile lor mohorâte. Astăzi, când Caricaturistul Alcoolic a Început să cocheteze cu o nouă teorie privind numele cafenelei, toți prietenii săi - chiar și soția sa - s-au simțit obligați să-l asculte cu atenție, ca un semn al sprijinului lor pentru că, În sfârșit, Își adunase curajul ca să facă ceea ce toată lumea Îl implorase dintotdeauna: să se Înscrie În asociația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu viața sa. În sfârșit, astăzi participase la o Întâlnire a Alcoolicilor Anonimi și promisese să nu mai bea. De aceea toți cei de la masă - chiar și soția sa - s-au lăsat respectos pe spate pentru a asculta teoria sa. — Cafeneaua asta se numește așa pentru că, de fapt, cuvântul Kundera e un cod. Esența problemei nu constă În nume, ci În ceea ce reprezintă el! — Cum ar fi? a Întrebat Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, un bărbat scund și sfrijit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]