4,874 matches
-
cum lunecau trăsnetele prin iarbă. Ana a tăcut o vreme. Apoi, fără să se întoarcă spre mine, vorbind rar și uitîndu-se la șerpuirea trăsnetelor, mi-a spus ceva ciudat: "Aici, sub stânca aceasta, nu riști decât o moarte înceată și calmă. Stânca te va absorbi încet, fără să te amenințe..." După care nu mai știu ce a urmat... ― Și tu te ferești să te lupți în plin soare. ― ... ba da, îmi amintesc, am visat ceva îngrozitor. Eram copil și mă jucam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
niciun paradis n-ar putea să mi-o ofere. Poate să pară paradoxal, însă frica a fost cea care mi-a dat curaj. Am scos mânios brațul pe geam și am întors mâna spre figura albă. A înaintat spre mine, calmă și nesigură. Pe măsură ce se apropia, inima îmi izbea tot mai crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarde, asimilasem și silnicia lor, am exclamat: - Garibaldo, faptul că ești monah sau medic nu-ți dă îndreptățirea să mă faci să pierd timp. S-a uitat țintă la mine și am văzut în ochii săi o pace nouă: erau calmi, limpezi, străvezii. Nu știu cum a făcut. Mi-a trecut mâinile peste față, degetele lui m-au atins ușor, apăsând în câteva puncte ale capului, gâtului și umerilor; apoi mi-a atins pieptul, și-a sprijinit cu tărie palmele deschise, mișcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și totul a fost îngropat sub zăpadă. Ansoald s-a întors la Concordia. Și s-a petrecut ceva la care nu m-așteptam: m-am îndrăgostit de Vibana. N-a fost vorba despre o patimă arzătoare, ci despre o contopire calmă, ceva ce a crescut în mine zi de zi și de care mi-am dat seama târziu. La început am fost peste poate de ocupat, pe de-o parte cu numeroasele seri de stat la taclale, pe de alta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-au fost încredințate doar cu o lună înainte, fiind ridicat de la rangul de prelat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ani. Nu știu dacă ochii mei au văzut realitatea sau ceea ce cugetul meu dorea să vadă, dar mi s-a părut și mai frumoasă decât o lăsasem. Cu toate astea, trăsăturile ei perfecte erau eterice, transfigurate; gesturile ei, potolite și calme, aveau ceva solemn. Purtarea ei era cea a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pene. Mai înalt ca mine cu un cap leonin și apucând masa ca și cum ar fi avut de gând să mi-o arunce în față, a zbierat: - Vreau adevărul sau o să-ți culegi toți dinții de pe jos! Nepăsător, cu un calm sunându-mi chiar mie enervant, am spus: - Tu ești regele, poți face ceea ce poftești, ești liber s-o faci. Masa s-a înălțat de la pământ și s-a zdrobit de un perete, după care Rotari m-a prins de piepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin geantă și Închise telefonul. Îl privi pe profesor calm și angelic. — Merg mai departe? Întrebă politicos. La urma urmelor, profesorul nici măcar nu-l asculta. Își făcea notițe În palmbook, avea lucruri mai bune de făcut decât să evalueze pregătirea umililor săi studenți. Totul era doar o prefăcătorie, o farsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai cresc. Dar ei nu-i pot face. Sfârcurile nu sunt Încă destul de mari. Valentina Își privi cu dispreț toracele scheletic. Era ca o sperietoare de ciori. Cred și eu că nimeni nu te observă. Nu-ți poți face... — Stai calmă, ți-l fac pe buric, o liniști Axel Rose. Și apoi, la anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și ți-l fac și pe celălalt. Îi trecu un smoc de vată Îmbibat cu alcool peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știe numele, doar asta, avea datoria să i-o spună, fuseseră căsătoriți timp de doisprezece ani, avea dreptul să știe ce bărbat o cocea pe mama copiilor lui, avea dreptul ăsta. — Nu există nimeni, repetă Emma forțându-se să rămână calmă pentru a nu-l enerva. Nu vreau să mai fiu cu nimeni. Dar cum Antonio știa că nu e adevărat, și Îi zvâcneau venele la tâmple și curând avea să izbucnească, iar ea era obosită de toate astea și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dusese acasă. Nu vreau să-i vadă azi, spuse smulgându-și șorțul și lăsându-se să cadă pe canapeaua din bucătărie. Copiii mei. Dumnezeule, de ce nu l-am Împiedicat? De ce nu l-au arestat? De ce nu eram cu ei? Fii calmă. Totul e bine. Îi adoră. Copiii mei. Închise ochii. Nu voia să plângă de față cu Sasha. Nu voia să plângă. Nu voia să strice tot. De ce acum? De ce? Sasha privi coperta Annei Karenina, prost dispus. Nu știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brutal și probabil că se prăbuși imediat după aceea, Într-o derizorie flatulență. — Elio, spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute. Rostite de vocea lui obișnuită, calmă, prietenească, aproape fraternă. O voce care nu lăsa să transpară nici dușmănie, nici răutate. Și totuși, cuvintele acelea moi și false de Încurajare confirmau ceea ce Elio știa deja: fusese aruncat În mare. După un preambul lung condimentat cu explicații contorsionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
profundă, din care el fusese cu totul exclus, și absența inexplicabilă a Majei, și o neliniște amară, și o senzație dezolantă de catastrofal, de eșec, de sfârșit, iar Camilla respira Încet, cu urechea lipită de stomacul lui. Respirația ei era calmă, profundă. Adormise, În cele din urmă. Până și acest lucru Îl Întristă, căci era și mai Îndepărtată, mai de neatins. Își dădu seama prea târziu că, În anii aceștia, ceva Îl despărțise de ele. Încet-Încet, dar irevocabil. Ridicase Între el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine, prin ochii indiferenți ai lui Gligore, calmă, hotărâtă, uitându-se drept-nainte, spre casa boierului Văcărescu. Avea zulufi mărunți, ridicați ușor pe lângă tâmple, și gâtul înconjurat de trei șiraguri de perle. Alecu Moruzi a chemat la geam un slujitor și i-a spus ce i-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care atârna din tavanul casei. Apoi au început instantaneu să se rotească. Mai întâi ușor, ca într-o barcă, alunecând spre fereastra acoperită cu storuri lungi, s-au strecurat pe lângă Giulia, care privea acum știrile de la ora cinci, fericită și calmă, pregătită să trăiască o sută de ani. Apoi au plutit printre benzile mov, peste vița-de-vie, care acoperea veranda, și s-au înălțat spre cerul alburiu, de iulie, învârtindu-se din ce în ce mai repede, ca un titirez verde-gri. De la poarta Giuliei se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
te deranjez. Am descoperit o ușă spre acest ținut magic și am vrut să aflu mai multe despre el. Să știi că nu plănuiesc să spun altcuiva despre această frumusețe. Numele meu este Edmund, mi-a răspuns pe un ton calm. Eu sunt... un tânăr. Dacă ai dori, te-aș putea duce să vizitezi acest loc. Mi-ar face o deosebită plăcere. Atunci încalecă, tânără domniță, și să plecăm la drum. Nu mi-a venit să cred că pe acest tânăr
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să aibă diverse preocupări, înclinațiile lor se vădeau în pasiuni și se observau diferențele dintre ei. Amirion mergea la vânătoare împreună cu soldații palatului, fiind un viteaz destoinic și neînfricat, ce cunoaște meșteșugul armelor, pe când fratele său era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
victorioși din orice încercare. Ca să poată conduce împărăția, va fi nevoie atât de neînfricarea și vitejia lui Amirion, care era potrivit pentru a conduce lupte, misiuni și războaie, cât și de înțelepciunea și diplomația lui Sturion care datorită firii sale calme, va lua cele mai cumpănite decizii. După câțiva ani în care frații au condus cu vitejie și istețime împărăția moștenită, se zvonea că un ciclop uriaș rătăcește prin regat vrând să preia conducerea prin mijloace necinstite uzurpând tronul fraților împărați
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva dar o cuprinsese o vagă reținere și acest lucru mă măcina foarte tare. Nu puteam să par indiferentă, așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas șocată și pentru o secundă mă cuprinsese un fior. Mam ridicat repede de la masă fără să spun nimic și am fugit pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să plec și să las totul baltă. Mama mă privea și știam că înțelesese perfect ceea ce mă chinuiam să-i explic așa că înainte să iasă din cameră mi-a spus: Eu și tatăl tău te așteptăm în bucătărie. Când ești calmă și decisă să vorbim, poți coborî. Am reluat ideile și parcă acum nu mai părea atât de rău, însă tot nu puteam să accept faptul că trebuia să plec, așa că acum că era cea mai bună oportunitate de a vorbi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de rău, însă tot nu puteam să accept faptul că trebuia să plec, așa că acum că era cea mai bună oportunitate de a vorbi cu familia. Am coborât repede scările, și odată ajunsă în bucătărie, tata îmi spuse cu glas calm: Ella, știu că îți este greu să renunți la locul în care ai crescut și la prietenii tăi, dar în viață nu toate sunt cum ne dorim noi și chiar dacă plecăm, tu nu trebuie să uiți de prietenii tăi. Voi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mizerabilă la intrarea în apă a câtorva zeci de oameni, iar dimineața grămezile de alge, crustacee și moluște aduse de valuri răspândeau miasme otrăvitoare. Din acest punct de vedere noi am nimerit-o bine. În cele câteva zile de mare calmă, eu am făcut doar snorkeling, nu este o scufundare adevărată, este un sport care se desfășoară la suprafața a-pei cu un tub pentru respirat pentru a putea admira fauna și flora submarină din ape clare cu adâncime relativ mică și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Santorini, una din Insulele Ciclade, considerată perla arhipelagului. Călătoria asta nu era planificată și, fiind costisitoare, ne-a subțiat bugetul semnificativ. În prealabil, ne-am propus doar Knossos și Spinalonga. Drumul de 120 de mile pe o mare nu prea calmă, pentru mine a fost la fel de stresant, ca urcatul muntelui cu mașina, pe spectaculoasele serpentine până la vulcanul care a erupt în secolul al XV-lea î.Hr., scuipând peste insulă un strat gros de cenușă măsurând peste 30 de metri. Cred c-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a făcut, s-a arcuit, și-a dat capul pe spate, încât acesta s-a retezat. I-a venit rândul celei mai modeste dintre ele. Ea nici nu dorea să se întreacă, ci numai să-i fie de folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat, neperiat. Cât au vrut resturile de alimente să se ascundă de privirea vigilentă a periuței, tot nu au reușit. Muncitoare ca o albină, a insistat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plăcută stare de siguranță. Dar brusc, un vânt puternic m-a lovit violent, parcă spunând: ,,Lasă-l să plece! Nu-i mai sta în cale!“ Era clar susținut și de greierii, care, dacă mai devreme cântau timid creând o atmosfera calmă, romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se lăsau mai prejos și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]