4,790 matches
-
stătea cu ochii în pământ, intuise întregul lui complex de simțiri, și lucrul îl irita. John Robert se reașeză cu zgomot, aranjându-și cărțile și hârtiile, și-i făcu semn și preotului să se așeze. Preotul transferă două dintre pernele de pe canapea pe fotoliul îmbrăcat în creton, și se lăsă în el. Se uita la John Robert cu ochii lui căprui luminoși, care recunoșteau că înțeleseseră ceea ce petrecuse și cereau iertare. Îmi pare rău, spuse părintele Bernard. — De ce? — O, pentru că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și eu. Într-o jumătate de oră sunt la tine... du-te, du-te și nu mai plânge, fetiță proastă ce ești! Plângând acum de bucurie, Diane se duse acasă. După ce și-a schimbat rochia, Diane s-a întins pe canapea, luându-și poza elegantă (deși nu prea confortabilă) care-i plăcea lui George. Își îmbrăcase rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fată, o femeie rătăcită, cu iubirea plătită, am cumpărat-o cu șperț, așa-i în comerț! George, te rog fii serios, fii bun cu mine... Nu uita că ești sclava mea. Nu ești, fetițo dragă? Se așeză în sfârșit pe canapea și-i luă mâna mică, tuciurie, în mâna lui. Da, George. Și uneori mă întreb dacă, până la urmă, n-ai să mă omori. Uită-te la mâna ta. Parc-ai fi o pakistaneză. Când ai să renunți la fumat? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În hol apăru doctorul Roach, care exclamă: Ah, Tom, drăguțule, ești aici, asta-i bine, e bine! Doctorul Roach o desprinse din brațele lui Tom pe Anthea care acum suspina încetișor, și o conduse în salon. Fata se așeză pe canapea și își acoperi fața cu mâinile. Doctorul i se adresă ca unui copil: — Stai cuminte aici, cu Tom lângă tine. Am să-ți aduc îndată un calmant. Apoi îi spuse lui Tom: S-a stins liniștit acum o oră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Tom: S-a stins liniștit acum o oră. Nu s-a chinuit. Și ne-a recunoscut pe toți. A fost într-adevăr un sfânt. În ochii doctorului se iviseră lacrimi. Ieși în tăcere din cameră. Tom se așeză pe canapea lângă Anthea. Acum știa că William Eastcote murise. O legăna pe Anthea șoptindu-i: — Scumpa mea, draga mea, nu suferi, te iubesc atât demult... Doctorul se reîntoarse și-i întinse Antheei un pahar cu un lichid albicios. Fata se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
explic, oh, Doamne, cine m-a pus să vin aici! Nu fac nimic rău și totuși le fac tuturor rău...“ Tom trase adânc aer în plămâni și deschise ușa camerei de zi. Rămase în prag. George și Diane ședeau pe canapea, ținându-se de mână. Scena avea o înfățișare demodată, ca într-o fotografie veche sau un film vechi. Întoarseră capetele spre el. Fața Dianei, cu gura deschisă și ochii larg-deschiși, exprima teroare. Fața lui George exprimă, la început, doar surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în tăcerea străzii iluminate de felinare. Rămase locului, așteptând cu groază să audă un înfiorător țipăt de moarte. Dar tăcerea rămase neștirbită. — Haide fetițo, poți să ieși de după pian. Diane se ridică și făcu un pas. George se așeză pe canapea, scoase o scrisoare din buzunar și începu s-o citească. Îi spuse: — Vrei să-mi dai ceva de băut? Diane îi turnă whisky în paharul ei și i-l întinse. Continua să stea rigidă și să se uite la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de whisky, continuând să citească scrisoarea. Apoi își înălță privirile către ea. — Ce s-a întâmplat? A, Tom. Așază-te aici lângă mine. De ce ești atât de înspăimântată? N-ai de ce să fii. Haide, așază-te. Diane se lăsă pe canapea, alături de el, și George îi cuprinse umerii cu brațul. Ea își îngropă fața în mâneca lui. — Am crezut că ai să te superi pe mine din cauza lui Tom. — Doar n-a fost vina ta, nu? Sau a fost? — Nu. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acuzat că-l asasinase. Dar toate asemenea fantezii nu-l puteau consola, pentru că implicau ideea unei morți reale; or George se cutremura și se ferea cât putea de ideea morții. Vărsase și lacrimi. Apoi, un lung răstimp, zăcuse nemișcat pe canapeaua lui din Druidsdale. Mototolise scrisoarea lui John Robert și o aruncase. Dar după aceea o ridicase, o întinsese și o citise din nou. Adevărul este, gândi el, că-l făcuse pe John Robert să-și piardă controlul; măcar pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde toate sunt schimbate. E posibil să fi terminat definitiv cu John Robert Rozanov, această minune să fi pogorât asupră-mi sub forma unei transfigurări a făpturii mele, a unui mister pe care abia de-l înțeleg?“. Se ridicase de pe canapea. Se dusese în bucătărie și băuse puțină supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai înseamnă și asta? Uite, am s-o ard. George îngenunche și aprinse la foc un colț al scrisorii, apoi o privi mistuindu-se în cenușă pe cărămizile căminului. Diane îl urmărea uluită. George se întoase și se reașeză pe canapea, iar Diane se lăsă pe podea, la picioarele lui, îmbrățișându-i genunchii cum făcea adeseori. — Mă iubești, fetițo? Știi că te iubesc. — Omul care plânge când taie o ceapă și rămâne rece când taică-su crapă, înseamnă că în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Afară se găsea George McCaffrey.PRIVATE — Poftim înăuntru, îl invită părintele Bernard. După o privire aruncată lui George, își spuse: „Asta-i!“. George îl urmă pe preot în birou. Părintele Bernard mai aprinse o lampă. — Ia loc George. Acolo, pe canapea. George se așeză, apoi se ridică din nou și se îndreptă spre bibliotecă; se uită la ea, dar fără să vadă cărțile. Era ceva jalnic în poziția lui, de parcă s-ar fi așteptat să fie împușcat pe la spate. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fure conștiința, cum e posibil? Binele și răul pot schimba locurile între ele? Bun, acum trebuie să plec. — N-ai să pleci, așază-te aici. Părintele Bernard își propti palma în pieptul lui George și-l împinse cu forță pe canapea. De îndată ce-l atinse, se simți năpădit de un flux de putere. Se lăsă în genunchi pe canapea, apăsându-și mâinile pe umerii lui George ca să-l împiedice să se ridice. George se zbătu, dar preotul era mai puternic. — Stai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plec. — N-ai să pleci, așază-te aici. Părintele Bernard își propti palma în pieptul lui George și-l împinse cu forță pe canapea. De îndată ce-l atinse, se simți năpădit de un flux de putere. Se lăsă în genunchi pe canapea, apăsându-și mâinile pe umerii lui George ca să-l împiedice să se ridice. George se zbătu, dar preotul era mai puternic. — Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de neastâmpăr, atingând obiectele, atingându-l pe Tom, râzând. — O, totul e încântător, am făcut o călătorie extraordinară, am fost la New Orleans, sudul e fantastic, n-am căpătat accent sudic? Eu simt că vorbesc cu accent. Tom văzu pe canapea punga de plastic cu rochia de seară a lui Judy, pe care o adusese de la Belmont fără să-și fi dat măcar seama. Vorbi: — Ju, cineva a vărsat vin pe rochia ta, uită-te, dar Gabriel a pus-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de telefon al lui George, dar nu primise nici un răspuns. Și atunci Gabriel îl implorase să se ducă până la George, să vadă dacă nu cumva înghițise, voit, o doză prea mare de somnifere și dacă nu zăcea, aproape neînsuflețit, pe canapeaua din Druidsdale. Era atât de neliniștită din cauza visului ei, și atât de gata să se repeadă ea până la George, dacă nu se ducea Brian, încât acesta din urmă îi făcuse pe plac. — Nu răspund la telefon, îl lămuri Stella, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care și căpitanul chirurg care l a îngrijit până atunci. Toaibă și-a luat cârja sub brațul stâng... După două treceri la dreapta și la stânga, colonelul, care până atunci vorbise ceva în șoaptă către ceilalți, a ordonat: Întinde-te pe canapea, să-ți examinăm piciorul! Toată comisia s-a înșirat în jurul canapelei. Căpitanul i-a dezvelit piciorul. Au examinat cu mare grijă locul rănit, pipăind cu migală osul. În cele din urmă, colonelul a ordonat: Căpitane, du-l în salon și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și-a luat cârja sub brațul stâng... După două treceri la dreapta și la stânga, colonelul, care până atunci vorbise ceva în șoaptă către ceilalți, a ordonat: Întinde-te pe canapea, să-ți examinăm piciorul! Toată comisia s-a înșirat în jurul canapelei. Căpitanul i-a dezvelit piciorul. Au examinat cu mare grijă locul rănit, pipăind cu migală osul. În cele din urmă, colonelul a ordonat: Căpitane, du-l în salon și întoarce-te aici! Revenit în salon, Toaibă a rămas descumpănit pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Doctorul i-a primit cu bucurie, exclamând: Iată că astăzi îmi încep ziua cu un erou! Ce s a întâmplat, om bun? Am un necaz la piciorul rănit - a răspuns Toaibă - arătând cu mâna piciorul cu pricina. Întinde-te pe canapea, să vedem despre ce este vorba. A scos pansamentul cu grijă și după ce s-a uitat la rană a început să pipăie locul din jur... Ce a fost? Schijă de brand sau glonț de mitralieră? Glonț de mitralieră, domn doctor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îndestulare și matale, conașule, pentru bunătate”. ― Să fii sănătoasă, Sevastițo. ― Apoi, eu mai cî m-aș duci în treaba me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu ți-ar strica. Ia treci colea, în cerdac, și întinde-te pe canapeaua ceea. Când îi simți că ți-au revenit puterile, îi porni la drum. Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă, s-a așezat pe canapea. ― Până când te-i trezi, eu ți-oi pregăti ceva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ia treci colea, în cerdac, și întinde-te pe canapeaua ceea. Când îi simți că ți-au revenit puterile, îi porni la drum. Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă, s-a așezat pe canapea. ― Până când te-i trezi, eu ți-oi pregăti ceva de mâncare pentru drum. Somn ușor, Sevastițo! ― Mulțămesc frumos, conașule. Da’ nu sî cadi... ― Ba se cade, Sevasatițo! Ai plecat cu noaptea-n cap și, ca să ajungi la mine la ora
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ba se cade, Sevasatițo! Ai plecat cu noaptea-n cap și, ca să ajungi la mine la ora asta, ai mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe canapea, învelindu-se cu pledul... Experiența mea de drumeț “înrăit” mi-a dat dreptate. După câteva minute, Sevastița dormea dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
știam că puntu ăsta l am și rezolvat! Apoi... Apoi, cabinele. Așa. Cabinele de vot să fie cât mai multe din punct de vedere numeric. Mai bine dotate și cu un confort mai ridicat. Când intră votantul, să aibă o canapea, o cafea, un calculator și, acolo unde e posibil, un automat pentru bere cu alcoolul separat. Fiecare să consume după cum îl lasă conștiința. Nu, că dacă-l lasă conștiința, nu mai e apt de vot. Avem nevoie de alegători conștienți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lor și la Ateism. Bine ați venit în minunata societate de consum în care trăim un trai “minunat”! Nu e de mirare astfel că oamenii suferă puternic din cauza stresului (ei fiind deconectați de Creator), se izolează și ajung pe binecunoscutele canapele ale psihiatrilor (pe care le-am vizionat în filmele americane). Aceste probleme și multe altele pot dispărea în cazul restabilirii unor proporții și relații (mai) corecte între SN și SB. De altfel, orice activitate, sentiment, domeniu, știință, individ, colectivitate din
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Fouchă, inoculându-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de vânătoare, și nu cu bișoni cu fundulițe, pekinezi arțăgoși, caniși de canapea, tekeli posesivi ș.cl. De bună seamă că, îmbătrânind, am trecut la motani, infinit mai comozi. Însă acea legătură tainică, frisonantă, de totală fidelitate cavalerească, dintre ogari și vânător ține pur și simplu de mistică. Mă opresc. Sunt convins că Eugen
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]