3,168 matches
-
soție, Hedviga de Anjou. În 1587, el a fost candidat pentru Republica polono-lituaniană, după moartea regelui polonez anterior, Ștefan Báthory. Alegerile au avut loc în umbra conflictului dintre nobilii polonezi (Szlachta), cu cele două părți opuse care se adunaseră în jurul cancelarului Jan Zamoyski și a familiei sale. Sigismund, susținut de Jan Zamoyski și de soția fostului rege, Ana Iagello, a fost ales regele polono-lituanian la data de 19 august 1587. Cu toate acestea, alegerile au fost contestate de către celălalt candidat, Maximilian
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
instrument care să-i permită să recâștige tronul Suediei. În acest scop, el a încercat să întărească puterea regală și s-a aliat cu Habsburgii și cu forțele Contrareformei. Politicile sale erau opuse față de cele ale nobililoe polonezi, mai ales cancelarul Jan Zamojski. Acest lucru a dus la o rebeliune împotriva regelui, cunoscut sub numele de rokosz (regele) Zebrzydowski (1606 - 1608), după ce Sigismund încercase să introducă votul majoritar în loc de unanimitate în Seim. În cele din urmă, forțele lui Sigismund au fost
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
Ca urmare a alegerilor din 2006 coaliția ÖVP-BZÖ a pierdut majoritatea în parlament.Dupa trei luni de negocieri, a fost anunțat pe 8 ianuarie că SPÖ și ÖVP ar forma o mare coaliție cu liderul SPÖ Alfred Gusenbauer devenind următorul cancelar. Partidul Popular Austriac a contestat alegerile avândul ca lider pe cancelarul Wolfgang Schüssel. A fost prima alegere federală în Austria din 1970 în care partidul a intrat că cel mai puternic partid.Sloganele utilizate de partid în campanie au fost
Alegeri legislative în Austria, 2006 () [Corola-website/Science/319532_a_320861]
-
în parlament.Dupa trei luni de negocieri, a fost anunțat pe 8 ianuarie că SPÖ și ÖVP ar forma o mare coaliție cu liderul SPÖ Alfred Gusenbauer devenind următorul cancelar. Partidul Popular Austriac a contestat alegerile avândul ca lider pe cancelarul Wolfgang Schüssel. A fost prima alegere federală în Austria din 1970 în care partidul a intrat că cel mai puternic partid.Sloganele utilizate de partid în campanie au fost “ Sigură. Austria” (Sicher. Österreich), “Austia. Aici suntem bine” (Österreich. Hier geht
Alegeri legislative în Austria, 2006 () [Corola-website/Science/319532_a_320861]
-
au avut loc pe data de 5 martie 1933 și au fost ultimele alegeri libere din Germania care s-au ținut înainte de al doilea război mondial. Mulțumită succesului obținut de Partidul nazist și aliații săi din timpul scrutinului, liderul și cancelarul Germaniei, Adolf Hitler a promulgat Actul de Împuternicire, care îi dădea efectiv puterea unui dictator. Alegerile au avut loc la scurt timp după incendierea Reichstagului, în care parlamentului german i-a fost dat foc intenționat de către un comunist olandez, Marinus
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
cu Danemarca. Prima ei misiune majoră a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a făcut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland și Ösel Suediei, în timp ce Norvegia a poerdut districtele Jämtland și Härjedalen rămase Suediei. Curând cancelarul Oxenstierna a descoperit că vederile politice ale Cristinei difereau de ale sale. În 1645 el și-a trimis fiul, Johan Oxenstierna, la congresul de pace de la Osnabrück și Münster, prezentând punctul de vedere care ar fi fost în interesul Suediei
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
Treizeci de Ani ar fi continuat. Totuși, Cristina dorea pacea cu orice preț și și-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius. Cu puțin înainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius în Consiliul Național împotriva dorinței cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat însă Cristina voia o opoziție aristocrației de atunci. În 1648 Cristina a obținut un loc în Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman când Bremen-Verden și Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabrück
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
instrument care să-i permită să recâștige tronul Suediei. În acest scop, el a încercat să întărească puterea regală și s-a aliat cu Habsburgii și cu forțele Contrareformei. Politicile sale erau opuse față de cele ale nobililoe polonezi, mai ales cancelarul Jan Zamojski. Acest lucru a dus la o rebeliune împotriva regelui, cunoscut sub numele de rokosz (regele) Zebrzydowski (1606 - 1608), după ce Sigismund încercase să introducă votul majoritar în loc de unanimitate în Seim. În cele din urmă, forțele lui Sigismund au fost
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
Alegerile legislative germane din 1994 au avut loc la 16 octombrie 1994. S-au ales membrii parlamentului (bundestagului) Republicii Federale Germania. Membrii partidului social-democrat SPD și-au ales un candidat oficial pentru postul de cancelar - împotriva lui Helmut Kohl, CDU. Au intrat în discuție Rudolf Scharping, Gerhard Schröder și Heidemarie Wieczorek-Zeul. Cele mai multe voturi le-a întrunit Scharping, la acea vreme prim-ministru al landului Renania-Palatinat. Tensiunea dintre Scharping și ceilalți lideri SPD Oskar Lafontaine și
Alegeri legislative în Germania, 1994 () [Corola-website/Science/319706_a_321035]
-
SPD-Verzii ar fi întrunit împreună majoritatea în bundestag. ¹Totalul de la partidul Verzilor reflectă unirea dintre Partidul Verde din vestul și cel din estul Germaniei. Coaliția dintre fracțiunea comună CDU/CSU și FDP a rămas la putere, cu Helmut Kohl drept cancelar. PDS și-a asigurat 4 locuri directe, făcându-l eligibil pentru statutul deplin de grup parlamentar (fracțiune parlamentară) și reprezentare proporțională, chiar dacă a rămas sub pragul de 5 % din totalul voturilor.
Alegeri legislative în Germania, 1994 () [Corola-website/Science/319706_a_321035]
-
primul ministru al învățământului (începând cu 1845) din Rhode Island, a depus eforturi pentru mărirea salariilor profesorilor, pentru repararea clădirilor și a obținut fonduri mari pentru educație. În 1885 a participat la înființarea periodicului American Journal of Education. A fost cancelar al Universității din Wisconsin între 1858-1861. În 1867 a devenit primul ministru al învățământului din SUA, înființând o agenție federală menită să adune informațiile din sistemul educațional național.
Henry Barnard () [Corola-website/Science/319230_a_320559]
-
fostului consul german la Constantinopol, Justus Friedländer (strănepotul lui David Friedländer), pe al căror copil, Fritz, l-a adoptat. Trimis iarăși în 1877 la legația din Istanbul, în 1878 a fost rechemat la Berlin pentru a face parte din echipa cancelarului Otto von Bismarck la lucrările Congresului de la Berlin. După ce a îndeplinit pentru scurtă vreme funcția de consul general la Budapesta, și pe cea de șef al secției orientale de la oficiul de afaceri externe, la 25 iunie 1881 i-a urmat
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
ameliorării relațiilor dintre stat și biserica catolică, ce se înrăutățiseră în urma politicii de Kulturkampf a lui Bismarck. În 1884-1885 a făcut parte din delegația germană la „Kongokonferenz” , conferința de la Berlin pentru împărțirea sferelor de influență în Africa. Ca reprezentant al cancelarului Bismarck a prezidat conferința și a semnat actul final la 26 februarie 1885. Membru al Consiliului de Stat din 1884, intre 1885-1888 Busch a fost legatul Germaniei la București, apoi între 1888 - 1892 la Stockholm și din 1892 până în ziua
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
a fost numit rector al Institutului Gregorian, iar în 1978, după alegerea papei Paul al VI-lea, a fost elector la Universitatea Pontificală Gregoriană și rector magnificus, servind în acest post din 1969 până în 1978, după care a fost nominalizat cancelar al Universității Pontificale Gregoriene. În aceasta perioadă a pregătit numeroși studenți și a publicat numeroase cărți sau în periodice. A avut deosebita onoare de a participa la diverse reuniuni ecumenice și a pregătit noua ediție a Noului Testament în limba
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
Ducatul Toscana. Numirea lui Stanislas la șefia ducatului reprezintă o perioadă de tranziție înainte de integrarea definitivă a ducatului în cadrul regatului francez, ce are loc la moartea acestuia în 1766. Din punct de vedere administrativ, ducatul este deja condus de un cancelar francez, dar Stanislas este lăsat liber să ducă o politică socială și artistică independentă, ce îl face celebru în întreaga Europă. Existența provininciei regale franceze Lorena continuă până la abolirea orânduirii feudale cu ocazia Revoluției Franceze. Lista conducătorilor Lorenei
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
modul în care omul poate supraviețui în cele mai vitrege condiții, izolat pe o insulă pustie ("Insula misterioasă", "Școala Robinsonilor", " Doi ani de vacanță"), pe o bucată de pământ aflat în derivă ("Ținutul blănurilor") sau pe mare, în voia valurilor ("Cancelarul"). Cu toate că principala calitate a operei verniene o reprezintă acuratețea descrierilor geografice, scriitorul și-a permis uneori să inventeze anumite teritorii care să servească scopului romanului (insula Lincoln din romanul "Insula Misterioasă" este un bun exemplu în acest sens) În afara prezentării
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
(în limbile poloneză: "Pokój wieczysty" ori "Pokój Grzymułtowskiego", rusă: "Вечный мир", lituaniană: "Amžinoji taika") a fost un tratat dintre Uniunea statală polono-lituaniană și Țaratul Rusiei, semnat de împuterniciții polono-lituanieni voievodul de Poznań Krzysztof Grzymułtowski și cancelarul lituanian Marcjan Ogiński și cel rus, cneazul Vasili Golitîn pe 6 mai 1686 la Moscova. Părțile semnatare se obligau să acționeze împreună împotriva Imperiului Otoman, care își manifesta interesul pentru cucerirea controlului asupra Ucrainei. Tratatul reconfirma prevederile Tratatului de la Andrusovo
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
în secolul al XVIII-lea acest demnitar a început să fie numit direct de hetman. După 1709, Moscova s-a implicat tot mai mult în numirea coloneilor. În activitatea sa, fiecare colonel era ajutat de un adjunct, un judecător, un cancelar, un aghiotant și un stegar. Autonomia Hetmanatului a fost restrânsă de-a lungul secolului al XVIII-lea. După bătălia de la Poltava, hetmanii aleși de cazaci au trebuit să aibă și aprobarea țarului pentru a-și ocupa funcția. De asemenea, țarul
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
fost dezvoltate printr-o excelentă educație și curând a ajuns să fie privit ca o autoritate în toate domeniile socio-politice. La 17 ianuarie 1816 a fost ales membru al Academiei Regale de Științe Suedeze iar în 1818 a fost numit cancelar la Universitatea Uppsala, unde Oscar a învățat un semestru. În 1839 a scris o serie de articole despre educația populară, iar în 1841 o operă anonimă, "Om Straff och straffanstalter", care promovează reformele închisorilor. În timpul vieții tatălui său a fost
Oscar I al Suediei () [Corola-website/Science/316110_a_317439]
-
ucis în bătălia de la Lützen la 16 noiembrie 1632. Cristina nu are decât cinci ani, totuși, îi succede tatălui său sub tutela unui Consiliu de Regență. În timp ce regina mamă Maria Eleonora este îndepărtată de la putere, adevăratul stăpân al statului este cancelarul Axel Oxenstierna, numit un "Richelieu suedez". Înainte să moară, tatăl său decisese ca fiica sa să fie în grija surorii sale, Ecaterina a Suediei care era căsătorită cu Ioan Cazimir, conte palatin de Kleeburg și care se mutaseră în Suedia
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
cu Danemarca. Prima ei misiune majoră a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a făcut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland și Ösel Suediei, în timp ce Norvegia a poerdut districtele Jämtland și Härjedalen rămase Suediei. Curând cancelarul Oxenstierna a descoperit că vederile politice ale Cristinei difereau de ale sale. În 1645 el și-a trimis fiul, Johan Oxenstierna, la congresul de pace de la Osnabrück și Münster, prezentând punctul de vedere care ar fi fost în interesul Suediei
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
Treizeci de Ani ar fi continuat. Totuși, Cristina dorea pacea cu orice preț și și-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius. Cu puțin înainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius în Consiliul Național împotriva dorinței cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat însă Cristina voia o opoziție aristocrației de atunci. În 1648 Cristina a obținut un loc în Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman când Bremen-Verden și Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabrück
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
să funcționeze. Conferința de la Vilnius a decis și alegerea unei adunări constituante prin vot popular în cel mai scurt timp. Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de independență. Primul draft, cerut de cancelarul Georg von Hertling, a fost pregătit de ministerul german de externe la 1 decembrie. Cancelaria germană și o delegație a Consiliui Lituaniei au efectuat câteva modificări. Membrii delegației erau Antanas Smetona, Steponas Kairys, Vladas Mironas, Jurgis Šaulys, Petras Klimas și
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Mondial, iar mai târziu un lider nazist. El a fost fondatorul armatei Camasile Brune in Partidului Nazist, apoi comandantul Sturmabteilung (SA). fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler. În momentul în care Hitler a devenit cancelar, Röhm a cerut de îndată recompensa puterii, dar crezurile sale revoluționare l-au îndepărtat de naziști. La 30 iunie 1934, în Noaptea cuțitelor lungi, Ernst Röhm a fost arestat și, după două zile, ucis în celula sa din închisoarea Stadelheim
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia. Atribuirea operei a fost mult discutată și disputată. A fost vorba despre italianul "Ioannes Gerson", din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de "Jean Gerson", cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez "Gerard Groote". Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]