3,396 matches
-
sperie povestea asta poetică și violentă în același timp, dar știu că nu pot să mă sustrag, pentru Elsa este important ca eu să fiu acolo. Există o forță teribilă în jur, înregistrez profund această vibrație misterioasă, un ultrasunet care captează ființa mea adultă în cristalul în care începe viața. Și așa mă trezesc înăuntru, în sala unde începe nașterea. Bianca își mișcă mâinile între coapsele Elsei, are o expresie serioasă, încordată, și dintr-o dată brațele ei devin curajoase, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mi se pare nouă. Mi se pare chiar că am mai citit acest pasaj.“ E clar: sunt motive ce revin, textul e împletit cu repetiții, care servesc la exprimarea fluctuației timpului. Ești un cititor sensibil la asemenea subtilități, gata să captezi intențiile autorului, nimic nu-ți scapă. În același timp, însă, ești puțin dezamăgit; tocmai acum, când începeai să fii cu-adevărat interesat, iată că autorul crede de datoria lui să afișeze una dintre obișnuitele virtuozități literare moderne, repetând un alineat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al materiei narative, magma primordială din care se ramifică manifestările individuale ale fiecărui scriitor; alții îl consideră un prezicător care, grație consumului de ciuperci halucinogene, reușește să comunice cu lumea interioară a celor mai puternice temperamente vizionare și să le capteze undele psihice; iar alții îl socotesc reincarnarea lui Homer, a autorului celor O Mie și Una de Nopți, a autorului lui Popol Vuh, ba chiar a lui Alexandre Dumas sau James Joyce; dar există obiecția că Homer nu are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
podea și apucă manuscrisul. Înțeleg imediat că tânărul fanatic e convins că a pus mâna pe jurnalul crizei spirituale a lui Silas Flannery și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-o casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai distinct, sunetul clopoțelului, ale cărui vibrații fuseseră culese deja de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de coloana ce se-nălța pe insula Pharos, în vârful căreia se afla o oglindă de oțel; în ea se vedeau la distanță imensă navele avansând în largul Ciprului, Constantinopolului și al tuturor teritoriilor romane. Concentrând razele, oglinzile curbe pot capta o imagine a totului. „Dumnezeu însuși, care nu poate fi văzut nici de trup, nici de suflet - scrie Porfir - poate fi contemplat într-o oglindă.“ Împreună cu iradierea centrifugă ce-mi protejează imaginea de-a lungul tuturor dimensiunilor spațiului, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se prezintă ca o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
discuția mea de ieri cu acel Marana. Și eu aș vrea să mă anulez pe mine însumi și să găsesc pentru fiecare nouă carte un alt eu, o altă voce, un alt nume, să renasc; dar scopul meu este să captez în carte lumea indescifrabilă, fără centru, fără eu. Dacă mă gândesc bine, scriitorul total ar putea fi o persoană foarte modernă: ceea ce se numește în America ghost-writer, scriitorul-fantomă, o profesie recunoscută ca utilă, deși lipsită de prestigiu, redactorul anonim care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când va fi ieșit din criză s-ar putea să se afle mesajul cosmic. — Transmis cum? — Pe cale mentală. El nici nu și-ar da seama. Ar crede că scrie datorită talentului său; dar mesajul ce vine din spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și simt un anume regret în fond, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
păru enervant de condescendent. — Da, chiar așa, răspunse Adriana. Deși văd că nu vă interesează pe niciuna, vă anunț că e chiar Tobias Baron. Două capete se ridicară să se uite la ea cu surprindere. Ei, cu asta le-am captat atenția, ce bine-mi pare! — Chiar Tobias Baron? întrebă Leigh. Da, așa e mai bine. Chiar el. Clătină din cap în semn că da. — De fapt, prietenii îi spun Toby. Leigh se holbă la ea. — Glumești? Zi odată, femeie! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îmi întrerupe o voce gândurile. E secretara mea, Maggie. S-a angajat aici acum câteva săptămâni și nu ne cunoaștem foarte bine. Cât ai fost plecată, ai primit un mesaj. De la Joanne ? — Joanne de la Clifford Chance ? Ridic privirea, mi-a captat atenția. OK. Spune-i că am primit e-mail-ul despre clauza patru și că o s-o sun să vorbim după prânz... — De la altă Joanne, mă întrerupe Maggie. Joanne, noua ta menajeră. Vrea să știe unde îți ții sacii de aspirator. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
săptămână. Vizavi de mine la masă stă Clive Sutherland de la departamentul de drept corporatist. Azi-dimineață, soția lui a născut gemeni, și la prânz el se întorsese deja la slujbă. Puțină liniște, vă rog, se aude glasul lui Ketterman, care ne captează atenția pe loc. E singurul dintre noi care nu e nici roșu la față și care nu arată ca stors, nici măcar obosit. E ca un motor gata să intre în funcțiune în orice clipă, și are o ținută la fel de impecabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încontinuu în cap. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nu înțeleg. Gândul îmi revine întruna în minte. Iar și iar, obsesiv. Cum de nu am văzut... cum de mi-a scăpat... Nici măcar n-am văzut documentul. Nu mi-a captat atenția, nici măcar o secundă. Probabil că mi-a fost pus pe birou, după care a fost acoperit cu altceva. Un dosar, un vraf de dosare, o ceașcă de cafea. O scăpare. O greșeală. Unica greșeală pe care am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine ! spune Trish aprobator. Deschid încet un ochi. Apoi pe celălalt. Nu sunt blondă. Sunt caramel. Am părul vopsit într-o nuanță caldă de caramel cu șuvițe de culoarea mierii și, ici și colo, firicele aurii. Când mișc capul, acestea captează lumina. Înghit în sec de câteva ori, încercând să mă stăpânesc. Mai am puțin și-mi dau lacrimile. Nu m-ai crezut, așa-i ? Annabel ridică din sprânceană către mine în oglindă, cu un zâmbet de satisfacție. Credeai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fapt ! — Ba da. Coboară o clipă privirea, îndreptând un suport pentru pahare. Aici e vorba despre... afaceri. Recunosc în vocea lui tonul de mai devreme. De parcă aș fi atins un punct sensibil. Mă uit în jur și atenția îmi e captată de un portret de pe perete, înfățișând un bărbat la vârsta a doua. Are bărbia puternică și ochii albaștri ai lui Nathaniel, și aceleași linii fine în jurul ochilor când zâmbește. — E tatăl tău ? zic precaută. Foarte prezentabil. — El era sufletul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În trenul spre Londra. E la un metru de mine, stă jos și se uită fix înainte. Ce... De ce e... — Nathaniel ! încerc să strig, dar glasul îmi devine un țipăt răgușit. Nathaniel ! Îi fac cu mâna frenetic, încercând să-i captez atenția. — Iisuse, el e ! exclamă Dominic. Nathaniel ! urlă cu un glas ca de megafon. Aici, amice ! — Nathaniel ! Până la urmă, îmi revine glasul. Nathaniel ! La țipătul meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa în care mă zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că un simplu gardian de clasa a doua, atât prin natura funcției cât și prin valoarea lui scăzută în cadrul personalului subaltern, un lucru derivând inevitabil din celălalt, nu dispune, generic vorbind, de suficient discernământ și capacitate de percepție pentru a capta subtilități și nuanțe de acest fel, la drept vorbind aproape volatile, însă Marçal Gacho, nefiind cel mai isteț din categoria sa, posedă, în avantajul lui, un anumit ferment de ambiție având ca țintă cunoscută promovarea ca gardian rezident și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în interiorul liniștitei nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care alcătuiau respirația unei sensibilități instrumentale. care pătrundea în inima astronavei, trimitea captoare pentru verificarea fiecărui circuit, fiecărei grinzi. Și în exterior, înfruntând vidul, o gamă completă de senzori captau pulsul cosmosului. Aceștia tocmai au detectat o anomalie electromagnetică. O parte din creierul lui Nostromo era în mod special calificată pentru declararea și filtrarea sensului unei iregularități, a unui fenomen bizar pitit în prăpastia întunecată. Intrase în funcțiune, străpunsese această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
coada ochiului pe Jones motanul care se juca cu axiometrul clipitor. V-ați dat seama; a extrage tot echipajul din hipersomn nu se face cu una cu două. E riscant. ― Cui i-o spui, mormăi Parker. Numai Brett, așezat alături, captă remarca malițioasă. ― Veți fi fericiți să aflați, continuă Dallas, că alerta nu se referă la Nostromo. Mama a confirmat că avem un profil perfect. Un "amin" murmurat se auzi în camera strâmtă. ― Alerta este în altă parte... și mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea reacționa la înjurături la fel de prompt ca oamenii, murmură Ripley. Sonarul îmi întoarce și el zgomot! Infrasunet. Țineți direcția. Încerc ultravioletul. Spectrul este destul de înalt ca să nu interfereze. Trecu un moment, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru a descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apelul? Nici o schimbare? Noi suntem prea aproape pentru a discerne ceva. ― Nu. Ceea ce produce transmisia este în interiorul acestei nave. Sunt convins. Acolo trebuie să fie. Dacă sursa ar fi mai departe, de cealaltă parte a astronavei străine, n-am fi captat-o niciodată prin această masă de metal. ― Dacă e metal, i-o întoarse Dallas, examinând coca. Aduce vag cu ceva plastic. ― Sau os, zise Kane, meditativ. ― Presupunând că transmisia vine din interior, ce facem acum? întrebă Lambert. "Execul" ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
perfect goale, reînviară aliniind un șir de cifre. Ofițerul științific sări ca ars, le verifică și apasă pe intercom. ― Ripley? Ești acolo, Ripley? ― Da, mormăi ea. (Ea înregistrase intensitatea vocii lui. Se dezlipi de spetează.) Vești bune? ― Cred că da. Captez din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au revenit pe ecrane! Ea respiră adânc înainte de a pune întrebarea dramatică și necesară: ― Câți sunt? ― Trei. Trei semnale regulate. ― Unde sunt? ― Aproape... foarte aproape. Se întorc cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt. Gimnastică a împreunării ? Tulbure magnetism, din care captezi, în clipe norocoase, incandescența bruscă, violentă? O regăsire instantanee și negare instantanee, da, da, o descărcare, prefera să nu-și amintească. Nu, nu voiasă-și mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații. O cunoscuse pe Ira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se arate nerăbdător, să fie binedispus și perseverent. Cea mai mare dificultate o prezintă verbul...“ Gina insista, adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]